Invaders must die!

Hehe, am luat hotărârea aia importanta. O sa fac o schimbare în viata mea. Ca orice om, rezistenta la schimbare e foarte mare. Mi-a fost greu sa ma hotărăsc, dar acum din orice unghi as privi schimbarea, pare opțiunea mai buna. Poate timpul va demonstra ca nu e asa. Poate vor veni momente grele, în care voi regreta alegerea. Poate chiar va fi mai rău....

Dar eu știu ca cei care pierd în viata sunt cei care mereu nu fac nimic, care nu-și asuma riscuri niciodată, care mereu se pregătesc sa dea lovitura și analizează și așteaptă și într-un final constata ca jumătate din viata lor a trecut pe lângă ei, așteptând sa facă ceva măreț.

Eu zic: Go for it! NU sta pe ganduri, schimbarea e cel mai bun lucru care ti se poate intampla in viata.

Ma enervează femeile care cred ca dacă au avut privilegiul sa ma cunoască sau mai mult, sa le sexez metafizic, acum au dreptul sa ma tragă la răspundere și sa ma întrebe de ce nu am vrut mai mult de la ele. Daca ați ști voi de câte ori m-am aflat și eu în situația asta, n-ați mai comenta aiurea. E viata, îmi pare rău, dar nu am lăsat niciodată impresia ca as vrea sa te iau de nevasta. Nu te-am forțat sa-mi dai pizda, ai făcut-o pentru ca te plictiseai sa te scarpini singura. Mulțumește-te ca încă mai vorbesc cu tine, moaca de raton. Zat!

Follwing heart and soul

Cele mai bune decizii din viata mea le-am luat cand eram alcoolizat. Nu stiu daca doar mie mi se intampla. Ca de exemplu atunci cand am hotarat sa imi fac blog. Eram praf. Inca tin minte cand m-am barbierit prima data pe coaie. Doar ce ma intorsesem de la un chef de unde n-am putut sa plec cu vreo gagica acasa pentru ca mi-era rushine ca o sa se sperie de ce o sa vada. Cand am ajuns acasa vedem deja dublu si ma mir cum am reusit sa nu ma ranesc.

Ok, gata cu amantuntele picante, nu vreau sa ajunga vreo cititoare sa se masturbeze asa cum o face citind cartile de Sandra Brown. Dar ce prostii spun, de obicei femeile nu citesc. Totusi as vrea sa fiu contrazis, asa daca cineva are ceva de comentat vreau sa inceapa cu ultima carte pe care a citit-o, si cu personajul cel mai indragit din cartile citite in trecut.

Revin la deciziile importante si berea Paulaner. Eu am incredere in subconstientul meu. Am încredere în instinct. Atunci când ma gândesc prea mult inainte sa iau o decizie, cand echilibrez lucrurile, când apar temerile, cand apar remuscarile, gandul la consecinte, etc.... Ei bine atunci iau cea mai proasta decizie. Si cum sunt singur pe aici(DE), am timp sa ma gandesc la toate posibilitatile si implicatiile unei decizii pe care urmeaza sa o iau in zilele urmatoare. O sa trec la Paulaner si cred ca ma voi hotari destul de repede.

Dupa moartea surorii mele am trecut printr-o depresie de 2 ani in care simteam nevoia sa sufar. Pentru ca durerea fizica e pentru cei slabi, eu am ales sa sufar in alt fel. Sa ma simt mizerabil. Am facut asta cu ajutorul femeilor care mi-au fost prietene in perioada asta. Ma indragosteam si ma desparteam. Si ma simteam mizerabil. Si era bine. Vroiam sa fiu nefericit.

Ei bine, asta m-a costat. Poate am pierdut, poate am castigat. Timpul o va spune. Ca o exemplificare, o sa postez mai jos cat de nefericit eram. Intre timp, ma intorc la baut.

UPDATE: vai dar ce bine scriam odata... http://gandurile-rele.blogspot.com/2009/11/cum-am-murit-aseara.html

Aseara pluteam. Punctul meu de gravitatie disparuse de pe la ora 4, si nu gaseam nici un fir de par de care sa ma pot agata, nici o urma de speranta. Aseara cuvintele zburau pe langa mine. Aveam capul sub apa si toate vocile pareau undeva departe. Reactiile mele erau desprinse din filmele slow-motion. Parca mi-ai luat o tigara, nu mai stiu. Nu eram acolo. Priveam in gol. Cadeam in gol.

Aseara nu stiu cum eram imbracat. Nu stiu cum imi statea parul, cum aveam camasa. Aseara nu stiu cu cine m-am intalnit. In jurul meu nu era lume. Nu era nimeni. Eram doar noi. Aseara e un vis albicios. Aseara e intuneric si ceata albicioasa. Tot ce am facut si am zis a fost din inertie. Picioarele au gasit drumul spre casa din inertie.

Aseara nu am mai fost calaul. Rugaciunile celor pe care i-am executat au fost ascultate. Am fost victima. Aseara m-am operat pe viu. M-am intins pe spate pe masa de operatie si bisturiul rece mi-a strapuns pieptul. Fara acceptul meu. Fara anestezic. Fara sa stie nimeni. Doar eu stiu. Aseara am cazut in gol de la etajul 100. Jos nu erau perne sa ma prinda, maini care sa ma ridice. Nu erau urechi sa ma asculte sau voci care sa ma incurajeze. Jos era doar asfaltul rece.

Aseara n-am dormit. E ora 6.41 si nu stiu ce s-a intamplat pana acum. Am fost amnezic. Sunt in pat. Nu mai tin minte cand si ce am mancat ultima data. Am buzele uscate, mi-e sete. Lumea isi duce viata linistita in jurul meu.Pentru mine timpul s-a oprit in loc. Eu nu mai sunt aici, eu plutesc pe un vis albicios si rece.

Am indraznit sa cred ca as putea fi fericit. Dar eu sunt blestemat, iar fericirea e un vis interzis pentru mine.

Cuvintele tale imi rasuna in capul meu de sub apa. Ce scriu nu are noima. Aseara a fost ultima zi din viata mea. Nu va ingrijorati. "Jusqu`ici tout va bien..."

Si eu care credeam ca femeile au crăpătură.
Tipele astea țin sa ma contrazică :)

Despre

Pe mine ma enervează chestiile alea tipic românești. Nu mâncarea sau traseistele de la intrarea în orașe. Ci chestiile alea transmise din tata în fiu, pe cale nespusa. Încep sa cred ca face parte din subconștientul nostru ca popor. Am sa enumăr doua chestii tipice:

1) Romanul își face poze lângă mașini. Indiferent ca a trăit lângă o căruța sau lângă o Dacie, romanul e pasionat sa-și tragă poze lângă mașini. Cum apare o mașină mai unicata în peisaj, tot cocalarul e lângă ea cu telefonul făcându-și poze. Am văzut mașini unde nu mai aveai loc de cocalari. Daca mai vroia sa vina încă unu' sa-și tragă poza nu mai avea nici o bucățică de caroserie libera. Daca un terorist ar vrea sa ardă jumate din cocalaria dintr-un oraș, ar organiza un târg de mașini-capcana. Ar sta cocalarii ca mustele pe căcat lângă ele.

Chestia asta nu e tipic feminina sau masculina, se întâmplă în egala măsură pentru ambele sexe. E felul romanesc de a spune:
"Hei, eu sunt din Romania, am trait in munti si am supravegheat oile la pascut pana acum. Dar vai ce masina, hai sa-mi trag poza langa ea si sa o pun pe hai-cinci. Poate asa o sa atrag mai multe vaci cretine care evident nu o sa-si dea seama ca asta nu e masina mea."

