Follwing heart and soul

Cele mai bune decizii din viata mea le-am luat cand eram alcoolizat. Nu stiu daca doar mie mi se intampla. Ca de exemplu atunci cand am hotarat sa imi fac blog. Eram praf. Inca tin minte cand m-am barbierit prima data pe coaie. Doar ce ma intorsesem de la un chef de unde n-am putut sa plec cu vreo gagica acasa pentru ca mi-era rushine ca o sa se sperie de ce o sa vada. Cand am ajuns acasa vedem deja dublu si ma mir cum am reusit sa nu ma ranesc.

Ok, gata cu amantuntele picante, nu vreau sa ajunga vreo cititoare sa se masturbeze asa cum o face citind cartile de Sandra Brown. Dar ce prostii spun, de obicei femeile nu citesc. Totusi as vrea sa fiu contrazis, asa daca cineva are ceva de comentat vreau sa inceapa cu ultima carte pe care a citit-o, si cu personajul cel mai indragit din cartile citite in trecut.

Revin la deciziile importante si berea Paulaner. Eu am incredere in subconstientul meu. Am încredere în instinct. Atunci când ma gândesc prea mult inainte sa iau o decizie, cand echilibrez lucrurile, când apar temerile, cand apar remuscarile, gandul la consecinte, etc.... Ei bine atunci iau cea mai proasta decizie. Si cum sunt singur pe aici(DE), am timp sa ma gandesc la toate posibilitatile si implicatiile unei decizii pe care urmeaza sa o iau in zilele urmatoare. O sa trec la Paulaner si cred ca ma voi hotari destul de repede.

Dupa moartea surorii mele am trecut printr-o depresie de 2 ani in care simteam nevoia sa sufar. Pentru ca durerea fizica e pentru cei slabi, eu am ales sa sufar in alt fel. Sa ma simt mizerabil. Am facut asta cu ajutorul femeilor care mi-au fost prietene in perioada asta. Ma indragosteam si ma desparteam. Si ma simteam mizerabil. Si era bine. Vroiam sa fiu nefericit.

Ei bine, asta m-a costat. Poate am pierdut, poate am castigat. Timpul o va spune. Ca o exemplificare, o sa postez mai jos cat de nefericit eram. Intre timp, ma intorc la baut.

UPDATE: vai dar ce bine scriam odata... http://gandurile-rele.blogspot.com/2009/11/cum-am-murit-aseara.html

Aseara pluteam. Punctul meu de gravitatie disparuse de pe la ora 4, si nu gaseam nici un fir de par de care sa ma pot agata, nici o urma de speranta. Aseara cuvintele zburau pe langa mine. Aveam capul sub apa si toate vocile pareau undeva departe. Reactiile mele erau desprinse din filmele slow-motion. Parca mi-ai luat o tigara, nu mai stiu. Nu eram acolo. Priveam in gol. Cadeam in gol.

Aseara nu stiu cum eram imbracat. Nu stiu cum imi statea parul, cum aveam camasa. Aseara nu stiu cu cine m-am intalnit. In jurul meu nu era lume. Nu era nimeni. Eram doar noi. Aseara e un vis albicios. Aseara e intuneric si ceata albicioasa. Tot ce am facut si am zis a fost din inertie. Picioarele au gasit drumul spre casa din inertie.

Aseara nu am mai fost calaul. Rugaciunile celor pe care i-am executat au fost ascultate. Am fost victima. Aseara m-am operat pe viu. M-am intins pe spate pe masa de operatie si bisturiul rece mi-a strapuns pieptul. Fara acceptul meu. Fara anestezic. Fara sa stie nimeni. Doar eu stiu. Aseara am cazut in gol de la etajul 100. Jos nu erau perne sa ma prinda, maini care sa ma ridice. Nu erau urechi sa ma asculte sau voci care sa ma incurajeze. Jos era doar asfaltul rece.

Aseara n-am dormit. E ora 6.41 si nu stiu ce s-a intamplat pana acum. Am fost amnezic. Sunt in pat. Nu mai tin minte cand si ce am mancat ultima data. Am buzele uscate, mi-e sete. Lumea isi duce viata linistita in jurul meu.Pentru mine timpul s-a oprit in loc. Eu nu mai sunt aici, eu plutesc pe un vis albicios si rece.

Am indraznit sa cred ca as putea fi fericit. Dar eu sunt blestemat, iar fericirea e un vis interzis pentru mine.

Cuvintele tale imi rasuna in capul meu de sub apa. Ce scriu nu are noima. Aseara a fost ultima zi din viata mea. Nu va ingrijorati. "Jusqu`ici tout va bien..."