Motovational

By BGD
Play this:




Nu o să îti fie vreodată mai bine decât îți e acum, nu poți să îți trăiești viața într-o continuă depresie și așteptare a zilelor mai bune ce vor urma pentru că riști să te trezești pe patul de moarte iar zilele bune sa nu fi venit încă.

Trăiește la maxim momentul în care ești pentru că el nu se va întoarce niciodată. Zilele mai bune sunt acum, în prezent, nu într-un viitor fictiv care poate însemna niciodată. Când vei înțelege asta vei fi mult mai fericit, vei avea o viață mai împlinită, neașteptând momentul X ca să îți descătușeze fericirea. Fericirea e aici și acum, în fiecare clipă și în fiecare zâmbet. Zâmbește iar lumea va zâmbi cu tine.  

Peace

Evineri

By BGD
Atunci când vei cunoaște toate alunițele de pe corpul meu, atunci când vei cunoaște toate expresiile mele faciale, când vei ști tot ce îmi place și ce nu îmi place să mănânc, când vei ști toate pozițiile mele preferate și ce să îmi faci să mă termini în 3 minute, atunci când vei ști cum îmi place să dorm și ce îmi place să beau, când vei ști ce gândesc fără să deschid gura și când vei ști ce am visat înainte să încep să povestesc, când o să știi ce muzică îmi place și ce filme îmi place să văd și atunci când vei ști ce filme porno îmi plac. Atunci înseamnă că trăiesc în Matrix și viața mea e un vis.



JOHN LEGEND [all of me] - clean verion from nabil elderkin on Vimeo.

Despre speranță și fericire

By BGD

Se mai întâmplă câteodată să fiu fericit fără motiv, să zâmbesc fără rost, din motive doar de mine știute. Azi, într-o dimineață rece și umedă de mai nemțesc, zâmbesc și sunt fericit.

Și vreau ca toată lumea să știe.


Fade to black

By BGD
Motto: "Mănânc mult. Muncesc mult. Beau mult. Dorm mult. Fut mult. Ascult muzică mult. Mă joc mult. Trag de fiare mult. Râd mult.
Cum naiba să fiu plictisit când pun atât efort în tot ce fac. Sunt perfecționist și știu asta. Dar cum naiba să progresez dacă nu dau și cer tot ce e mai bun."



Băi m-am întrebat mereu de ce naiba fetele țineau oracole. Știi ce sunt alea, atunci când eram mici și mie încă îmi plăcea să îmi bat toate vecinele la bloc și îmi suflam mucii în mânecă, ele pregăteau caiețele umplute cu inimioare și bucățele de postere, pline de texte scrise cu pix parfumat.

Da băi când băieții nici nu știau la ce folosește puța dintre picioare, ele deja făceau rețele de socializare. Mi-a picat faza recent când zen fiind, mă relaxam după un orgasm. Băi mi-a picat, mi-a dat rezultatul. Lumina luceafărului a coborât asupra mea și mi-a luminat sfăclia. Da. Ele au inventat rețelele sociale MUUULT înainte ca ele să se numească rețele sociale.

Da, caiețelul ăla era un fell de wall, unde își ținea un mini-jurnal cu ce ojă a mai furat de la mama sau ce culoare de ruj îi place. Și la fel, acolo îi scriau și alte fete tot felul de felicitări, gânduri bune, pupicei, inimioare, unicorni roz, ponei, prinți călare pe cai albi, și alte creaturi fantastice. Băi caiețelul ăla era profilul lor de facebook cu 20 de ani înainte să existe conceptul despre așa ceva.

Și cum altfel când femeile sunt ființe de 10 ori mai sociale decât bărbații. Ți-ai imaginat vreodată o femeie introvertită? Căreia nu-i sună deloc telefonul și care nu are nici măcar un cocalar să o fută ? Care nu are prieteni și nu iasă niciodată din casă decât la lucru/școală și la shaormerie? Există definiții științifice pentru astfel de creaturi. Se numesc sinucigașe.

Băi femeile sunt cele mai sociale ființe posibile, mai sociale decât babunii care-și admiră curul roșu. Păi aruncă o privire pe profilele de facebook ale femeilor. Ce vezi la comentarii? Numai: 'Vai ce frumoasă ești', 'Scumpa mea', 'Drăguță', 'Super sexy', 'Iubita mea', 'Scumpa mea', 'Cea mai frumoasă', etc. Și stai să te întrebi: băi oare toți ăștia sunt orbi, nu văd că vita aia are 100kg mănâncă 2 shaorme dintr-o înghițitură? Nu frate, la orice poză cu o balenă eșuată, toate prietenele ei sar cu complimente. Eu chiar nu am înțeles de ce femeile se mint atât de mult. Băi și când se întâlnesc după 2-3 ani de când nu s-au mai văzut chiar dacă una zici că a mâncat la toate McDonaldsurile din oraș de 3 ori pe zi timp de ăia 2-3 ani, tot o să existe minciunile alea nevinovate: 'Vai ce bine îți stă, vai ce fain ai părul, vai ce rochiță faină ai'. Permiteți-mi să merg să vomit după colț. E fapt dovedit știintific că femeile mint așa cum respiră, dar totuși chiar așa pe față. Pot curba cu nonșalanță realitatea mai mult decât teoria relativității poate curba continuul spațiu-timp.

Și aia care nu își primește doza zilnică de complimente mincinoase de la consoarte intră curând în sevraj, face spume la gură și se aruncă de la etajul 7. De unde și denumirea de sinucigașă.

Și ziceam că femeile sunt super sociale. Nu pot să trăiască fără asta. De ce crezi că simt nevoia să se întâlnească la cafea și să vorbească despre problemele geopolitce actuale și foamea din Africa, a se citi despre unghii, păr, saloane de bronzat? Pentru că nu pot să stea în casă făcând ceva util cum ar fi curățenie, mâncare sau o muie la soț. Ele trebuie să iasă, să le vadă lumea noii colanți leopard, să le simtă noul parfum, să audă noii pantofi cum calcă asfaltul de zici că bate cineva la mașina de cusut, nu alta. În piramida lui Maslow feminină socializarea e fundamentală.

Dacă mi s-ar putea îndeplini o dorință, aș vrea ca toate femeile urâte și sinucigașe să devină super frumoase peste noapte, iar tururor parașutelor să le crească negi pe nas și burtă ca lui Mitică Dragomir. Să se inverseze rolurile. Știu că e greu, poate mai greu cum e să iei ultimul cartof de pe fundul cutiei de Pringles, dar totuși...măcar pentru o săptămână... Se poate?


Inserați titlu aici

By BGD
Și am început. Am dat play și mâinile au început să îmi umble pe tastatură. Dă play la piesa asta, ca să intri în starea mea când scriu.


Iron Sky - Paolo Nutini ( Great dictator clip edit) from DANIEL on Vimeo.

Muzica mă relaxează și declanșează sinapsele care mă aduc în starea de creativitate. Ca și acum.

Cică atunci când ai pierdut totul, când nu mai ai nimic de pierdut ești cu adevărat liber. Cred că trebuie să pierzi destul de multe ca să fi cu adevărat liber. Liber și trist zic eu. Da, ai înțeles bine. Lucrurile te întristează la fel de mult ca și absența lor. Doar că atunci când nu mai ai nimic te doare în pulă și nu-ți mai pasă. Da, ești liber, faci ce vrei, dar oricum ești trist și nimănui nu-i pasă de tine. Iar mie nu-mi place să fac ce vreau când sunt trist. Eu vreau să fac ce vreau atunci când sunt fericit. Da, lumea se amuză și li se pare că ești coios simțindu-te liber de exemplu să te dai cu schiurile pe iarbă în parc noaptea. Sau când te freci de stâlpi când te mănâncă spatele. Ei vreau să fac astea când mă simt semi-rege, când sunt extra fericit și când nu îmi lipsește mâncarea din stomac. Nu ca un boschetar sărac, liber și trist.

Da, coae, adică trebuie să renunț la tot ca să fiu liber să scriu pe aici neavând nimic de pierdut, gen ? Nah, nu o să fac. Părerile negative mă ating la fel de mult cum atinge fuego câte o bucă feminină. Adică o dată pe an. Iar părerile pozitive la fel de mult ca o nimfomană care își face masaj cu 2 degete. Adică de 10 ori pe zi. Ceea ce îmi amintește de filmul ăla...Nymphomaniac. Nu m-a impresionat până la lacrimi, dar e bun de plictiseală.

De mult n-am mai văzut un film care să mă impresioneze, să mă facă să râd, apoi să plâng. Să mă facă să îmi țin respirația, apoi să mă plictisească, iar când să fiu pe punctul de a-l tăia ca pe maioneză, să moară toți. Băi toți, și ăia buni, și ăia răi, și pizdele nefutute, și curvele. Apoi să înceapă alt film. Adică gen, alte persoane din film să devină brusc personaje principale. Gen băiatul care vindea gogoși la magazinul de pe colțul unde are loc accidentul tragic în care mor vreo 4 actori principali. Sau polițiștii care vin să investigheze cauzele. Sau trecătorii. Înțelegi? Să rămân mască, să ies de la film așa de excitat încât să-mi fie greu să merg și rușine de privirile ațintite la șlițul meu. Da coae, să fie un film așa de bun încât să mă și excite, înțelegi? Ceva ce nu s-a mai făcut până acum, încununarea celor 2 milenii și jumătate de dramaturgie.


La naiba, am atâtea subiecte acumulte despre care vreau să scriu... Dar nu îmi place să scriu pe toate o dată.

Pe data viitoare !

BGD spre Terra. E cineva?

By BGD

PS (da , eu încep cu PS, fac ce vreau, e blogul meu):
Blogule m-am întors la tine



Un nou început. 

...la naiba, adică au trecut 2 ani de la ultima postare, nu-mi vine să cred :) Ce am făcut în timpul ăsta? Păi naiba știe, am fost plecat pe Marte, am gravitat în jurul lui Jupiter, am comunicat cu ființe extraterestre, am fost Zen.

Pe limbajul cocălăresc, am băut, am futut, am muncit, am fost depresiv, am fost disperat, am fost traumatizat psihic, am supraviețuit, m-am întors.

Iar acum m-am întors, from outta space. Pentru că am realizat cât de mult îmi plăcea să scriu, să dau frâu liber imaginației, să renunț la barierele pe care societatea le impune. Aici sunt liber, pot să vorbesc cum vreau, aici pot să fac ce vreau. Aici sunt jupân. Chestia asta mi-a lipsit, și, așa cum se zice că odată fumător, mereu fumător, așa și eu, odată blogger, mereu blogger.

Am aruncat o geană în blogosferă, lucrurile au evoluat, acum sunt din ce în ce mai mulți puleți cărora le-a crescut inteligența ca un neg pe nas și încearcă să o afișeze nonșalant pe toate site-urile. De fapt asta e marele păcat al puleților, la fel ca și cel cu negul pe nas. Deși toată lumea știe că e dizgrațios, nimeni nu le-o spune. Așa și ei, toți observă că puseele de idei inteligente sunt doar sforțări simpatice. Din politețe nimeni nu le-o spune. Cred că mai simpatică e o pisică constipată care se sforțează decât noii bloggeri.

Dar nicio problemă, de asta sunt eu aici.

Ah da, s-au întâmplat multe și cred că înainte să fac altceva, ar trebui să fac o recapitulare a celor aproape 4 ani de când sunt în Germania. Dar nu o să o fac, cel puțin nu acum. Să scrii despre trecut e mereu complicat. Eu nu sunt genul povestitor, sunt genul contemplator.

Hai că e sâmbătă și e târziu, băiatul are treabă pe afară, nu pe net ca no-liferii.

Pe data viitoare ! Bye !

nothing...

By BGD
Istoria are un mod ciudat de a se repeta. Si cel mai ciudat e ca ființele umane uita, și repeta istoria, de cele mai multe ori cea neplăcuta.

Când ascult Gotye - Somebody that I used to know, ma gândesc doar la mine, la cum eram, la ce eram. Acum acea persoana e doar cineva pe care obișnuiam sa-l cunosc.
Aparent transformarea e ireversibila. Gândurile rele încă ma mai bântuie ocazional, motiv pentru care mai scriu pe aici.

Over and out. Piesa superba, versuri superbe. Chimia piesei și a momentumului e ceva unic.

Roisin Murphy - Overpowered
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse


By BGD


"Deși trăim sub același cer, nu vedem aceleași stele..."

Am vrut sa scriu o postare de la lucru si sa ii dau drumul natiunii sa se cultive. Dar mi-au blocat astia accesul si la blogger.com, asa ca a trebuit sa mi-o trimit pe mail și sa ii dau drumul mai târziu.

Am nevoie sa ard sa simt ca trăiesc. Sunt foc și nu am ce sa fac, viata simpla, liniștită, nu e de mine. E pentru ignoranții care zac în fiecare seara în fata televizorului cu o mana la pula și alta pe telecomanda.

A trebuit sa fac imprevizibilul sa simt iar ca traiesc, si nu regret. Acum ard iar și îmi place.

Statistici

By BGD
Ok postez de pe TP din aeroportul din MUC asa ca din start spun ca o sa am greseli de ortografie pe care nu o sa chinui sa le corectez. Mi-e lene sa fac asta.

Am aruncat o privire prin lista de mess şi am observat ca 80% sunt femei. Cu 90% dintre ele nu mai vorbesc. Cu 80% dintre ele am avut relatii de un fel sau altul. Cu 50% dintre ele am facut sex.

Aleator

By BGD
Au schimbat ăștia interfața pentru Blogspot. Acum am mai multe opțiuni decât clase și ma simt pierdut în peisaj.
Ok, deci prima postare după aproape 1 an.

Cred ca nu exista oameni mai înguști decât romanii. Cea mai scurta memorie. Pentru cei mai multi viitorul înseamnă simplu mâine. De ziua națională am fost la munca. Sincer, decât sa merg sa vad cum toți libidinoșii sărbătoresc ceva ce nici măcar nu înțeleg, și modul pur și simplu dezgustător cum o fac - la o fasole cu carnați - mai bine ma pierd în munca. Îmi vine greata intelectuala dacă îmi arunc ochiul metafizic asupra puletelui intoxicat de telenovele.

E simplu sa înțelegi ca cei mai multi nici nu au idee ce s-a întâmplat la 1918, nu au idee ce înseamnă suferință și jertfa de care înaintașii lor au dat dovada pentru ca ei sa stea la televizor cu o mana pe bere și cu alta pe coaie.

Ma bucur ca am emigrat. Îmi e dor în fiecare zi de tara, dar ma bucur ca am emigrat și nu ma mai zbat în mocirla.

Mi-am pierdut stilul odată cu trecerea timpului. Poate nu-l voi mai recâștiga. Dar spiritul nu îl voi pierde niciodată.

BGD signing out.