Motto : Totul trece,dar nimic nu se uita!!
Press play and read on -->
Ninge ca in povesti afara, e un moment de maxima fericire pentru copii sa se bucure de putina zapada care inca mai cade peste tara noastra. Pentru mine e o perioada de depresie, toata vremea asta nu ma bucura cu nimic nu-mi trezeste decat amintiri care dor, nu ma incanta ca pe banateni pentru ca eu am crescut cu zapada de 100 de ori mai multa ca asta, nu ma scoate la tavaleala pentru ca nu imi place sa ma ud(spre deosebire de pitipoance), mie imi provoaca altceva. Pe mine ma face sa fiu plin de ganduri rele. Mi s-a sugerat ca blogul asta e plin de tampenii si pitipoance si ca subiectele mele sunt numai aberatii. Nu am facut blogul ca sa ma placa lumea, sa castig vreun ban sau sa sa fiu trendy. Nu neg ca imi place sa ma citeasca cineva, dar nu asta e scopul lui. Pentru mine e doar o modalitate de a ma descarca de toate gandurile rele care ma apasa. Deci cei care nu ma plac, nu e nevoie sa ma inghita, pot sa ma si suga - cu alte cuvinte sa nu mai dea pe aici.
In alta ordine de idei, revenind la vremea depresiva de afara si in concordanta cu evenimentele din viata mea, trebuie sa spun ca pe fondul crizei financiare am impresia ca s-a declansat si o criza de inteligenta in randul romanashilor nostri. Lumea se bucura, se agita, a fost V.Day, urmeaza 1 Martie, 8 Martie, perioada de maxima intensitate pentru posesoarele de balcoane, moment in care au orgasme emotionale atunci cand numarul cadourilor, florilor, martisoarelor si mascaricilor care vin sa le pupe cu un matzisor in mana creste vazand cu okii. Lumea se bucura, isi face planuri de petreceri, isi planifica concedii cat mai departe, pentru ca - nu-i asa- dupa o perioada de "munca asidua" trebuie sa se relaxeze. Lumea se bucura, se pregateste de ceea ce e mai frumos in viata, de familie, copii, casatorie, casa. EU NU !!!
Ca sa fiu mai explicit, poate am eu alta mentalitate dar eu nu vad nimic usor si frumos in tara asta si in viata asta. Nu cred ca iti trebuie prea multa inteligenta ca sa te dai batut in fata lucrurilor cu adevarat nasoale si sa vezi viata in culori inchise asa ca mine. VIata nu e frumoasa. Viata e complicata si dura. Viata te pune la incercare la fiecare pas. Pe masura ce cresti incepi sa ai din ce in ce mai multe responsabilitati si daca vrei sa ajungi departe o sa ai si mai multe lucruri pe cap, pentru ca stai sa te preocupi mereu de viitorul tau. Viata e grea cand ajungi pe picioarele tale si nu e mamica sau taticu care sa iti mai dea cate un 407 drept cadou sau caruia sa-i ceri sa te scoata din belele. E grea atunci cand te uiti la banii care ii ai si te gandesti ca aia sunt toti, daca ti se termina nu-ti mai trimite tatal din spania sau mama din germania. O sa stai sa faci foamea, o sa stai in casa ca nu ai cu ce sa iti platesti sucul tie sau pitipoancei care te tot solicita. Viata e urata atunci cand iti pui increderea in cineva, cand te deschizi cu totul si daruiesti sentimente indiferent de cum ti le calca in picioare partenerul. E urata cand plangi singur in pat cu sufletul arzand de durere si neputinta, cand cuvinte care odata te mangaiau si iti inaltau sufletul la cer acum te biciuiesc si te scuipa, te lovesc si te darama la pamant incapabil de a mai reactiona la nimic. E urata atunci cand sufletul ti se frange si iti moare. Te apasa greu pe umeri cand te-ai trezit singur fara nici un prieten adevarat, fara un umar pe care sa plangi, fara o ureche care sa te asculte, fara o mana care sa te mangaie. Viata te loveste ca o ploaie rece de toamna atunci cand libertatile pe care le aveai devin din ce in ce mai putine. Viata te face sa urli atunci cand vezi ca esti sarac si altii bogati. Viata te face sa urli atunci cand esti tratat ca o mizerie de niste zdrente a caror fericirea consta in nefericirea ta. Viata e neagra si sufletul iti moare atunci cand vezi ca e nedreapta cu cei drepti, cand vezi ca e dreapta cu cei strambi. Viata e o jigodie cand traiesti cu durerea mortii fratelui, a bunicilor, cand te gandesti ca iti vei duce parintii pe acelasi drum, ca vei ramane singur. Viata e o tarfa cand auzi urlete de durere si neputinta cand chiar ea, viata, se scurge din tine inainte de vreme.
Si cel mai greu e sa fii nevoit sa treci singur prin asta, sa nu te ridice nimeni de jos, sa nu fie nimeni langa tine. Nu te aude nimeni, nu-ti stie nimeni durerea. Ii vezi cu ranjete tampe pe fatza traindu-si in continuare viata roz. Pentru mine viata e neagra, nu roz.
Exista trei explicatii pentru mine comparativ cu cei de varsta mea pe care ii cunosc:
1) am ramas in urma cu gandirea si o sa ajung si eu sa fiu ca ceilalti dupa ce ma mai maturizez
2) am luat-o inaintea celorlalti si abia peste cativa ani o sa fie capabili sa-mi inteleaga punctul de vedere
3) am luat-o pe un drum paralel care are mai mult de a face cu nebunia decat cu ratiunea.
Dream on, happy people, dream on....
TOTUSI !!!:
Cea mai mare satisfactie o ai atunci cand pleci de unii nici nu-si imagineaza, si o sa ajungi acolo unde ei doar viseaza. Personal, ceea ce m-a facut puternic acum e chiar faptul ca m-am luptat si am suferit, ca am vazut suferinta, am vazut disperare, durere, crispare, lacrimi si tarie, ca am fost inselat, ca am fost dezamagit si ca nimeni nu a crezut in mine. Cum nimeni nu te ajuta inveti sa te descurci singur. Cea mai mare satisfactie o ai atunci cand poti zambi in cele mai urate momente ale vietii, cand tot de te apasa de face mai puternic. Ambitia si credinta te ridica si te tin sus cand totul te trage in jos. Atunci cand te ridici din lovituri esti mai puternic decat toti.
Se afișează postările cu eticheta Germania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Germania. Afișați toate postările
marți, februarie 17, 2009
vineri, februarie 13, 2009
Good bye, Germany
Freitag Biernacth, asa ca nu am prea mult timp sa stau sa scriu. Am aflat ca in Germania sunt peste 5000 de feluri de bere(poate n-am inteles eu bine), asta seara vreau sa incerc vreo 10. Apropo: stiti ca exista Beck's Lemon
Dar de :
Beck's Gold
Beck's Ice
Beck's Orange
Beck's Level 7
stiati ? La noi eu nu am gasit.
Piesa de rezistenta:
PS: Maine ma intorc. MUHAHAHAHAHA!!!!
Dar de :
Beck's Gold
Beck's Ice
Beck's Orange
Beck's Level 7
stiati ? La noi eu nu am gasit.
Piesa de rezistenta:
PS: Maine ma intorc. MUHAHAHAHAHA!!!!
miercuri, februarie 11, 2009
Cand ti-e dor de nimic...
In cautarea unor subiecte incitante cu care sa va distrez pe voi, fanii, dar mai ales pe fanele mele virtuale care inca cred ca sunt kool, amuzant si de treaba, ma plimb de nebun prin magazinele si pe strazile din bremen. Nu prea am ce sa zic asa de interesant, mai bine ar fi sa ma leg de niste chestii care ma freaca la menta din tara noastra. O sa ma intorc pana la urma, spre dezamagirea mancatorilor de ceapa care ar vrea sa ma faca uitat pe meleaguri straine. Spun asta pentru ca de fiecare data cand plec(nu plec eu prea des, dar oricum nu stau sa sparg seminte pe la coltzul strazii prin romania), iubitorii mei imi arata cat de mult le lipsesc si cum ar vrea sa stie de mine zilnic. Frate, imi suna telefonul nonstop, am mesaje de nu mai incap pe cardul de memorie, inboxul mi-e plin incat imi trebuiesc zilnic 2h doar sa sterg mesaje. Glumesc evident, sunt multi la care ma asteptam sa ma caute si nu au facut-o. Totusi, multumesc celor(la feminin) care m-au intrebat ce mai fac si m-au rugat sa le aduc cate ceva, multumesc si baietilor care m-au intrebat de sanatate desi nu m-as fi asteptat din partea lor. Intotdeauna persoanele la care te astepti mai putin o sa te ajute cel mai mult. Acele persoane nu iti sunt alaturi in viata ta de zi cu zi, dar ele sunt acolo atunci cand nimeni nu e langa tine. Dupa asta, reintra din nou in anonimatul vietii tale. Nu merita aprecierea ta pentru ca in viata obisnuita nu ies cu nimic in evidenta. Totusi sunt mai importante decat toti ceilalti la un loc pentru simplu fapt ca nu te-au abandonat atunci cand restul au facut-o.
Privind de departe, din afara cutiei lucrurile par simple.E vorba de principiul "out of the box". Exercitiul asta e util pentru toti. Imagineaza-ti viata si imagineaza-te pe tine prin ochii unei alte persoane. O persoana care se uita la tine, te analizeaza din toate punctele de vedere si are niste pareri si sfaturi obiective pentru tine. Chestia e simpla de fapt. Atunci cand discuti cu cineva, mereu ai cele mai bune sfaturi, pentru ca privesti problema din exterior. Atunci cand problema devine a ta, pentru a face cele mai bune actiuni ca sa o solutionezi, trebuie sa privesti totul din exterior. Fara subiectivisme, fara lamentari. Stii ce e de facut si trebuie sa o faci intr-un fel sau altul.
Privite din Germania, lucrurile par simple in Romania pentru ca aici eu sunt in afara cutiei. Odata intors acasa, o sa ajung in cutie si o sa fiu din nou un soarece in cautarea branzei prin labirint. O sa caut bucata mea de branza dar ma voi lovi de toti peretii doar urmarind mirosul si nestiind calea cea mai simpla. Posibil sa nu ajung niciodata la ea. As fi vrut sa fiu prost. Nu ca nu as fi... dar as fi vrut sa fiu putin si mai prost. As fi vrut sa fiu atat de prost incat sa fiu fericit, dar nu prea prost incat sa nu stiu cum se leaga sireturile. Prostii sunt mereu fericiti. Ei sunt multumiti cu ceea ce au si vad mereu jumatatea plina a paharului: "e mai bine decat nimic", sau "daca am ce sa mananc si am unde sa stau e bine". Eu sunt un pesimist si mereu vad jumatatea goala. Atata timp cat paharul nu o sa fie plin, nu am cum sa vad ceea deja e in pahar. Eu mereu o sa ma intreb de ce nu e paharul plin si cum pot sa-l umplu. Cred ca de asta nu o sa fiu niciodata fericit.
Probabil mentalitatea noastra de roman care e multumit cu jumatatea plina il duce ca la 60 de ani sa-si numere banii pe care ii are in functie de cate medicamente are de cumparat. Probabil de aia, nemtii la 60 de ani umplu un restaurant stilat din oras, sunt cupluri de varsta a 3-a care mananca in oras si rad si se simt bine. Asta pentru ca atunci cand au putut sa faca ceva cu viata lor, chiar au facut.
Gata cu filosofia ... pana sa ma intorc cuminte la viata mea trista, profit de banii pe care compania ii investeste in mine si mi-o fericesc cumparand tzoale si alte nimicuri de prin magazine.
Noapte buna, natiune invizibila !
Si primele poze de la locul faptei, de unde m-a aruncat soarta (click pentru marire):
PS: Calitatea lasa de dorit, dar nu sunt fotograf profesionist asa cum nici voi nu sunteti critici de arta. Punkt.
Privind de departe, din afara cutiei lucrurile par simple.E vorba de principiul "out of the box". Exercitiul asta e util pentru toti. Imagineaza-ti viata si imagineaza-te pe tine prin ochii unei alte persoane. O persoana care se uita la tine, te analizeaza din toate punctele de vedere si are niste pareri si sfaturi obiective pentru tine. Chestia e simpla de fapt. Atunci cand discuti cu cineva, mereu ai cele mai bune sfaturi, pentru ca privesti problema din exterior. Atunci cand problema devine a ta, pentru a face cele mai bune actiuni ca sa o solutionezi, trebuie sa privesti totul din exterior. Fara subiectivisme, fara lamentari. Stii ce e de facut si trebuie sa o faci intr-un fel sau altul.
Privite din Germania, lucrurile par simple in Romania pentru ca aici eu sunt in afara cutiei. Odata intors acasa, o sa ajung in cutie si o sa fiu din nou un soarece in cautarea branzei prin labirint. O sa caut bucata mea de branza dar ma voi lovi de toti peretii doar urmarind mirosul si nestiind calea cea mai simpla. Posibil sa nu ajung niciodata la ea. As fi vrut sa fiu prost. Nu ca nu as fi... dar as fi vrut sa fiu putin si mai prost. As fi vrut sa fiu atat de prost incat sa fiu fericit, dar nu prea prost incat sa nu stiu cum se leaga sireturile. Prostii sunt mereu fericiti. Ei sunt multumiti cu ceea ce au si vad mereu jumatatea plina a paharului: "e mai bine decat nimic", sau "daca am ce sa mananc si am unde sa stau e bine". Eu sunt un pesimist si mereu vad jumatatea goala. Atata timp cat paharul nu o sa fie plin, nu am cum sa vad ceea deja e in pahar. Eu mereu o sa ma intreb de ce nu e paharul plin si cum pot sa-l umplu. Cred ca de asta nu o sa fiu niciodata fericit.
Probabil mentalitatea noastra de roman care e multumit cu jumatatea plina il duce ca la 60 de ani sa-si numere banii pe care ii are in functie de cate medicamente are de cumparat. Probabil de aia, nemtii la 60 de ani umplu un restaurant stilat din oras, sunt cupluri de varsta a 3-a care mananca in oras si rad si se simt bine. Asta pentru ca atunci cand au putut sa faca ceva cu viata lor, chiar au facut.
Gata cu filosofia ... pana sa ma intorc cuminte la viata mea trista, profit de banii pe care compania ii investeste in mine si mi-o fericesc cumparand tzoale si alte nimicuri de prin magazine.
Noapte buna, natiune invizibila !
Si primele poze de la locul faptei, de unde m-a aruncat soarta (click pentru marire):
PS: Calitatea lasa de dorit, dar nu sunt fotograf profesionist asa cum nici voi nu sunteti critici de arta. Punkt.
marți, februarie 10, 2009
La nemtzi
Mda, am schimbat si hotelul, acum e mai bine, am net:D
Singurul lucru care il regret la vechiul hotel e camera, acolo unde aveam pat dublu si plasma. Aveam dush climatronic(ca bmw-ul meu 'UPDATE: pe care-l conduc singur'), adica din ala de ii reglai temperatura si apoi volumul de apa. M-am chinuit vreo 5 minute sa inteleg cum functioneaza, ca eu la mine la tara nu am din astea, eu ma spal la galeata. Hotelul asta unde stau aici e pe o strada plina de afro-germani, sunt numai magazine afro ( Afro Shops). Nu stiu ce e in ele ca n-am intrat, nici nu sunt curios.
Ma distreaza "zee germans" care incep sa vorbeasca cu mine si nu stiu ca nu sunt de-al lor(desi nu sunt nici pe departe blond). Ma uit cu moaca mea de bou si le zic "english, please". Atunci isi dau seama de ce am moaca de bou - sunt englez :))
Nu stiu de ce dar mi se pare ca femeile de aici sunt mai bune ca ale noastre. Fie ca sunt blonde, 1.80, ochi albastri, fatza de papusha, fie ca sunt asiatice care mesteca guma si se ling pe buze, fie ca sunt mulatre cu curul mare si bot cu ventuza. Parca e altceva sa ma uit la niste pitipoance care nu au aere de vedeta ca toate leshinatele de la noi. Astea te fileaza la greu, sunt altfel de femei, n-au bashini si nu cauta sa gaseasca un sponsor ca sa le fie bine. Azi am vazut una superba care mergea cu tramvaiul. O blonda, arata prea bine, nu era intzolita de club, ca aici ninge la greu, dar era prea frumoasa. In romania, una ca ea n-ar fi mers in viata ei cu tramvaiul, si-ar fi plimbat fundul in mertzan si ar fi stat capra la gutza. Imi place ca sunt nonconformiste, au piercinguri peste tot, prin toate buzele, prin toate limbile din toate zonele.
Alta lume vere.
Va las sa va clatiti ochii cu niste exemple de blondoace nemtzoaice
Singurul lucru care il regret la vechiul hotel e camera, acolo unde aveam pat dublu si plasma. Aveam dush climatronic(ca bmw-ul meu 'UPDATE: pe care-l conduc singur'), adica din ala de ii reglai temperatura si apoi volumul de apa. M-am chinuit vreo 5 minute sa inteleg cum functioneaza, ca eu la mine la tara nu am din astea, eu ma spal la galeata. Hotelul asta unde stau aici e pe o strada plina de afro-germani, sunt numai magazine afro ( Afro Shops). Nu stiu ce e in ele ca n-am intrat, nici nu sunt curios.
Ma distreaza "zee germans" care incep sa vorbeasca cu mine si nu stiu ca nu sunt de-al lor(desi nu sunt nici pe departe blond). Ma uit cu moaca mea de bou si le zic "english, please". Atunci isi dau seama de ce am moaca de bou - sunt englez :))
Nu stiu de ce dar mi se pare ca femeile de aici sunt mai bune ca ale noastre. Fie ca sunt blonde, 1.80, ochi albastri, fatza de papusha, fie ca sunt asiatice care mesteca guma si se ling pe buze, fie ca sunt mulatre cu curul mare si bot cu ventuza. Parca e altceva sa ma uit la niste pitipoance care nu au aere de vedeta ca toate leshinatele de la noi. Astea te fileaza la greu, sunt altfel de femei, n-au bashini si nu cauta sa gaseasca un sponsor ca sa le fie bine. Azi am vazut una superba care mergea cu tramvaiul. O blonda, arata prea bine, nu era intzolita de club, ca aici ninge la greu, dar era prea frumoasa. In romania, una ca ea n-ar fi mers in viata ei cu tramvaiul, si-ar fi plimbat fundul in mertzan si ar fi stat capra la gutza. Imi place ca sunt nonconformiste, au piercinguri peste tot, prin toate buzele, prin toate limbile din toate zonele.
Alta lume vere.
Va las sa va clatiti ochii cu niste exemple de blondoace nemtzoaice
luni, februarie 09, 2009
Impresii
Mda, am ajuns si in Germania, aici e mult mai frig decat la noi. Scriu dintr-un netcafe jegos, pt ca la hotel dupa ce ca dau 80 de euro pe noapte, mai trebuie sa platesc in plus si wirelessu.
Le-am dat la mumu si mai bine am mers sa dau 2 euro pe ora la un netcafe plin de negrotei.
Imi place cu avionul, la nebunie. Imi place cum decoleaza, senzatia de viteza, cum te baga acceleratia in scaun. Nu ai senzatia asta cu nici o masina. Imi place in avion cum treci peste alpi si vezi zapada gramada si peisaje cu lacuri inghetate intre munti. Imi place sa vad un apus de soare de deasupra norilor, sau o luna plina care se reflecta din ei. Ramai mut si cu privirea lipita de geamul ingust. Imi place sa vad orasele noaptea. Sa vezi masini cum merg pe strati, sa vezi strazi luminate, sa vezi de deasupra lumea in miscare. Dar cel mai mult imi plac stewardesele. Niste papusi blonde nemtzoaice. Nu stiu daca pe alte companii aeriene sunt la fel de bune, dar nemtoaicele de la Lufthansa ma faceau sa cred ca sunt la o prezentare. Se plimbau pe culoarul avionului ca pe podium. Pitipoance si alea. In Germania alta lume frate, nu se compara cu tarisoara noastra. De deasupra se vede cel mai bine...La noi, totul e maro, uscat, parlit. Cum am trecut granita, numai ogoare arate, linii drepte. Parca si pamantul e altfel la noi, mai naspa. Oricum nu as da romania asa de repede pe alta tara. E bine aici, dar atata timp cat esti intre straini nu poti sa fii fericit. Ce mi-a placut a fost aeroportul din munchen, e prea tare. Se simte imediat diferenta de calitate dintre mic aeroport din romania, unde langa avioanele oprite paste vaca, si un mega aeroport din strainatate, unde totul e lux. Daca eu am fost sincer impresionat, probabil unui suflator in punga din romania i s-ar parea ca a ajuns in Rai daca ar pune piciorul intr-un asa aeroport. In aeroport am vazut audi q5, dar mai ales noul BMW Seria 7. Vai, ala m-a dat gata. E o masina care vine din fabrica cu clima pe care si-o regleaza pasagerii din spate, cu plasme in tetiere, cu internet prin GPRS. E prea adevarat.
In sfarsit, nu pot sa fiu prea spiritual acum cand 10 perechi de ochi de negrotei se uita fix la mine, dar daca o sa am maine net la nooul hotel(il schimb,bag picioarele), atunci o sa scriu chestii mai interesante.
Le-am dat la mumu si mai bine am mers sa dau 2 euro pe ora la un netcafe plin de negrotei.
Imi place cu avionul, la nebunie. Imi place cum decoleaza, senzatia de viteza, cum te baga acceleratia in scaun. Nu ai senzatia asta cu nici o masina. Imi place in avion cum treci peste alpi si vezi zapada gramada si peisaje cu lacuri inghetate intre munti. Imi place sa vad un apus de soare de deasupra norilor, sau o luna plina care se reflecta din ei. Ramai mut si cu privirea lipita de geamul ingust. Imi place sa vad orasele noaptea. Sa vezi masini cum merg pe strati, sa vezi strazi luminate, sa vezi de deasupra lumea in miscare. Dar cel mai mult imi plac stewardesele. Niste papusi blonde nemtzoaice. Nu stiu daca pe alte companii aeriene sunt la fel de bune, dar nemtoaicele de la Lufthansa ma faceau sa cred ca sunt la o prezentare. Se plimbau pe culoarul avionului ca pe podium. Pitipoance si alea. In Germania alta lume frate, nu se compara cu tarisoara noastra. De deasupra se vede cel mai bine...La noi, totul e maro, uscat, parlit. Cum am trecut granita, numai ogoare arate, linii drepte. Parca si pamantul e altfel la noi, mai naspa. Oricum nu as da romania asa de repede pe alta tara. E bine aici, dar atata timp cat esti intre straini nu poti sa fii fericit. Ce mi-a placut a fost aeroportul din munchen, e prea tare. Se simte imediat diferenta de calitate dintre mic aeroport din romania, unde langa avioanele oprite paste vaca, si un mega aeroport din strainatate, unde totul e lux. Daca eu am fost sincer impresionat, probabil unui suflator in punga din romania i s-ar parea ca a ajuns in Rai daca ar pune piciorul intr-un asa aeroport. In aeroport am vazut audi q5, dar mai ales noul BMW Seria 7. Vai, ala m-a dat gata. E o masina care vine din fabrica cu clima pe care si-o regleaza pasagerii din spate, cu plasme in tetiere, cu internet prin GPRS. E prea adevarat.
In sfarsit, nu pot sa fiu prea spiritual acum cand 10 perechi de ochi de negrotei se uita fix la mine, dar daca o sa am maine net la nooul hotel(il schimb,bag picioarele), atunci o sa scriu chestii mai interesante.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)