Off, la naiba

In urmatoarele zile o sa fiu ocupat cu mutatul (da, ma mut :D) si cum in noua locatie nu o sa am internet cateva zile, o sa fie cam trist si sarac blogul meu.

Deci sa incepem cronica lui BGD de astazi printr-un anunt : acord sfaturi si lectii de viata, ieftin(gratis). Ma pricep la sfaturi. Poti sa ma intrebi orice, o sa te sfatuiesc si o sa te indrum spre ceea ce cred eu ca e cel mai bine si cu siguranta ca nu o sa fii dezamagit. Nu neaparat de raspunsul meu ci mai degraba de modul de expunere, de vehementa argumentelor si de exemplele pe care le folosesc. Lumea chiar imi cauta parerea atunci cand vor sa vorbeasca ceva serios, ma solicita atunci cand au nevoie de o persoana cu picioarele pe pamant(cel putin asa mi s-a spus). Acum eu sunt constient ca nu sunt cel mai indicat pentru astfel de probleme, exista specialisti, psihologi, etc. Dar totusi exista ceva care face ca persoanelor din jurul meu sa le placa discutiile cu mine. Nu as putea sa identific acel ceva, tot ce pot sa fac e sa va invit sa imi solicitati serviciile cu incredere.

De multe ori stiu exact ce trebuie sa faci, cum trebuie sa te comporti. Stiu, e greu sa incetezi sa o/il mai suni, sa o/il mai cauti ,sa treci peste, sa mergi mai departe si sa nu te uiti inapoi pentru ca nu merita. E usor sa-ti spun asta, probabil ca si tu stii ce trebuie sa faci, dar e mai greu cand trebuie pui in practica. Vai, deci eu stiu cel mai bine. Niciodata nu pot sa aplic asupra mea ceea ce sfatuiesc pe altii. Nu pot, pur si simplu. Degeaba ma enervez, degeaba ma dau cu capul de pereti, nu pot. De aproape fiecare data inima invinge ratiunea. Mor de ciuda ca se intampla asa, dar asta e adevarul. Cand nu treci prin asta e usor sa vorbesti si sa spui lucrurilor pe nume. Urasc persoanele la care tin, pentru ca sunt vulnerabil in fata lor. Ele ma pot rani, ele ma pot ridica. Degeaba sunt eu o persoana puternica, calita in multe suferinte, ma simt total descoperit in fata persoanelor la care tin, pentru ca stiu ca de fiecare data inima invinge ratiunea. E un razboi disproportionat, e ca si cum SUA s-ar hotari sa spulbere Trinidad&Tobago. Nu pot sa ma abtin sa fac unele lucruri, sau poate dimpotriva, fac lucruri irationale, ilogice pe care le regret apoi, pur si simplu din cauza instinctelor, din cauza impulsului de moment. Mi-am propus ca pentru a scapa de suferinta mereu, trebuie sa nu ma mai atasez de nimeni si nimic. Doar asa nu o sa fiu vulnerabil. Doar asa pot sa merg pe drumul meu neabatut, sa nu-mi pese, sa nu sufar. Dar mai e ceva...inima nu doar castiga intotdeauna in fata ratiunii, ea mai face si altceva... mereu se atasaza de persoane nepotrivite. Poti sa iti propui un milion de chestii, poti sa iti promiti, sa te juri, sa mergi la biserica, e inutil. Intotdeauna ma atasez de cine nu trebuie, cand nu trebuie. Si de aici incep sa fac o gramada de chestii irationale si prostesti de cele mai multe ori. Nu e drept asa. Cum poti sa te atasezi mereu de cei care-ti dau cea mai putina importanta? Si cum poti invers, sa fii atat de indiferent de cei care mereu iti sunt alaturi si parca sunt dispusi la orice pentru tine? De ce suntem construiti asa? Nu e drept asa...

Ma pricep la sfaturi. Am trecut prin multe. Apelati cu incredere...

Offline