Deci eu sunt de felul meu puțin nebun. Putin psihopat. Putin dereglat. Mintea mea bolnava coace tot felul de idioțenii pe care unii le citesc și li se par interesante. Sfinte Căcat, mintea mea e atât de alambicata încât omenirea încă nu-i poate înțelege complexitatea.
Dar... Chestia de mai jos e fabuloasa. E fatala. E chestia care m-a făcut sa rad și sa plâng în același timp. Trebuie sa recunosc ca e pur și simplu geniala. Am plâns la capodopera de mai jos (Am găsit-o pe un alt blog, trebuie sa recunosc)
joi, decembrie 31, 2009
luni, decembrie 28, 2009
Renegade
Deci vai... Săracii bugetari o sa fie dați afara, le vor fi înghețate salariile, își vor pierde bonusurile grase de sărbători. Ar trebui sa ni se rupă inima? Sa vi se rupă vouă inima, mie mi se rupe pula. E cea mai buna veste pe care o puteam primi de sărbători. Nici măcar faptul ca s-a demonstrat științific ca lui Mircea Badea ii lipsește un testicul și ca are totuși doar doua nu m-a bucurat asa de tare. Mi se îndoaie de toți bugetarii. Si mai ales de profesori, polițiști, medici și de tanti de la ghișeu.
Daca va aflați într-una din ipostazele sus-menționate, ghinion. Mi se rupe pula de voi. Efectiv mi se îndoaie lovindu-se de gâtlejul vostru. Da, da, voi meritați sa suferiți cel mai mult. Sa stați la coada muistilor, sa suferiți ca restul lumii nu sa va arătați legitimația, sa va folosiți influenta, numele sau pilele. Bine, nu ca eu nu as avea asa ceva, dar eu mi le-am clădit cu personalitatea mea, prin legături umane, nu printr-un statut, tu-va'n gura de șpăgari.
Toți ăștia care pana mai ieri întorceau câte o hârtie de pe-o parte pe alta timp de 4 ore după care mergeau acasă cu un salariu rotunjel în conturi. Toți asta care seara s-au bucurat ca a câștigat Geoană alegerile și o sa promoveze, o sa devina directori, pe lina PSD, iar a doua zi au lins bocancii vechiului director, pe linia PD-L. Toți ăștia care te tratează cu o superioritate de îți vine sa-i scuipi în ochi și sa le dai un bitch slap cu dosul peste muia comunista. Toți ăștia care sug pula în dosul ușilor, care ling în cur șefii care se toarnă, care se așteaptă la colt, toți care lucrează la stat, unde promovarea nu se face pe criterii de performanta ci pe criterii de partid, nepotism, șpagă. Si nu m-ar deranja atât, dacă nu ar fi statul în care trăiesc, statul căruia plătesc taxe, și dacă nu ar fi oamenii care prin slujba lor sunt obligați sa îmi asigure siguranța, educația, sănătatea, etc.
Da, domnule profesor. Despre tine vorbesc. Tu ala care ti-ai tocit curul pe scaune comuniste, care ai beneficiat din plin de avantajele programului scurt din școli, de cadourile de la părinti, de meditațiile matinale, de excursiile gratuite, de bonusuri și prime. Si pe lângă toate astea, da domnule profesor, tu ala care te credeai stăpânul universului, care ne tratai ca pe milogi, căruia îți plăcea sa ne faci sa luam meditații pentru a putea promova. Sau tu ala din facultate, care și acum, la 25 de ani, îmi vorbești ca unui copil de 10. Da-te-n gatu` matii. Sa te arunce în strada incompetentule, ca de aia sistemul e putred. Din cauza comuniștilor ca voi cu aerele voastre de superioritate și bășinile parfumate pe banii noștri. Mars la șomaj.
Da, domnule comisar. Tu ala care ești legea, care tu faci și desfaci, care ești intangibil. Tu ala care le știi pe toate, tu care ești corectitudinea în persoana. Tu ala care îți rotunjești portofelul de sărbători din șpăgile pe care le primești. Tu ala care baga mana adânc în buzunarele mele când încalc o mica regula de circulație, dar care atunci când îmi e sparta casa sau mașina clasează cazul pentru ca timp de un an a fost incompetent și nu a depus nici cel mai mic efort sa se lupte cu adevărații infractori. Tu muistule care ești dublu în dimensiuni fata de momentul când te-ai angajat prima data, pentru ca stai toata ziua la birou și bei cafele. Tu cu creierul cât musca vii sa-mi dai mie lecții de moralitate, ce e bine și ce e rău. Mars la șomaj.
Da tanti de la ghișeu. Baba aia cu moaca de castravete, cu ochelari care bate în taste cu arătătorul și se uita în monitor ca vaca la luna. Tu aia care atunci când vin sa te întreb cum sa-mi rezolv o problema ma ignori nonșalant aruncând un:"Așteaptă puțin, nu vezi ca sunt ocupata ?", întorcându-te apoi la discuția siropoasa cu colega dumneata. Da tanti de la ghișeu, ia marș tu puțin la șomaj, sa vezi apoi ce ocupata mai ești făcându-ți meseria.
Da bai, bugetarii ăștia cărora trebuie sa le dai șpagă ca sa-și facă meseria. E ca și cum la barul la care lucrez și-ar comanda unul o bere și eu i-as răspunde pe sub sprânceană: "6 lei berea, dar dacă vrei sa ți-o și aduc, împinge și tu 2 lei la băiatu`. Daca o vrei rece, mai pune 2 lei, ca sa fie treaba bine făcută"
Pe mine nu ma plătește nimeni extra sa-mi fac meseria. Eu muncesc 9-10 ore pe zi pentru pâinea de pe masa. Eu plătesc taxe, eu plătesc șpăgi.
Asa ca mie unu` mi se rupe pula de voi. Mi-e scarba de sistem, de oamenii care lucrează în sistem. Mars la șomaj.
Cat despre mine... Eu ma întorc la ce știu sa fac cel mai bine. Adică sex pe piese gay-feministe în spiritul Crăciunului, gen jingle-bells.
Cius, națiune invizibila!
Daca va aflați într-una din ipostazele sus-menționate, ghinion. Mi se rupe pula de voi. Efectiv mi se îndoaie lovindu-se de gâtlejul vostru. Da, da, voi meritați sa suferiți cel mai mult. Sa stați la coada muistilor, sa suferiți ca restul lumii nu sa va arătați legitimația, sa va folosiți influenta, numele sau pilele. Bine, nu ca eu nu as avea asa ceva, dar eu mi le-am clădit cu personalitatea mea, prin legături umane, nu printr-un statut, tu-va'n gura de șpăgari.
Toți ăștia care pana mai ieri întorceau câte o hârtie de pe-o parte pe alta timp de 4 ore după care mergeau acasă cu un salariu rotunjel în conturi. Toți asta care seara s-au bucurat ca a câștigat Geoană alegerile și o sa promoveze, o sa devina directori, pe lina PSD, iar a doua zi au lins bocancii vechiului director, pe linia PD-L. Toți ăștia care te tratează cu o superioritate de îți vine sa-i scuipi în ochi și sa le dai un bitch slap cu dosul peste muia comunista. Toți ăștia care sug pula în dosul ușilor, care ling în cur șefii care se toarnă, care se așteaptă la colt, toți care lucrează la stat, unde promovarea nu se face pe criterii de performanta ci pe criterii de partid, nepotism, șpagă. Si nu m-ar deranja atât, dacă nu ar fi statul în care trăiesc, statul căruia plătesc taxe, și dacă nu ar fi oamenii care prin slujba lor sunt obligați sa îmi asigure siguranța, educația, sănătatea, etc.
Da, domnule profesor. Despre tine vorbesc. Tu ala care ti-ai tocit curul pe scaune comuniste, care ai beneficiat din plin de avantajele programului scurt din școli, de cadourile de la părinti, de meditațiile matinale, de excursiile gratuite, de bonusuri și prime. Si pe lângă toate astea, da domnule profesor, tu ala care te credeai stăpânul universului, care ne tratai ca pe milogi, căruia îți plăcea sa ne faci sa luam meditații pentru a putea promova. Sau tu ala din facultate, care și acum, la 25 de ani, îmi vorbești ca unui copil de 10. Da-te-n gatu` matii. Sa te arunce în strada incompetentule, ca de aia sistemul e putred. Din cauza comuniștilor ca voi cu aerele voastre de superioritate și bășinile parfumate pe banii noștri. Mars la șomaj.
Da, domnule comisar. Tu ala care ești legea, care tu faci și desfaci, care ești intangibil. Tu ala care le știi pe toate, tu care ești corectitudinea în persoana. Tu ala care îți rotunjești portofelul de sărbători din șpăgile pe care le primești. Tu ala care baga mana adânc în buzunarele mele când încalc o mica regula de circulație, dar care atunci când îmi e sparta casa sau mașina clasează cazul pentru ca timp de un an a fost incompetent și nu a depus nici cel mai mic efort sa se lupte cu adevărații infractori. Tu muistule care ești dublu în dimensiuni fata de momentul când te-ai angajat prima data, pentru ca stai toata ziua la birou și bei cafele. Tu cu creierul cât musca vii sa-mi dai mie lecții de moralitate, ce e bine și ce e rău. Mars la șomaj.
Da tanti de la ghișeu. Baba aia cu moaca de castravete, cu ochelari care bate în taste cu arătătorul și se uita în monitor ca vaca la luna. Tu aia care atunci când vin sa te întreb cum sa-mi rezolv o problema ma ignori nonșalant aruncând un:"Așteaptă puțin, nu vezi ca sunt ocupata ?", întorcându-te apoi la discuția siropoasa cu colega dumneata. Da tanti de la ghișeu, ia marș tu puțin la șomaj, sa vezi apoi ce ocupata mai ești făcându-ți meseria.
Da bai, bugetarii ăștia cărora trebuie sa le dai șpagă ca sa-și facă meseria. E ca și cum la barul la care lucrez și-ar comanda unul o bere și eu i-as răspunde pe sub sprânceană: "6 lei berea, dar dacă vrei sa ți-o și aduc, împinge și tu 2 lei la băiatu`. Daca o vrei rece, mai pune 2 lei, ca sa fie treaba bine făcută"
Pe mine nu ma plătește nimeni extra sa-mi fac meseria. Eu muncesc 9-10 ore pe zi pentru pâinea de pe masa. Eu plătesc taxe, eu plătesc șpăgi.
Asa ca mie unu` mi se rupe pula de voi. Mi-e scarba de sistem, de oamenii care lucrează în sistem. Mars la șomaj.
Cat despre mine... Eu ma întorc la ce știu sa fac cel mai bine. Adică sex pe piese gay-feministe în spiritul Crăciunului, gen jingle-bells.
Cius, națiune invizibila!
duminică, decembrie 27, 2009
Eu
Am învățat sa mint. Am învățat sa disimulez, am învățat sa fiu rece, sa fiu perfid. Am învățat sa nu-mi pese, am învățat sa fiu egoist. Am învățat sa zâmbesc fals și sa vorbesc frumos. Am învățat sa-mi ascund intențiile. Am învățat sa fabric iluzii. Si am învățat sa pun punct când nu-mi mai servește intereselor. Pentru asta trebuie sa mulțumesc celor care m-au 'educat' corespunzător. Din durere, am deschis bine ochii și am acumulat. Si nu ma va mai durea niciodată. Nu mai are ce sa doară.
Inimi de gheata, suflete pierdute. Asta am învățat. Asta sunt acum. Pentru orice altceva exista Mastercard.
O seara călduroasă, națiune invizibila.
Inimi de gheata, suflete pierdute. Asta am învățat. Asta sunt acum. Pentru orice altceva exista Mastercard.
O seara călduroasă, națiune invizibila.
sâmbătă, decembrie 26, 2009
You could be happy
Am mai avut piesa asta. Știu. Dar era în alt context.
Oare cine e cu adevărat fericit ? Fericirea vine în mici bucatele. Iar eu sunt recunoscător pentru fiecare moment în care m-am simțit fericit și împlinit.
Mulțumesc.
Oare cine e cu adevărat fericit ? Fericirea vine în mici bucatele. Iar eu sunt recunoscător pentru fiecare moment în care m-am simțit fericit și împlinit.
Mulțumesc.
vineri, decembrie 25, 2009
Grinch
Mos Crăciun nu exista!!! Mai terminați cu mesajele siropoase copiate de pe net. Am primit zeci de mesaje identice. Daca vreți sa-mi urați de sănătate, puteți sa o faceți în orice zi a anului, nu sa așteptați momentul comercial al Crăciunului. Urăsc Crăciunul modern.Eu sunt în vacanta, asa ca-mi iau și vacanta de la scris.
Si va rog, terminați cu mesajele.
Mosul nu exista !
miercuri, decembrie 23, 2009
California on Twilight
Tare tipul. Seamănă puțin cu mine, doar ca eu arat mult mai bine evident. Si nu port ochelari.
marți, decembrie 22, 2009
Anti
Babele care stau singure la bloc și se plictisesc ar trebui eutanasiate. Babele și moșii pensionari care nu au ce sa facă toata ziua decât sa stea sa urmărească viețile celorlalți pentru ca viata lor a ajuns într-un punct mort în care nimic, în afara de un infarct, nu se mai poate întâmpla. Acești bătrânei "Big Brother" nu sunt bunicii noștri scumpi de la țară, care își vad liniștiți de restul zilelor, se bucura când te vad și în general nu deranjează pe nimeni cu nimic. Nu...aia sunt ok. Eu vorbesc de basinosii ăștia de oraș. Daca ai o zi libera și studiezi fauna orașului, o sa observi ca e formata preponderent din persoane de vârsta a 3-a. Pai cine mai are timp sa stea pe-afara și sa se plimbe de la cimitir la piață cu tramvaiul toata ziua ? Bătrâneii de la țară au treaba pe lângă casa, nu au timp sa se plictisească. In schimb ăștia stau toata ziua cu ochiul pe vizor și comentează evenimentele din bloc la întrunirile lor de bătrânei plicticoși. Ah, și o data la 5 ani votează cu PSD-ul.
Dar, dacă stau bine sa ma gândesc, nici moșii nu ma deranjează prea tare. Moșii sunt pricepuți. Se pricep sa-ți monteze o yala sau sa-ți meșterească pe la instalația de apa când curge, de exemplu. Pe babele de la bloc am eu boala. Babele sunt ciuma societății. Sunt femeile cărora menopauza le-a dereglat puțin mansarda. Sunt complet inutile, după o viata de futut mintea moșilor care au făcut greșeala de a le lua de neveste. Mosul a murit, cel mai probabil pentru ca s-a saturat de acritura cu care a fost prea finuț încât sa-i futa un dos de palma peste bot când deschidea gura. Si acum acritura a rămas sa otrăvească viețile vecinilor de la bloc. Da da, babele merita sa sufere.
Bai, ieri a venit sa ma viziteze baba de sub mine. Si s-a invitat singura în casa, s-a invitat singura sa vadă ce am eu pe-aici. M-am abținut cât am putut având în vedere ca suntem în postul Crăciunului. M-am tot abținut, femeia tot întindea coarda. Îmi povestea toate prostiile posibile care nu ma interesau. Își lauda copiii, nepoții, își denigra vecinii, spunea ca spera ca cu mine sa nu aibă probleme, bla, bla, bla. Si iar se uita prin casa. Polologhia babei părea ca nu mai încetează. Femeia era pe sistem, bunul simt pe care i-l arătam și semnele ca nu ma interesează, nu o putea întrerupe.
Si atunci mi-am băgat picioarele și i-am zis-o pe direct, în stil BGD : "Femeie, tu chiar nu-ți dai seama ca întreci limita. Mai vine omul dar mai și pleacă. Nu e ca și cum n-as avea nimic de făcut decât sa te ascult pe tine. EU AM TREABA !!! Te-am lăsat sa te uiți prin casa, sa îți spui oful, acum te rog sa te duci înapoi la dumneata în vizuina, nu pot sa pierd toata ziua ascultându-te cum îmi povestești amintirile tale din copilărie. Mișcă-ți fundul basinos afara din casa mea !" Stupefiata, femeia a plecat bolborosind ceva de "miliție" și "primărie".
Du-te tare babooooooooo !!!
Plm, ma retrag zen în adăpostul meu, unde babele nu pot sa ajungă. Pe ritmuri reggae.
We're so in love, la la la la...
Dar, dacă stau bine sa ma gândesc, nici moșii nu ma deranjează prea tare. Moșii sunt pricepuți. Se pricep sa-ți monteze o yala sau sa-ți meșterească pe la instalația de apa când curge, de exemplu. Pe babele de la bloc am eu boala. Babele sunt ciuma societății. Sunt femeile cărora menopauza le-a dereglat puțin mansarda. Sunt complet inutile, după o viata de futut mintea moșilor care au făcut greșeala de a le lua de neveste. Mosul a murit, cel mai probabil pentru ca s-a saturat de acritura cu care a fost prea finuț încât sa-i futa un dos de palma peste bot când deschidea gura. Si acum acritura a rămas sa otrăvească viețile vecinilor de la bloc. Da da, babele merita sa sufere.
Bai, ieri a venit sa ma viziteze baba de sub mine. Si s-a invitat singura în casa, s-a invitat singura sa vadă ce am eu pe-aici. M-am abținut cât am putut având în vedere ca suntem în postul Crăciunului. M-am tot abținut, femeia tot întindea coarda. Îmi povestea toate prostiile posibile care nu ma interesau. Își lauda copiii, nepoții, își denigra vecinii, spunea ca spera ca cu mine sa nu aibă probleme, bla, bla, bla. Si iar se uita prin casa. Polologhia babei părea ca nu mai încetează. Femeia era pe sistem, bunul simt pe care i-l arătam și semnele ca nu ma interesează, nu o putea întrerupe.
Si atunci mi-am băgat picioarele și i-am zis-o pe direct, în stil BGD : "Femeie, tu chiar nu-ți dai seama ca întreci limita. Mai vine omul dar mai și pleacă. Nu e ca și cum n-as avea nimic de făcut decât sa te ascult pe tine. EU AM TREABA !!! Te-am lăsat sa te uiți prin casa, sa îți spui oful, acum te rog sa te duci înapoi la dumneata în vizuina, nu pot sa pierd toata ziua ascultându-te cum îmi povestești amintirile tale din copilărie. Mișcă-ți fundul basinos afara din casa mea !" Stupefiata, femeia a plecat bolborosind ceva de "miliție" și "primărie".
Du-te tare babooooooooo !!!
Plm, ma retrag zen în adăpostul meu, unde babele nu pot sa ajungă. Pe ritmuri reggae.
We're so in love, la la la la...
sâmbătă, decembrie 19, 2009
Muzichie
Ce naiba e cu frigul asta? Si cu atâta zăpadă?
Mi-a înghețat netul, o sa scriu mai târziu poate ...
Mi-a înghețat netul, o sa scriu mai târziu poate ...
joi, decembrie 17, 2009
Hai cius
Aseara m-am pus la somn. M-am scarpinat pentru ultima data la oua pe ziua de ieri, si am inceput sa meditez zen. Nu am mai meditat demult asupra femeilor si relatiilor si considerand ca nu am acordat suficienta atentie problemei, mai ales in ultima luna am facut un mini-recensamant mental.
Am numarat si-am tot numarat gagicile care mi-au trecut prin mana. Nu am reusit sa-mi aduc aminte de toate, dar am ajuns la concluzia ca ma invart pe undeva in jurul cifrei de 50 de gagici. Intervalul relatiilor este 2h - 5 ani. In ultimul timp au predominat cele de 1 - 2 luni, intercalate cu cele de 1 - 2 saptamani. Si cum am stat eu asa si am analizat numerele, m-a frapat urmatoarea chestie: daca ar exista echivalentul masculin pentru o femeie usoara... ala as fi eu. Dap. Bai, pentru un barbat, a fute e necesar. Simti nevoia asta asa cum simti nevoia de apa sau de mancare, numai ca nu atat de des. Pur si simplu e fiziologic necesar. Asa ca nu e nimic in neregula cu chestia asta. In schimb, pentru femei nu e necesar. Pentru ele e un loc de munca.
Femeilor le e usor sa schimbe prietenii. Tot ce trebuie sa faca e sa zambeasca frumos, sa para proaste si dispuse la sex. Restul vine de la sine.
Bine si mie mi-e usor, dar evident asta e pentru ca sunt mirific. Coae, as putea zice ca e talent nativ, transmis din generatie in generatie.
Ok si acum partea intriganta a meditatie zen in timp ce ma scarpinam la oua pentru ultima data pe ziua de ieri. Mi-am luat papucii de 2 ori. Cand dai papucii, e clar ca celalalt nu se ridica la inaltimea asteptarilor tale. Eu nu m-am ridicat la inaltimea asteptarilor de 2 ori. Restul de 48 de femei nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor mele. Cu alte cuvinte, eu nu m-am ridicat la nivelul asteptarilor a 4% din femeile din viata mea. Si... atentie, 96% din femeile din viata mea nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor mele.
Haideti fetelor, numai atat puteti? Astept mai mult de la voi, de la alea prea-pline de ele care-si plimba curu` din masina in masina. Ce se intampla, sansele sunt inegale ? Uite, ca sa egalam putin sansele, promit sa ma port ca un badaran, sa ragai cand iti cunosc parintii si sa iti dau palme la cur pe strada. Orice, numai pisi, hai, te rog, da-mi papucii. Trebuie sa facem ceva cu cifrele alea, nu crezi ?
BGD over & out.
Am numarat si-am tot numarat gagicile care mi-au trecut prin mana. Nu am reusit sa-mi aduc aminte de toate, dar am ajuns la concluzia ca ma invart pe undeva in jurul cifrei de 50 de gagici. Intervalul relatiilor este 2h - 5 ani. In ultimul timp au predominat cele de 1 - 2 luni, intercalate cu cele de 1 - 2 saptamani. Si cum am stat eu asa si am analizat numerele, m-a frapat urmatoarea chestie: daca ar exista echivalentul masculin pentru o femeie usoara... ala as fi eu. Dap. Bai, pentru un barbat, a fute e necesar. Simti nevoia asta asa cum simti nevoia de apa sau de mancare, numai ca nu atat de des. Pur si simplu e fiziologic necesar. Asa ca nu e nimic in neregula cu chestia asta. In schimb, pentru femei nu e necesar. Pentru ele e un loc de munca.
Femeilor le e usor sa schimbe prietenii. Tot ce trebuie sa faca e sa zambeasca frumos, sa para proaste si dispuse la sex. Restul vine de la sine.
Bine si mie mi-e usor, dar evident asta e pentru ca sunt mirific. Coae, as putea zice ca e talent nativ, transmis din generatie in generatie.
Ok si acum partea intriganta a meditatie zen in timp ce ma scarpinam la oua pentru ultima data pe ziua de ieri. Mi-am luat papucii de 2 ori. Cand dai papucii, e clar ca celalalt nu se ridica la inaltimea asteptarilor tale. Eu nu m-am ridicat la inaltimea asteptarilor de 2 ori. Restul de 48 de femei nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor mele. Cu alte cuvinte, eu nu m-am ridicat la nivelul asteptarilor a 4% din femeile din viata mea. Si... atentie, 96% din femeile din viata mea nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor mele.
Haideti fetelor, numai atat puteti? Astept mai mult de la voi, de la alea prea-pline de ele care-si plimba curu` din masina in masina. Ce se intampla, sansele sunt inegale ? Uite, ca sa egalam putin sansele, promit sa ma port ca un badaran, sa ragai cand iti cunosc parintii si sa iti dau palme la cur pe strada. Orice, numai pisi, hai, te rog, da-mi papucii. Trebuie sa facem ceva cu cifrele alea, nu crezi ?
BGD over & out.
luni, decembrie 14, 2009
Demonstratii matematice
S-a întâmplat în timp ce voi va gândeați la problemele voastre zilnice. In timp ce va uitați la serialul vostru preferat. In timp ce va masturbați pe un film cu asiatice. In timp ce lumea își ducea viata liniștită, fără suspans. Atunci eu am realizat. Planeta noastră e ca un mare cur. De ce spun asta. E matematic demonstrat, creierul meu pozitronic a formulat teorema azi în timp ce-mi făceam veacul prin bucătărie și ma uitam cum arde gazul.
Deci: Fie planeta Pământ, a 3-a planeta de la soare. Forma planetei este geoid, dar pentru aceasta demonstratie se poate aproxima cu o sfera cu o raza medie de 6,372.797 km. Volumul planetei este aproximativ 1,09750950×1012 km³. Desfășurat, pentru pulime, asta înseamnă 1.097.509.500.000.000.000.000 m³
Fie 170.942 miliarde m³ de gaze naturale aflate sub scoarța terestra. 170.942.000.000.000 m³ de gaze naturale seamănă cu o mica indigestie.
Considerând valoarea medie a volumului unui bărbat obișnuit(din start, Botezatu se exclude) 0,0792871705 m³, și volumul unei bășini 0,000012349330461 litri, observam ca volumul gazelor naturale raportate la volumul planetei este aproximativ egal cu volumul unei bășini raportat la volumul corpului uman.
Considerând ca cea mai mare parte a gazului natural al planetei este compus din metan, asemănările continua întrucât cea mai mare parte a aerelor datorate indigestiilor conțin metan.
Prin urmare, atât volumetric cât și compozițional, gazul planetei seamănă cu o bășină.
Dupa cum știm, bășinile ies la suprafață pe cur (sau pe gura, în cazuri mai rare, gen Mircea Badea). Datorita formei sferice Pământul se aseamănă mai mult cu un cur decât cu o gura, și prin urmare putem sa formulam concluzia că Pământul este un cur. QED.
Acum ca am demonstrat teorema, mai rămâne o singura întrebare întrebătoare: Pământul se arde la băbănos? Si dacă da, cine fute Pământul în cur? Si inca ceva: voi va încălziți ceaiul de dimineață la bășinile pământului. I am totally freaked out!
Sunt pierdut, știu. Til' next time, națiune invizibila!
Deci: Fie planeta Pământ, a 3-a planeta de la soare. Forma planetei este geoid, dar pentru aceasta demonstratie se poate aproxima cu o sfera cu o raza medie de 6,372.797 km. Volumul planetei este aproximativ 1,09750950×1012 km³. Desfășurat, pentru pulime, asta înseamnă 1.097.509.500.000.000.000.000 m³
Fie 170.942 miliarde m³ de gaze naturale aflate sub scoarța terestra. 170.942.000.000.000 m³ de gaze naturale seamănă cu o mica indigestie.
Considerând valoarea medie a volumului unui bărbat obișnuit(din start, Botezatu se exclude) 0,0792871705 m³, și volumul unei bășini 0,000012349330461 litri, observam ca volumul gazelor naturale raportate la volumul planetei este aproximativ egal cu volumul unei bășini raportat la volumul corpului uman.
Considerând ca cea mai mare parte a gazului natural al planetei este compus din metan, asemănările continua întrucât cea mai mare parte a aerelor datorate indigestiilor conțin metan.
Prin urmare, atât volumetric cât și compozițional, gazul planetei seamănă cu o bășină.
Dupa cum știm, bășinile ies la suprafață pe cur (sau pe gura, în cazuri mai rare, gen Mircea Badea). Datorita formei sferice Pământul se aseamănă mai mult cu un cur decât cu o gura, și prin urmare putem sa formulam concluzia că Pământul este un cur. QED.
Acum ca am demonstrat teorema, mai rămâne o singura întrebare întrebătoare: Pământul se arde la băbănos? Si dacă da, cine fute Pământul în cur? Si inca ceva: voi va încălziți ceaiul de dimineață la bășinile pământului. I am totally freaked out!
Sunt pierdut, știu. Til' next time, națiune invizibila!
Yellow
Știu știu, sunt foarte ocupat, dar m-am oprit puțin din datul la buci ca sa pun o piesa ghei de dragoste... asumându-mi riscul de a umple pagina de videoclipuri și de a revolta masele anti-ghei (din care încă fac și eu parte)
Coldplay - Yellow
Coldplay - Yellow
Give me a reason
Pt. toți curioșii care se întreabă unde mi-a dispărut geniul creativ, unde s-a pierdut iluminarea spontana și autentica, cele care nu pot sa doarmă noaptea neștiind ce mai clocește mintea mea obosita, cei care verifica de 3 ori pe zi sa citească noua postare și astfel sa își primească doza de dopamina, am un singur răspuns:
Dau la buci... noapte și zi. Asa ca DNFD.
Dau la buci... noapte și zi. Asa ca DNFD.
sâmbătă, decembrie 12, 2009
Wash it all away...
Întunericul e tot ce rămâne la sfârșit. Nu poți sa te ascunzi de el, în cele din urma tot te va găsi.
Știe cineva semnificația cuvântului niciodată? Pentru ca mai nou, pentru mine, niciodată nu are aceeași definiție ca și cea DEX. Nu este posibil ca autorii sa se fi înșelat? Sau sunt eu extrem de reprobabil.
Ti-am dat odată... ceva. Un cuvânt. O expresie. Poate e cel mai important lucru pe care ți l-as fi putut da vreodată. Cuvântul meu ma obliga. Sau cel puțin asa ar trebui. De asta sunt extrem de reprobabil.
Va urăsc pe voi toți, ăștia care va duceți viețile liniștiți, care priviți fără sa înțelegeți, care comentați fără sa cunoașteți. Va urăsc pe voi cei care nu suferiți. Pe voi, cei care nu simțiți durerea, nu simțiți singurătatea, nu simțiți frigul, nu simțiți dezamăgirea, nu simțiți neputința, deziluzia. Va urăsc pe voi cei care preferați sa treceți mai departe decât sa va opriți pentru a ajuta. Va urăsc pe voi cei care mințiți, care va prefaceți, care vorbiți cu doua înțelesuri, care sunteți fățarnici. Credeți ca însemnați ceva pentru mine ? Da! Pentru mine, nu existați. Inexistenta e singura însemnătate pe care o mai aveți. Va urăsc pe toți.
Întunericul e chiar tot ce rămâne la sfârșit. Nu poți sa te ascunzi de el, în cele din urma tot te va găsi, iar în acel moment, cu zâmbetul calp ii vei accepta îmbrățișarea rece, de femeie venala. ȘI DE CE ASTA ?!? Nici nu mai am puterea sa întreb: de ce?
Îmi lipsești, Oana !
Știe cineva semnificația cuvântului niciodată? Pentru ca mai nou, pentru mine, niciodată nu are aceeași definiție ca și cea DEX. Nu este posibil ca autorii sa se fi înșelat? Sau sunt eu extrem de reprobabil.
Ti-am dat odată... ceva. Un cuvânt. O expresie. Poate e cel mai important lucru pe care ți l-as fi putut da vreodată. Cuvântul meu ma obliga. Sau cel puțin asa ar trebui. De asta sunt extrem de reprobabil.
Va urăsc pe voi toți, ăștia care va duceți viețile liniștiți, care priviți fără sa înțelegeți, care comentați fără sa cunoașteți. Va urăsc pe voi cei care nu suferiți. Pe voi, cei care nu simțiți durerea, nu simțiți singurătatea, nu simțiți frigul, nu simțiți dezamăgirea, nu simțiți neputința, deziluzia. Va urăsc pe voi cei care preferați sa treceți mai departe decât sa va opriți pentru a ajuta. Va urăsc pe voi cei care mințiți, care va prefaceți, care vorbiți cu doua înțelesuri, care sunteți fățarnici. Credeți ca însemnați ceva pentru mine ? Da! Pentru mine, nu existați. Inexistenta e singura însemnătate pe care o mai aveți. Va urăsc pe toți.
Întunericul e chiar tot ce rămâne la sfârșit. Nu poți sa te ascunzi de el, în cele din urma tot te va găsi, iar în acel moment, cu zâmbetul calp ii vei accepta îmbrățișarea rece, de femeie venala. ȘI DE CE ASTA ?!? Nici nu mai am puterea sa întreb: de ce?
Îmi lipsești, Oana !
blogtarfa #2
#1
Ce de resorturi psihologice si motivatii obscure! Cit freudian si cita drama in viata mea! Si intereseaza pe cineva? Aproape deloc. Majoritatea cititorilor asteapta rinjid la gard sa le mai arat fesele la fereastra, sa-mi dezvelesc sinii la uluci, sa-mi simta macar imaginar catifeaua labiilor mari pe care sa baloseze. Am o viata dura, dragilor, nu-mi permit sa scriu ce va place voua. Scriu pentru mine, exact ce simt si ce-mi vine in minte in cele 10-20 de minute pe care le acord acestui sport (din ce in ce mai des, in ultima vreme). Nu planuiesc sa fac pe plac nimanui. Ar fi si culmea, sa fac asta si in timpul meu liber, intr-o activitate pe care am conceput-o ca pe un loisir.
Mi-am adus aminte ca eram datoare cu povestea despre Liszt. Aveam un client maghiar, foarte cultivat si in acelasi timp de moda veche. Cine ar mai purta astazi costum la doua rinduri si maiou pe sub camasa? El avea o oarecare distinctie totusi in a fi prafuit, iar discutia postcoitala a fost delicioasa. M-a tratat cu distanta pina am ajuns la camera lui de hotel. Cred ca a apelat la mine pentru ca se plictisea. Mi-a spus despre el ca e pianist prin formatie, reorientat spre business-ul cu vinuri exclusiviste. Am mers cu masina mea, care are memorat postul Deutsche Welle pe tasta 1 (asa a venit la rind, la memorarea automata). La acea ora, postul emitea un lied de Frantz Liszt, asa incit am gasit de cuviinta sa-l intreb daca ii place Liszt. Mi-a raspuns ca da, e unul din modelele sale, dar ca melodia de la radio nu e Liszt ci Schubert. Am zimbit si i-am spus ca probabil are dreptate. Domnul a prins avint si mi-a spus ca pe linga muzica sa, Liszt l-a inspirat si ca om si ca el insusi a replicat perioadele muzicale ale maestrului pina la cea de-a doua. I-am raspuns spunindu-i ca Liszt a avut amante contese si printese si ca ma simt foarte flatata ca macar pentru o ora o sa-i tin locul contesei d’Agoult. Mi-a zimbit, mi-a luat mina si mi-a sarutat-o ceremonios. Spre rusinea lui, nu a reusit sa aiba o erectie completa in ciuda stradaniilor mele orale, drept pentru care am reluat discutia despre muzica si muzicieni la foarte scurt timp. A fost o seara agreabila.
Ulterior, ne-am mai intilnit in citeva rinduri, dar mi-a spus ca discutiile intelectuale cu prostituate sint castratoare pentru el si ca ar prefera sa trecem la treaba fara multe comentarii. A avut dreptate. De fiecare data a avut erectii solide si niciodata nu am mai depasit discutiile despre vreme si despre traficul din Bucuresti.
Ce de resorturi psihologice si motivatii obscure! Cit freudian si cita drama in viata mea! Si intereseaza pe cineva? Aproape deloc. Majoritatea cititorilor asteapta rinjid la gard sa le mai arat fesele la fereastra, sa-mi dezvelesc sinii la uluci, sa-mi simta macar imaginar catifeaua labiilor mari pe care sa baloseze. Am o viata dura, dragilor, nu-mi permit sa scriu ce va place voua. Scriu pentru mine, exact ce simt si ce-mi vine in minte in cele 10-20 de minute pe care le acord acestui sport (din ce in ce mai des, in ultima vreme). Nu planuiesc sa fac pe plac nimanui. Ar fi si culmea, sa fac asta si in timpul meu liber, intr-o activitate pe care am conceput-o ca pe un loisir.
Mi-am adus aminte ca eram datoare cu povestea despre Liszt. Aveam un client maghiar, foarte cultivat si in acelasi timp de moda veche. Cine ar mai purta astazi costum la doua rinduri si maiou pe sub camasa? El avea o oarecare distinctie totusi in a fi prafuit, iar discutia postcoitala a fost delicioasa. M-a tratat cu distanta pina am ajuns la camera lui de hotel. Cred ca a apelat la mine pentru ca se plictisea. Mi-a spus despre el ca e pianist prin formatie, reorientat spre business-ul cu vinuri exclusiviste. Am mers cu masina mea, care are memorat postul Deutsche Welle pe tasta 1 (asa a venit la rind, la memorarea automata). La acea ora, postul emitea un lied de Frantz Liszt, asa incit am gasit de cuviinta sa-l intreb daca ii place Liszt. Mi-a raspuns ca da, e unul din modelele sale, dar ca melodia de la radio nu e Liszt ci Schubert. Am zimbit si i-am spus ca probabil are dreptate. Domnul a prins avint si mi-a spus ca pe linga muzica sa, Liszt l-a inspirat si ca om si ca el insusi a replicat perioadele muzicale ale maestrului pina la cea de-a doua. I-am raspuns spunindu-i ca Liszt a avut amante contese si printese si ca ma simt foarte flatata ca macar pentru o ora o sa-i tin locul contesei d’Agoult. Mi-a zimbit, mi-a luat mina si mi-a sarutat-o ceremonios. Spre rusinea lui, nu a reusit sa aiba o erectie completa in ciuda stradaniilor mele orale, drept pentru care am reluat discutia despre muzica si muzicieni la foarte scurt timp. A fost o seara agreabila.
Ulterior, ne-am mai intilnit in citeva rinduri, dar mi-a spus ca discutiile intelectuale cu prostituate sint castratoare pentru el si ca ar prefera sa trecem la treaba fara multe comentarii. A avut dreptate. De fiecare data a avut erectii solide si niciodata nu am mai depasit discutiile despre vreme si despre traficul din Bucuresti.
vineri, decembrie 11, 2009
miercuri, decembrie 09, 2009
Strange and beautiful...
Sometimes, the last thing you want comes in first,
Sometimes, the first thing you want never comes
Sometimes, the first thing you want never comes
Just a dream
Aseară am visat ca futeam în cur. Vorbesc serios, asta nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Am mai visat eu ca sexam metafizic, dar niciodată anal. Nu am treaba cu sexul anal, ma uit la porno cu asa ceva, dar n-as avea o părere prea buna despre una care are reușește ca atunci când se bese sa facă sa răsară câte un curcubeu. Bine, încă nu știu dacă era Botezatu sau o femeie. Am încercat sa-mi dau seama, dar din poziția în care ma aflam nu am putut sa vad vreo moaca concludenta.
Sa revenim la lucruri mai serioase. Hai sa vorbim despre un subiect la care bineînțeles ca sunt expert, dar pe care nu l-am mai abordat de ceva vreme. Pai, la ce ma pricep eu cel mai bine, dacă nu la femei. Femeile sunt simple deși vor sa para sofisticate cu metodele lor de a trimite semnale fără a spune ce vor de fapt. Bine, deși eu le înțeleg perfect semnalele, încă prefer curvele, pentru ca nu se ascund în spatele asa-zisei reputații și îți expun direct ceea ce sunt, ceea ce vor, și cât te costa dacă vrei și tu ceva. Reluând ideea, femeile nu sunt deloc sofisticate. Pentru ca sunt mai nesimțit din fire, mie îmi place sa ma joc, sa ma prefac ca nu înțeleg, sa exasperez în asa hal o femeie încât sa îmi zică în fata ceea ce vrea. Nu o sa auzi prea repede de la una ca vrea sa se futa. Bine, eu am auzit asta. Si nu, nu era prietena mea, nu era nici curva. Sunt mirific, știu.
Ce simpla ar fi lumea dacă s-ar ghida după regulile bărbaților. "Auzi, știi ma uitam la tine din partea cealaltă a barului. Am observat ca nu zâmbești, vorbești des la telefon, bei vodca, și fumezi țigară după țigară. Bănuiesc ca ești supărată și încordată. Cred ca ți-ar prinde bine putina tăvăleală, ai elibera mult din energia asta negativa. Hai la mine ca sunt singur". Dupa standardele mele, ar trebui sa aprecieze ca ma opresc din băut bere și ma ofer sa o ajut. Si nu numai ca as ajuta-o dar as face asta absolut gratis. Normal, o femeie mi-ar refuza din start oferta asta incredibil de generoasa. Daca as fi un ignorant la problemele altora, m-as întoarce la berea mea. Dar în felul asta, ea n-ar afla niciodată ce ar pierde, cât de tare e sexul cu ura, câtă pasiune se poate pune acolo. E o capodopera, de asta eu mereu vânez femei înșelate și dezamăgite. Mie îmi plac persoanele pătimașe, care pun suflet în ceea ce fac. Iar când vine vorba de asa ceva am de zis un singur lucru: nimeni nu pune mai multa pasiune decât o femeie înșelată/dezamăgită. Dar, pentru ca trebuie sa le respect regulile stupide, sunt nevoit sa par interesant, amuzant, inteligent și atent doar pentru a ajunge la discuția despre fostul lângă câteva pahare duble de Jack cu gheata... Abia apoi poți sa ajungi cu ea în situația de mai sus. Pierdere de timp, bani și jocuri inutile când totul s-ar fi putut rezolva mult mai simplu.
Evident, femeile au talentul de a complica mereu lucrurile care de altminteri sunt cât se poate de simple.
2021, BGD președinte !
Sa revenim la lucruri mai serioase. Hai sa vorbim despre un subiect la care bineînțeles ca sunt expert, dar pe care nu l-am mai abordat de ceva vreme. Pai, la ce ma pricep eu cel mai bine, dacă nu la femei. Femeile sunt simple deși vor sa para sofisticate cu metodele lor de a trimite semnale fără a spune ce vor de fapt. Bine, deși eu le înțeleg perfect semnalele, încă prefer curvele, pentru ca nu se ascund în spatele asa-zisei reputații și îți expun direct ceea ce sunt, ceea ce vor, și cât te costa dacă vrei și tu ceva. Reluând ideea, femeile nu sunt deloc sofisticate. Pentru ca sunt mai nesimțit din fire, mie îmi place sa ma joc, sa ma prefac ca nu înțeleg, sa exasperez în asa hal o femeie încât sa îmi zică în fata ceea ce vrea. Nu o sa auzi prea repede de la una ca vrea sa se futa. Bine, eu am auzit asta. Si nu, nu era prietena mea, nu era nici curva. Sunt mirific, știu.
Ce simpla ar fi lumea dacă s-ar ghida după regulile bărbaților. "Auzi, știi ma uitam la tine din partea cealaltă a barului. Am observat ca nu zâmbești, vorbești des la telefon, bei vodca, și fumezi țigară după țigară. Bănuiesc ca ești supărată și încordată. Cred ca ți-ar prinde bine putina tăvăleală, ai elibera mult din energia asta negativa. Hai la mine ca sunt singur". Dupa standardele mele, ar trebui sa aprecieze ca ma opresc din băut bere și ma ofer sa o ajut. Si nu numai ca as ajuta-o dar as face asta absolut gratis. Normal, o femeie mi-ar refuza din start oferta asta incredibil de generoasa. Daca as fi un ignorant la problemele altora, m-as întoarce la berea mea. Dar în felul asta, ea n-ar afla niciodată ce ar pierde, cât de tare e sexul cu ura, câtă pasiune se poate pune acolo. E o capodopera, de asta eu mereu vânez femei înșelate și dezamăgite. Mie îmi plac persoanele pătimașe, care pun suflet în ceea ce fac. Iar când vine vorba de asa ceva am de zis un singur lucru: nimeni nu pune mai multa pasiune decât o femeie înșelată/dezamăgită. Dar, pentru ca trebuie sa le respect regulile stupide, sunt nevoit sa par interesant, amuzant, inteligent și atent doar pentru a ajunge la discuția despre fostul lângă câteva pahare duble de Jack cu gheata... Abia apoi poți sa ajungi cu ea în situația de mai sus. Pierdere de timp, bani și jocuri inutile când totul s-ar fi putut rezolva mult mai simplu.
Evident, femeile au talentul de a complica mereu lucrurile care de altminteri sunt cât se poate de simple.
2021, BGD președinte !
sâmbătă, decembrie 05, 2009
Wishes
Îmi aduc aminte de momentul când am vrut sa-mi cumpăr un pistol cu bile numai asa de fantezie, ca sa îți aud inima cum bate de frica. Îmi aduc aminte de câte ori m-am gândit cum ar fi sa sparg cu ranga câte o muie ranjinda. Cum ar fi sa-ți șterg rânjetul tâmpit de pe moaca. Mi-aduc aminte cum îmi doream sa te împiedici accidental și sa musti din bordura. Sa plângi ca o vaca ca ți-ai rupt dinții din fata. Iar eu sa ma bucur ca nu mai poți sa ma musti când sugi pula. Da îmi aduc aminte de tot. Poți sa-mi spui elefant dacă vrei, asta nu schimba cu nimic lucrurile. Dorințele poate au dispărut, dar amintirea lor persista ca o pata de sperma pe un așternut alb.
Când eu nu o sa mai fiu, o sa te doară? O sa-mi simți lipsa? Vei plânge, vei avea un moment de ezitare în care o sa te oprești din ceea ce faci și o sa-ți pierzi orice expresie de pe moaca?
Când eu nu o sa mai fiu, o sa te doară? O sa-mi simți lipsa? Vei plânge, vei avea un moment de ezitare în care o sa te oprești din ceea ce faci și o sa-ți pierzi orice expresie de pe moaca?
Undisclosed desires
Gataaaaaa, m-am prins.
Cum sunt eu omniscient, m-am prins. Da, tananana...m-am prins de rolul școlii romanești. Pentru ca nu educația e rolul ei, asta e evident, se vede de la o posta pe pitzipoancele și distrușii care fac sex începând cu clasa a 6-a.
Marele avantaj al sistemului educational din România e faptul ca pulimea se obișnuiește sa aibă program. Dupa ce termina școala, cum nu mai au nimic de făcut se plictisesc de moarte. Din cauza asta și pentru ca banii de la părinti nu mai ajung, simt nevoia sa se bage muncitori pe șantier, sau ospătar/a, după caz. Si uite asa, sistemul creează muncitori.
E clar. Acolo unde alții vad obstacole, eu vad oportunități.
PS: Mi s-a confirmat azi. Da, e clar, timișorenii sunt mai speciali. De aia nimeni nu are prieteni timișoreni. Cică explicația ar fi ca ei sunt speciali pentru ca stau cu părintii. Da coae, ei stau cu părintii. Cred ca ar fi inapți sa se descurce singuri într-un oraș gen București, de exemplu. Pe de-o parte îmi pare rău pentru ei.
La mine e invers. Părinții stau cu mine. Șmecherie.
Întrebarea zilei: Când a fost ultima data când ai făcut ceva pentru prima data? Just think about it... Ce vrei sa faci cu adevărat și ce te retine? De ce ai retineri, dacă asta vrei?
Cum sunt eu omniscient, m-am prins. Da, tananana...m-am prins de rolul școlii romanești. Pentru ca nu educația e rolul ei, asta e evident, se vede de la o posta pe pitzipoancele și distrușii care fac sex începând cu clasa a 6-a.
Marele avantaj al sistemului educational din România e faptul ca pulimea se obișnuiește sa aibă program. Dupa ce termina școala, cum nu mai au nimic de făcut se plictisesc de moarte. Din cauza asta și pentru ca banii de la părinti nu mai ajung, simt nevoia sa se bage muncitori pe șantier, sau ospătar/a, după caz. Si uite asa, sistemul creează muncitori.
E clar. Acolo unde alții vad obstacole, eu vad oportunități.
PS: Mi s-a confirmat azi. Da, e clar, timișorenii sunt mai speciali. De aia nimeni nu are prieteni timișoreni. Cică explicația ar fi ca ei sunt speciali pentru ca stau cu părintii. Da coae, ei stau cu părintii. Cred ca ar fi inapți sa se descurce singuri într-un oraș gen București, de exemplu. Pe de-o parte îmi pare rău pentru ei.
La mine e invers. Părinții stau cu mine. Șmecherie.
Întrebarea zilei: Când a fost ultima data când ai făcut ceva pentru prima data? Just think about it... Ce vrei sa faci cu adevărat și ce te retine? De ce ai retineri, dacă asta vrei?
vineri, decembrie 04, 2009
Red october
Deci am avut o luna octombrie maxima. Ma autocitesc si imi place la nebunie cum scriam.
RED OCTOBER - LINK.
As vrea mereu sa pot sa scriu ca si in octombrie. Sa scriu cu ura, cu pasiune.
Dar nu vreau sa mai trec niciodata prin ce am trecut atunci. Asta mi-am promis-o. Si asta o sa se intample.
RED OCTOBER - LINK.
As vrea mereu sa pot sa scriu ca si in octombrie. Sa scriu cu ura, cu pasiune.
Dar nu vreau sa mai trec niciodata prin ce am trecut atunci. Asta mi-am promis-o. Si asta o sa se intample.
Not funny
Am o problema cu erectia de dimineata, mai ales dupa ce cu o seara inainte beau. Nu ma lasa sa dorm, si sa nu radeti ca nu e nimic amuzant. Chiar nu e deloc confortabil. Doamne, si cat vreau sa dorm dimineata, mai ales dupa ce cu o seara inainte beau.
Din gandirea mea alambicata de copil ajuns la maturitate subit, am ajuns in perioada aia a vietii in care trebuie sa ma asez la casa mea. Stop aici. A ma aseza la casa mea, nu inseamna ceea ce inseamna pentru voi ignorantii, adica a semna un contract pe viata in fata ofiterului de stare civila. Pentru mine inseamna perioada vietii in care ma bantuie intrebari de genul "Culoarea asta de gresie si faianta e buna in baie ?" si "Plasma sau LCD ?".
Din gandirea mea alambicata de copil ajuns la maturitate subit, am ajuns in perioada aia a vietii in care trebuie sa ma asez la casa mea. Stop aici. A ma aseza la casa mea, nu inseamna ceea ce inseamna pentru voi ignorantii, adica a semna un contract pe viata in fata ofiterului de stare civila. Pentru mine inseamna perioada vietii in care ma bantuie intrebari de genul "Culoarea asta de gresie si faianta e buna in baie ?" si "Plasma sau LCD ?".
Vedeti, nu stiu cati dintre voi au ajuns in situatia de a face alegeri din astea, pe banii lor. Ceea ce face lucrurile si mai complicate e ca dintre prietenii mei, eu sunt primul care trece prin asta. Asta inseamna ca nu am un model, nu am cui sa cer sfaturi, ma lovesc de probleme si trebuie le rezolv singur, de capul meu.
marți, decembrie 01, 2009
Details in the fabric
If it's a broken part, replace it
If its a broken arm then brace it
If it's a broken heart then face it
If its a broken arm then brace it
If it's a broken heart then face it
Abonați-vă la:
Postări (Atom)