Afara ploua, mi-e somn, dar nu pot sa dorm. Nu am cum, sunt la lucru. De cand lucrez timpul meu alocat distractiei s-a contractat din ce in ce mai mult pana a devenit cvasi-inexistent. De obicei se rezuma la seara de vineri si cea de sambata. Cateodata si joi sau marti. Cu cat numarul prietenilor “unemployed” se micsoreaza, cu atat se diminueaza si iesirile seara la o bere, pana la ora 3, sau iesirile in club. Sincer, atunci cand aveam timp sa fac toate astea, nu aveam bani. Acum am banii dar nu mai am timpul si nici cheful de altadata. Si daca am si chef, si bani, nu am cu cine. Cand am chef sa fac ceva interesant nu am cu cine. Si aici nu e vb de sex. Cat am fost student am avut o relatie de 5 ani in timpul careia nu am putut sa ies, sa ma distrez si sa profit de libertatea pe care o aveam ca si student. Nu regret totusi. Nimic nu poate sa inlocuiasca timpul petrecut alaturi de o persoana pe care o iubesti.
Cand am inceput sa-mi imaginez viitorul, aveam atat de multe planuri. Acum am ajuns prins intr-un vartej al rutinei din care vreau sa evadez. Totusi, cu cat trece timpul cu atat incep sa-mi accept din ce in ce mai mult situatia si sa ma predau. Mintea mea e singura care e libera, sa viseze, sa gandeasca dincolo de aparente, sa faca fel si fel de scenarii, sa fie regizor si actor intr-un film care se desfasoara perpetuu. De aceea am inceput sa scriu, poate e altfel cand imi astern gandurile pe hartie. Poate ca sunt nebun, sau poate ca nu. Oricum nimanui nu-i pasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu