Februarie

Efeminatul e o categorie de emo-gay cu eșarfă, sprâncene pensate și unghii lăcuite. Ma uit în jurul meu și vad generațiile de copii efeminați care vin din spate cu tenisi cu șireturi roz, cu tokyo hotel pe ipod si freza de strutz. Urăsc luna februarie. Nimic nu se întâmplă în februarie, nu ai nici un festival, nu își mai fac masele de pulime cadouri reciproce, nu mai trimit același mesaj la toata agenda telefonica. Doar pizdele așteaptă fermecate ziua de 14 a lunii, cand printul o va lua pe calul alb, se vor căsători pentru o zi, o va duce acasă cu un buchet de flori mari și roșii, și o va fute fără prezervativ pana ii sar capacele. Dupa care ea îl va tine în brate cu ochii mari și triști, cu inima voioasa și un zâmbet tâmpit pe moaca.

Bai treziți-va! Februarie e doar o luna rece și mai scurta decât altele, dar în care nu se întâmplă nimic important. Tot ce poți sa faci în februarie e sa stai în casa, sa te uiți la filme, sa sufli mucii și sa faci sex. Ordinea e la alegerea fiecăruia.

Am văzut un film care m-a perturbat. Rar se întâmplă sa vad un film care sa te pună pe gânduri. Si nu, nu e Avatar. Uite ca asta m-a pus: The Fourth Kind. Urmează Moon.

Nu exista o luna mai de căcat ca februarie. Nici sa scriu n-am chef. Talentat sunt. Cred ca și dacă as da o bășină ar suna bine pe text. Doar ca ma simt asa... obosit de nepăsător. Si pentru asta pun o piesa de femei. Uite asa sa se bucure și majoritatea cititoarelor mele.

Cius!
UPDATE: Ok, am pus o piesa pentru pizde, dar m-am răzgândit și am schimbat-o cu una de hipsteri, ca doar astea sunt la moda acum.