sâmbătă, ianuarie 16, 2010

Eyes on Fire

Ceea ce ma înconjoară este fals. Este zidul pe care l-am ridicat. Este fortăreața în care m-am refugiat. Este lumea de care am fugit. Este miracolul care nu s-a înfăptuit. Este durerea care m-a sfâșiat. Sunt rănile și cicatricile adânci. Scriu aici pentru a nu uita niciodată. Scriu aici pentru a nu mai repeta greșelile niciodată. Scriu aici pentru lume, dar scriu aici în primul rând pentru mine.
Îmi place sa ating viețile oamenilor, sa marchez existenta lor prin faptul ca m-au cunoscut. Dar nu îmi place sa-mi atingă nimeni viata.

Încrederea nu se pierde decât o data.

Nu sunt fan twilight, nu mi se pare un film bun. Dar piesa asta este pur și simplu minunata.

5 comentarii:

Oana spunea...

E unu dintre momentele in care te simti "soulless" ?

BGD spunea...

Aham. Cunoști sentimentul?

Oana spunea...

Obisnuiam sa fiu prietena buna cu el, acum incerc sa-l evit.

Nimeni spunea...

Minunata medodia, dupa cum spuneai si tu. Ridica-ti zidul cat de inalt poti si nu lasa pe nimeni sa-l escaladeze sau sa-l faramane. Doar cei care trec in fuga prin viata nu te inteleg insa, ai grija sa nu faci rau altora.

alexandra spunea...

Cam târziu am descoperit acest "minunat" sfat!, dar cum nu prea pot eu să tac... zic că... neapărat aşa trebuie să faci şi ai şi noroc: în RO nu există riscul producerii unui tsunami! Iar dacă în timp constaţi că nu şi nu se poate, ar trebui să iei în considerare varianta în care te retragi în munţi căci hei! atât zidul, cât şi tu veţi fi safe! Dar pe de altă parte, vezi tu, se poate produce un cutremur... situaţie în care...ehehe... zidul se poate prăbuşi; daar... să vedem partea plină a paharului... zidul este înalt şi rezistent, nu? sau?
Aiurea sfatul... dar pe de altă parte am văzut şi chestii... şi mai şi!