Noi nu suntem europeni. Trăim în Europa ca și continent, dar nu suntem europeni, suntem țăranii de la nord de Dunăre care în timp ce alții aveau colonii în Africa și America de Sud, ne pășteam oile în munți, credeam ca pământul e plat și credeam ca pe lume trăiesc doar romani, pentru ca asta e tot ce vedeam în jurul nostru.
Banii reprezinta forma actuala de sclavie. Îți iei un credit și ești înrobit toata viata sa muncești pentru a plăti casa în care stai, de exemplu. Ai impresia ca ești liber pentru ca de fapt poți sa-ți alegi locul de munca. Nu e adevărat, nu ești liber deloc. Nu contează locul de munca, tot sclav de numești. Locurile de munca sunt doar o interfață. De fapt toți banii, toata munca este pentru câțiva stăpâni. De asta 5% din populație deține 95% din bogăția din lume. Noi restul de 95% deținem 5% din bunurile din întreaga lume. Noi suntem sclavii celor 5%. Cei 5% nu au credite, ei au depozit. Tu ești îndatorat lor. Tu muncești toata viata ca sa-ți plătești stilul de viata, dar roadele muncii tale, ierarhizate, ajung sa fie folosite de cei care ne înrobesc cu adevărat. Cei care nu muncesc, dar au totul. La scara națională, statul cică e creat pentru a asigura drepturile cetățeanului, pentru a ne proteja libertățile și a fi în slujba noastră. Aiurea. Noi suntem în slujba celor câțiva care conduc interesele tarii, care acumulează bogății și te arestează dacă ai papagal prea mare.
Revenind la lucruri mai serioase, vreau sa plec. Sa fac bungee jumping în Argentina, cățărări în Australia, rafting pe Lake Victoria în Africa, și safari în desertul Gobi din Mongolia. Sincer, nu cred ca poți rămâne cu altceva pe lumea asta, nu cred ca poți avea o satisfacție mai mare decât sa vezi locuri și oameni care nici prin gând nu-ți trece ca ar putea exista. Asta sunt eu. Simplu și perfect. Pentru mine bogăția se măsoară în experiența de viata, nu în bunurile materiale.
Nu poți fi cu adevărat liber decât atunci când nu mai ai nimic. Lucrurile pe care le deții ajung sa te controleze. Nu poți sa-ți imaginezi viata fără televizor, internet, laptop și mobil. Fara apartament, mașină și conversii din picioare. Asculta-ma pe mine, când nu ai nimic, atunci ești cu adevărat liber.
Am spus mai demult ca mi-am pierdut sufletul. M-am înșelat. Sufletul nu poți sa-l pierzi niciodată. Pentru suflet nu exista antidot. Poti sa lupți cu viata, cu soarta, cu oamenii. Dar cu propriul sufletul nu poți sa câștigi.
M-a fulgerat o idee zilele astea... Oare o sa mor tânăr? Daca soarta mea e ca și cea a Oanei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu