Pe când stăteam ca de obicei cu mana la pula am realizat metaforic ca stand cu mana pe pula nu o sa-mi îmbunătățesc traficul. O sa fac doar o laba minora și atât. Nu ca m-ar deranja prea tare, ca doar e blogul meu și ma doare fix în cosul de pe fund dacă am trafic sau nu, l-am început pentru mine, pentru a ma descarca, pentru a reuși sa îmi canalizez energia spre ceva constructivo/destructiv.

Dar, totuși. Ceva s-a schimbat din moment ce nu am mai scris. Si ieri am descoperit ce anume.

Asa ca m-am decis sa-mi scot mana de la pula și sa o pun pe tastatura și sa împărtășesc cu toata lumea marea poponareala care se cheamă 1 Mai și toate activitățile aferente. Gen căldură, picioare albe epilate, țărani de oraș cu grătare și manele. Chestii gen.

Nu suport schimbările bruște de vreme. Sunt în stare sa ma paralizeze zile întregi în aceeași poziție leneșă de fetus proaspăt fătat. Zac și nu fac nimic. Alerg pe pagini de net și cam atât. M-am saturat de incompetenta mea in ceea ce privește blogul și uite asa s-a născut postarea asta. Nu ca as avea ceva special de zis. Doar ca trăiesc, sunt bine, urăsc 1 Mai, urăsc căldura subita, mai ales ca stau la 4.

Ah, și urăsc perspectivele limitate ale viitorului meu. Cel puțin asa cum se prefigurează în momentul de fata. Am nevoie de o schimbare ca de aerul rece de munte. Mi-e o lene monumentala care provine din faptul ca nu mai găsesc nici o provocare în ultimul timp. Daca nu am provocări, ma simt limitat.

Am un proiect in minte, dar nu am gasit energia necesara sa il pun in practica. Dar va trebui sa ma adun de pe drumuri si sa fac ce mi-am propus. Chiar si singur... pentru ca mereu e greu sa urnesti oameni. Cele mai bune lucruri sunt cele facute singur.

Nb, națiune invizibila!