2) Romanul e complexat de statutul de roman. E un personaj servil. Crede ca cei din strainatate sun unsi cu miere. Cand apare un cetatean strain in peisaj, face tumbe, flic-flacul, vorbeste tare si mult, in general face orice ca sa arate cat e el de atent, si cum i-ar suge si tocul daca i-ar arunca un os. Pe de alta parte romanul e atat de complexat incat cand scoate nasul în Europa, isi reneaga originea. Crede ca daca spune ca e din Romania o sa fie asociat cu un țigan. In schimb țiganii susțin sus și tare ca ei sunt romani. Pai bine mah, dacă ție intelectualule, ți-e jena sa spui ca ești roman, cum vrei sa știe ceilalți ca aici exista și altceva decât oi și țigani?


Am avut o idee geniala. Cum ar fi sa-ți poți încărca cartela telefonica la bancomat? Sau prin online banking?

Jungle

Cred ca e legitim pentru orice om sa aiba o perioada de durere dorsala fata de lumea inconjuratoare. Ei bine, la mine durerea persista. Cred ca traversez ceea ce se cheama criza varstei mijlocii. Desi nu sunt acolo, din pct de vedere al varstei. Ei bine, din motive specifice BGD, ma doare dorsal si fata de parerea lumii inconjuratoare referitoare la situatia descrisa. Mi se rupe, nu am nici un resentiment. Dar de ce ar putea avea un tinerel asa ca mine criza varstei mijlocii?

Pentru ca eu am facut mai multe in cativa ani decat altii intr-o viata. Pentru ca am vazut lucruri incredibile. Pentru ca am vazut ce inseamna suferinta, pentru ca am trait periculos. Pentru ca am fost distrus, pentru ca am pierdut totul. Pentru ca Dumnezeu m-a ajutat sa nu o iau razna. Pentru ca tot cu ajutor divin am vazut locuri fabuloase. Pentru ca mi-am cumparat masina si apartament singur. Pentru ca simt ca daca vreau, pot sa fac orice. Nici un obiectiv nu pare intangibil.

Cei care nu sunt de acord cu mine si carora le par arogant, ar putea sa incerce sa faca ceva din ceea ce fac eu si apoi sa vorbeasca despre cat de usor e sa fi in locul meu. Chiar si a scrie un text asemanator cu ceea ce scriu eu e pentru multi dintre voi un lucru dificil.

Asa ca nu vreau sa mai aud critici atunci cand vorbesc despre pitipoance, tarfe, prieteni falsi, singuratate, Cand pun piese pe blog, cand scriu despre greutati si despre cat sunt eu de grozav, in general.

Sunt metafizic si ma doare la bostan de restul lumii.

Ascult aceleasi piese pe telefon la lucru. Nu am mai schimbat muzica de cateva luni, si am impresia ca stiu toate versurile pe de rost. Si nu, nu am putine piese. Probabil o sa imi schimb muzica odata cu telefonul.

Am auzit la radio ca sperma de taur romanesc este un produs de export. Dar oare cum se colecteaza sperma de taur? Exista filme porno pt tauri? Playbull? Cum fac veterinarii astia sa excite taurii?

Le pun gemete inregistrate de vacuta in calduri? E un mister pentru mine. Oricum pare o chestie destul de scarboasa, si nu stiu cat e de placuta pentru animale.

Ieri am fost la Ghioroc, langa Arad, la un lac unde vin pitzipoance sa faca plaja si baie. N-am crezut ca pot sa vina atatea femei topless si cu tanga la un lac. Ca de obicei, grupul meu a facut senzatie pe plaja. Eram in centrul atentiei. Nu stiu cum se face, dar mereu, indiferent de locul in care merg, strand, mare, lac, iarba-verde, mereu grupul e in centrul atentiei. Banatzenii astia lenevesc tolaniti la soare, joaca table sau carti, nu fac nimic, in general. Dar noi le-am facut pe toate celelalte: de la fotbal, sarituri de pe ponton, rasete, tipete de gagica. Si cum aia tolaniti nu mai puteau sa doarma la soare, au stat ca la spectacol si s-au minunat de gasca noastra.

In alta ordine de idei, azi sunt fericit. Am rezolvat chestii nerezolvate de aproape 1 an.