Profit de ocazia ploii de afara sa las ceva scris negru pe alb. Sau alb pe negru, sau cum o fi blogul asta.
Atât am avut de zis.
PS:
Ok, ok, nu pot sa las 3 raduri totusi. Asa ca am creat si un postscriptum. Nu reusesc un zbor convenabil din Germania in Romania care sa-mi permita sa petrec weekenduri acasa. Asta e marea mea problema acum.
duminică, septembrie 26, 2010
vineri, septembrie 24, 2010
Me...
Stii cum unii se distreaza prin locuri exotice alaturi de cei dragi? Cum lasa totul in urma si au parte de vreme frumoasa, masaj pe plaja, apa limpede?
Eu am parte de munca, ploaie, oboseala, etc.
Am fost in wk la Muenchen, dar nu la Oktoberfest. De asta nu am scris nimic.
Orice as face, oriunde as fi, niciodata nu o sa uit cine sunt, de unde sunt, ce am facut, ce am vazut si ce am trait.
E uimitor cat de mult se poate schimba viata unui om intr-un an de zile. Anul trecut pe vremea asta, viata mea era total diferita. Sfarsitul de septembrie de anul trecut mi-a adus durere, depresie. De obicei, toamna pentru mine e anotimpul in care mi se intampla cele mai mari nenorociri. Si totul e amplificat de vremea de afara.
Stii ce mi-am dat seama, draga blogule? Ca in ochii multora dintre persoanele care ma cunosc, eu sunt un campion, un invingator. As vrea ca asta sa insemne usurare pentru mine. Dar asta inseamna doar faptul ca trebuie sa demonstrez in fiecare zi ca sunt un campion.
Stii ce ma deosebeste de ceilalti? Fata de ceilalti, pentru mine a renunta e mult mai greu decat a incerca. Asta pentru ca eu nu pot sa ma privesc in oglinda daca renunt fara sa incerc.
Eu am parte de munca, ploaie, oboseala, etc.
Am fost in wk la Muenchen, dar nu la Oktoberfest. De asta nu am scris nimic.
Orice as face, oriunde as fi, niciodata nu o sa uit cine sunt, de unde sunt, ce am facut, ce am vazut si ce am trait.
E uimitor cat de mult se poate schimba viata unui om intr-un an de zile. Anul trecut pe vremea asta, viata mea era total diferita. Sfarsitul de septembrie de anul trecut mi-a adus durere, depresie. De obicei, toamna pentru mine e anotimpul in care mi se intampla cele mai mari nenorociri. Si totul e amplificat de vremea de afara.
Stii ce mi-am dat seama, draga blogule? Ca in ochii multora dintre persoanele care ma cunosc, eu sunt un campion, un invingator. As vrea ca asta sa insemne usurare pentru mine. Dar asta inseamna doar faptul ca trebuie sa demonstrez in fiecare zi ca sunt un campion.
Stii ce ma deosebeste de ceilalti? Fata de ceilalti, pentru mine a renunta e mult mai greu decat a incerca. Asta pentru ca eu nu pot sa ma privesc in oglinda daca renunt fara sa incerc.
luni, septembrie 20, 2010
Around
Da, nu am mai scris de aproape o luna. Dar am motive. 100.
Motivul nr 1: M-am mutat in Germania
Motivul nr 2: M-am mutat in Germania
Motivul nr 3: M-am mutat in Germania
Motivul nr 4: M-am mutat in Germania
Motivul nr 5: M-am mutat in Germania
Motivul nr 6: M-am mutat in Germania
Motivul nr 7: M-am mutat in Germania
................
Motivul nr 99: M-am mutat in Germania
Motivul nr 100: M-am mutat in Germania
Bine, pentru majoritate loserilor care mai apuca sa citeasca ocazional pe aici, lucrul asta nu inseamna nimic. Singura schimbare majora pe care au facut-o in viata lor a fost sa isi schimbe periuta de dinti dupa ce au implinit 16 ani.
Ok, fiind o schimbare majora, mi-a necesitat toata atentia si puterea de intelegere. Cel mai greu e sa ma obisnuiesc cu noua viata si cu ploaia. Ploua in fiecare zi. Ma deprima. Nu era suficient ca eu sunt genetic depresiv, trebuia sa mai fie si ploaia asta marunta si infecta.
De scris nu ma las. Eram azi in tramvai cu castile in ureche si mi-a traznit ideea ca n-am mai scris. Am avut atatea de facut incat am uitat sa mai scriu. Poate din motivul asta, si lumea a uitat sa ma citeasca. Una peste alta, lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Oricum m-ar schima situatiile in care ma aflu pus, la radacini raman acelasi rebel hardcore, anti-pitipoance.
Si apropo de femei. Baba de sub mine e la a doua incercare de a se pune cu viata mea. Cred ca babele au fost lasate sa faca viata celor din jur un chin. Nu au nici un rost pe lume. Nu fac nimic bun. Babele de la oras, zic. Cele de la tara au alt statut, alea au fost invatate cu greul si cu palme peste muie de la barbat, asa ca sunt cuminti.
Nuuu...astea de la oras, emancipatele. Astea care stau in papuci si ciorapi in fata blocului si se cred pe ulita. Astea aduse la oras de Ceausescu, care au descoperit viata fara vaca si capre si s-au hotarat sa nu se mai intoarca la sat. Cu astea nu poti discuta, nu ai cum sa le explici ca suntem in secolul XXI si unii oameni calatoresc cu avionul, navigheaza pe internet si au GPS photo-tagging.
Ele cauta sa scoata filmul din telefon ca sa-l duca la developat dupa ce au facut o poza.
Bai cat ma enerveaza astea cu baticul pe o ureche si sifonierul plin de haine vechi. Astea care ultima data si-au cumparat o toala noua dupa cutremurul din '77, de frica sa nu moara si sa nu aiba haine frumoase in care sa fie imbracate.
Ei bine jigodia de baba de sub mine, m-a reclamat la primarie ca mi-am inchis balconul. Asa ca i se pare ei ca trebuie sa fie importanta pentru mine. Abia urca scarile in sus si in jos, abia isi duce sacosa cu 3 mere de la piata. Dar are timp sa umble pe la primarie sa imi faca reclamatii. Cu ce o deranjeaza terasa mea? O deranjeaza ca nu i-am permis sa intre in casa in inspectie. Ca i-am zis sa nu se autoinvite inauntru, sa astepte sa o invit eu, ca nu e acasa la ea. A plecat bolborind pe scari, ca o sa mai aud eu de ea. Si uite ca aud.
Sper ca data viitoare cand aud de tine, sa fie la rubrica "comemorari". Pentru mine oricum esti moarta, nu existi, esti un zero. O sa scuip pe scari in fiecare zi in speranta ca o sa aluneci si o sa iti rupi fundul din cauza mea. Si o sa-ti trimit 2 flori la spital sa te inveseleasca.
Tschuess!
Motivul nr 1: M-am mutat in Germania
Motivul nr 2: M-am mutat in Germania
Motivul nr 3: M-am mutat in Germania
Motivul nr 4: M-am mutat in Germania
Motivul nr 5: M-am mutat in Germania
Motivul nr 6: M-am mutat in Germania
Motivul nr 7: M-am mutat in Germania
................
Motivul nr 99: M-am mutat in Germania
Motivul nr 100: M-am mutat in Germania
Bine, pentru majoritate loserilor care mai apuca sa citeasca ocazional pe aici, lucrul asta nu inseamna nimic. Singura schimbare majora pe care au facut-o in viata lor a fost sa isi schimbe periuta de dinti dupa ce au implinit 16 ani.
Ok, fiind o schimbare majora, mi-a necesitat toata atentia si puterea de intelegere. Cel mai greu e sa ma obisnuiesc cu noua viata si cu ploaia. Ploua in fiecare zi. Ma deprima. Nu era suficient ca eu sunt genetic depresiv, trebuia sa mai fie si ploaia asta marunta si infecta.
De scris nu ma las. Eram azi in tramvai cu castile in ureche si mi-a traznit ideea ca n-am mai scris. Am avut atatea de facut incat am uitat sa mai scriu. Poate din motivul asta, si lumea a uitat sa ma citeasca. Una peste alta, lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Oricum m-ar schima situatiile in care ma aflu pus, la radacini raman acelasi rebel hardcore, anti-pitipoance.
Si apropo de femei. Baba de sub mine e la a doua incercare de a se pune cu viata mea. Cred ca babele au fost lasate sa faca viata celor din jur un chin. Nu au nici un rost pe lume. Nu fac nimic bun. Babele de la oras, zic. Cele de la tara au alt statut, alea au fost invatate cu greul si cu palme peste muie de la barbat, asa ca sunt cuminti.
Nuuu...astea de la oras, emancipatele. Astea care stau in papuci si ciorapi in fata blocului si se cred pe ulita. Astea aduse la oras de Ceausescu, care au descoperit viata fara vaca si capre si s-au hotarat sa nu se mai intoarca la sat. Cu astea nu poti discuta, nu ai cum sa le explici ca suntem in secolul XXI si unii oameni calatoresc cu avionul, navigheaza pe internet si au GPS photo-tagging.
Ele cauta sa scoata filmul din telefon ca sa-l duca la developat dupa ce au facut o poza.
Bai cat ma enerveaza astea cu baticul pe o ureche si sifonierul plin de haine vechi. Astea care ultima data si-au cumparat o toala noua dupa cutremurul din '77, de frica sa nu moara si sa nu aiba haine frumoase in care sa fie imbracate.
Ei bine jigodia de baba de sub mine, m-a reclamat la primarie ca mi-am inchis balconul. Asa ca i se pare ei ca trebuie sa fie importanta pentru mine. Abia urca scarile in sus si in jos, abia isi duce sacosa cu 3 mere de la piata. Dar are timp sa umble pe la primarie sa imi faca reclamatii. Cu ce o deranjeaza terasa mea? O deranjeaza ca nu i-am permis sa intre in casa in inspectie. Ca i-am zis sa nu se autoinvite inauntru, sa astepte sa o invit eu, ca nu e acasa la ea. A plecat bolborind pe scari, ca o sa mai aud eu de ea. Si uite ca aud.
Sper ca data viitoare cand aud de tine, sa fie la rubrica "comemorari". Pentru mine oricum esti moarta, nu existi, esti un zero. O sa scuip pe scari in fiecare zi in speranta ca o sa aluneci si o sa iti rupi fundul din cauza mea. Si o sa-ti trimit 2 flori la spital sa te inveseleasca.
Tschuess!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)