Despre

Pe mine ma enervează chestiile alea tipic românești. Nu mâncarea sau traseistele de la intrarea în orașe. Ci chestiile alea transmise din tata în fiu, pe cale nespusa. Încep sa cred ca face parte din subconștientul nostru ca popor. Am sa enumăr doua chestii tipice:

1) Romanul își face poze lângă mașini. Indiferent ca a trăit lângă o căruța sau lângă o Dacie, romanul e pasionat sa-și tragă poze lângă mașini. Cum apare o mașină mai unicata în peisaj, tot cocalarul e lângă ea cu telefonul făcându-și poze. Am văzut mașini unde nu mai aveai loc de cocalari. Daca mai vroia sa vina încă unu' sa-și tragă poza nu mai avea nici o bucățică de caroserie libera. Daca un terorist ar vrea sa ardă jumate din cocalaria dintr-un oraș, ar organiza un târg de mașini-capcana. Ar sta cocalarii ca mustele pe căcat lângă ele.

Chestia asta nu e tipic feminina sau masculina, se întâmplă în egala măsură pentru ambele sexe. E felul romanesc de a spune:
"Hei, eu sunt din Romania, am trait in munti si am supravegheat oile la pascut pana acum. Dar vai ce masina, hai sa-mi trag poza langa ea si sa o pun pe hai-cinci. Poate asa o sa atrag mai multe vaci cretine care evident nu o sa-si dea seama ca asta nu e masina mea."

2) Romanul e complexat de statutul de roman. E un personaj servil. Crede ca cei din strainatate sun unsi cu miere. Cand apare un cetatean strain in peisaj, face tumbe, flic-flacul, vorbeste tare si mult, in general face orice ca sa arate cat e el de atent, si cum i-ar suge si tocul daca i-ar arunca un os. Pe de alta parte romanul e atat de complexat incat cand scoate nasul în Europa, isi reneaga originea. Crede ca daca spune ca e din Romania o sa fie asociat cu un țigan. In schimb țiganii susțin sus și tare ca ei sunt romani. Pai bine mah, dacă ție intelectualule, ți-e jena sa spui ca ești roman, cum vrei sa știe ceilalți ca aici exista și altceva decât oi și țigani?


Am avut o idee geniala. Cum ar fi sa-ți poți încărca cartela telefonica la bancomat? Sau prin online banking?