Din gandirea mea alambicata de copil ajuns la maturitate subit, am ajuns in perioada aia a vietii in care trebuie sa ma asez la casa mea. Stop aici. A ma aseza la casa mea, nu inseamna ceea ce inseamna pentru voi ignorantii, adica a semna un contract pe viata in fata ofiterului de stare civila. Pentru mine inseamna perioada vietii in care ma bantuie intrebari de genul "Culoarea asta de gresie si faianta e buna in baie ?" si "Plasma sau LCD ?".
Vedeti, nu stiu cati dintre voi au ajuns in situatia de a face alegeri din astea, pe banii lor. Ceea ce face lucrurile si mai complicate e ca dintre prietenii mei, eu sunt primul care trece prin asta. Asta inseamna ca nu am un model, nu am cui sa cer sfaturi, ma lovesc de probleme si trebuie le rezolv singur, de capul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu