Întunericul e tot ce rămâne la sfârșit. Nu poți sa te ascunzi de el, în cele din urma tot te va găsi.
Știe cineva semnificația cuvântului niciodată? Pentru ca mai nou, pentru mine, niciodată nu are aceeași definiție ca și cea DEX. Nu este posibil ca autorii sa se fi înșelat? Sau sunt eu extrem de reprobabil.
Ti-am dat odată... ceva. Un cuvânt. O expresie. Poate e cel mai important lucru pe care ți l-as fi putut da vreodată. Cuvântul meu ma obliga. Sau cel puțin asa ar trebui. De asta sunt extrem de reprobabil.
Va urăsc pe voi toți, ăștia care va duceți viețile liniștiți, care priviți fără sa înțelegeți, care comentați fără sa cunoașteți. Va urăsc pe voi cei care nu suferiți. Pe voi, cei care nu simțiți durerea, nu simțiți singurătatea, nu simțiți frigul, nu simțiți dezamăgirea, nu simțiți neputința, deziluzia. Va urăsc pe voi cei care preferați sa treceți mai departe decât sa va opriți pentru a ajuta. Va urăsc pe voi cei care mințiți, care va prefaceți, care vorbiți cu doua înțelesuri, care sunteți fățarnici. Credeți ca însemnați ceva pentru mine ? Da! Pentru mine, nu existați. Inexistenta e singura însemnătate pe care o mai aveți. Va urăsc pe toți.
Întunericul e chiar tot ce rămâne la sfârșit. Nu poți sa te ascunzi de el, în cele din urma tot te va găsi, iar în acel moment, cu zâmbetul calp ii vei accepta îmbrățișarea rece, de femeie venala. ȘI DE CE ASTA ?!? Nici nu mai am puterea sa întreb: de ce?
Îmi lipsești, Oana !
Știe cineva semnificația cuvântului niciodată? Pentru ca mai nou, pentru mine, niciodată nu are aceeași definiție ca și cea DEX. Nu este posibil ca autorii sa se fi înșelat? Sau sunt eu extrem de reprobabil.
Ti-am dat odată... ceva. Un cuvânt. O expresie. Poate e cel mai important lucru pe care ți l-as fi putut da vreodată. Cuvântul meu ma obliga. Sau cel puțin asa ar trebui. De asta sunt extrem de reprobabil.
Va urăsc pe voi toți, ăștia care va duceți viețile liniștiți, care priviți fără sa înțelegeți, care comentați fără sa cunoașteți. Va urăsc pe voi cei care nu suferiți. Pe voi, cei care nu simțiți durerea, nu simțiți singurătatea, nu simțiți frigul, nu simțiți dezamăgirea, nu simțiți neputința, deziluzia. Va urăsc pe voi cei care preferați sa treceți mai departe decât sa va opriți pentru a ajuta. Va urăsc pe voi cei care mințiți, care va prefaceți, care vorbiți cu doua înțelesuri, care sunteți fățarnici. Credeți ca însemnați ceva pentru mine ? Da! Pentru mine, nu existați. Inexistenta e singura însemnătate pe care o mai aveți. Va urăsc pe toți.
Întunericul e chiar tot ce rămâne la sfârșit. Nu poți sa te ascunzi de el, în cele din urma tot te va găsi, iar în acel moment, cu zâmbetul calp ii vei accepta îmbrățișarea rece, de femeie venala. ȘI DE CE ASTA ?!? Nici nu mai am puterea sa întreb: de ce?
Îmi lipsești, Oana !
Un comentariu:
Cica in viata avem doar 2 certitudini: inceputul si sfarsitul. In rest, cat de drept sau sinusoidal e drumul catre sfarsit, noi alegem.Nu mai intreba de ce. Nu suntem nemuritori !!! Si inca ceva.... toti suferim, toti am trait dezamagiri, toti ne simtim macar uneori singuri si... fiecare a crezut ca el este unic. Pana mai ieri credeam ca doar eu sufar....Ne credem unici dar suntem toti facuti dupa acelasi calapo.(parerea mea)
Trimiteți un comentariu