Daruire

Stimați cititori ai acestui site. Dacă v-ați trezit într-o dimineață și ați avut impresia că sunteți prosti, relaxați-vă, nu sunteți. Întotdeauna se va găsi cineva mai prost sau mai analfabet decât dumneavoastră. Drept exemplu, observați vă rog exprimarea din imaginea atașată. Cu ocazia asta, poate mă lămurește și pe mine cineva ce au vrut sa zică cei de la respectiva shaormerie sau ce e aia... Nu am putut să îmi comand nimic atunci când am văzut ca nu trebuie să mă rețin. Ei bine, nu m-am reținut și le-am făcut o mică reclamă gratis pe net.


În altă ordine de idei, vă dau un sfat. Urmați-vă pasiunea. Indiferent dacă pasiunea voastră se numește lupte în jeleu cu femei goale sau patinaj artistic. Desen sau fotografie, dans sau violoncel. Îţi place să tranșezi animale, iubești să sculptezi în piatră sau adori când rupi tobele. Dacă îți place să faci ceva, fă-o. La serviciu ești un robot, în schimb pasiunea este cea care te eliberează. Pasiunea e lucrul care te definește și te scoate din anonimat. Doar cu pasiune poți realiza ceva, doar prin pasiune te vei simți liber și pe deplin împlinit. Voi aveți pasiuni? De ce mai stați pe gânduri, urmați-le! Dăruiește-te cu totul şi nu vei regreta, crede-mă. Altfel te vei trezi la 60 de ani, realizând că nu ai facut nimic notabil şi având o grămadă de remușcări. Eu știu unde vreau să ajung... tu știi ?

"Take me away... "

Pain, death and decay

Motto : "And one day, you'd catch yourself wishing the persons you loved had never existed... so you'd be spared of your pain."

Oamenii cad pentru că trebuie să învețe să se ridice. De cele mai multe ori, ridicarea se face cu ajutorul prietenilor, familiei. Dar câteodată cădem atât de jos și suntem atât de singuri încât trebuie sa învățăm să ne ridicăm cu propriile forțe. Şi doar uneori, ne impunem să nu acceptam nimic de la nimeni, să suferim, să stăm singuri și izolați cu durerea, doar pentru a atinge un ideal... Pe de-o parte asta te călește pentru toate loviturile pe care le ai de indurat în viaţă. Iar pe de alta parte, asta te face sa te simți mai puțin vinovat pentru că cei dragi au indurat cu putere de mii de ori mai mult, iar tu te-ai uitat fără a putea să îi ajuți să se ridice. Simți nevoia să te simți mizerabil. Îți place să te simți mizerabil. Şi mizeria are felul ei de a te găsi fix când crezi că ai putea să scapi din îngrădirea propriei gropii pe fundul căreia ai căzut și zaci de ceva vreme.

Toți care îmi zâmbesc fericiți și apoi mă compătimesc îmi provoacă greață. Îi urăsc pentru că eu nu o sa pot sa fiu niciodată ca ei. Îi urăsc pentru că nu o să poată niciodată să mă înțeleagă. Dar cel mai mult îi urăsc pentru că alții nici nu au șansa de a visa la a fi fericiți. Mă simt mizerabil acum. Dar nu regret. Deși nu am căutat asta, nu pot sa spun ca îmi pare rău ca sunt așa. Vreau să mă simt mizerabil, sa sufăr, sa fiu izolat. Vreau asta pentru a simți măcar a 1000-a parte din ce a simțit sora mea.

Câteodată orice ai face, oricât te-ai zbate, oricât ai urla disperat, și oricâtă lume ar încerca să te tragă din gura morții, nu poți să faci nimic. Doar Dumnezeu ne poate ajuta.

25 aug 2008. Ziua în care un înger s-a ridicat la cer.
Odihnește-te în pace, Oana... Te iubesc.


X-Taz - Ingerii imi vorbesc

DIY: Do It Yourself

Motto: ALL MY DAEMONS ARE HEAVEN SENT

Eu sunt inca la scoala pentru ca desi am terminat facultatea si sunt inginer, m-am mai apucat din prostie de un master micutz si batut de soarta, neacreditat, dar bugetat de Politehnica minunata din Timisoara. Nimic spectaculos pana aici. Doar ca la master nu e cum m-as fi asteptat eu sa fie.
Adica, nu mergi ca la spectacol odata la 2 luni ca sa vezi cum iti mai merge. Nu fratioare, nu e asa simplu, asa cum m-as fi asteptat si eu sa fie. Trebuie sa mergi sa faci prezenta, sa duci proiecte, sa dai examene. E aiurea, acolo dai peste aceeasi profi comunisti, pe sistem batranesc, fara o viziune clara si realista a ceea ce inseamna scoala in ziua de azi. Adica cui ii place sa mearga si sa scrie 2-4 ore niste prostii pe care un profesor le citeste obosit de la catedra? Cine e atent? Cine stie ce scrie acolo in foile alea? Bai fratilor, bashinosii astia batrani ne duc de rapa. Ei nu s-au conformat la realitatile secolului in care traim. Ei nu stiu ca educatia nu se face cu forta. Ei nu inteleg de ce toata lumea copiaza la examene, de ce exista oameni care termina facultatea si habar nu au ce s-a studiat acolo.

Azi la scoala a fost ceva unic. Adica am reusit sa discutam deschis cu un profesor(professoara), blonda,, micutza, pe la vreo 50 de ani care intamplator e si decana facultatii la care activez. Ea e mai "open-minded" daca pot sa spun asa, in sensul ca isi face vacantele in paris, barcelona, africa de sud, brazilia, japonia, etc, e mereu bronzata, plina de aur, cu gesturi care arata ca la viata ei a fost mare bagaboanta. O fi fost ea asa, dar cel putin a iesit in lume si mai stie cate ceva. Azi am ajuns sa deviem de la curs si am interactionat povestind diferite experiente din scoli.

Subiectele si concluziile pe scurt:

Oameni care nu stiu nimic termina facultatea cu bursa pt ca au copiat mereu, cum mersul la facultate e o moda, si nu o dorinta a fiecaruia, cum valoare diplomei tale e fix ZERO la angajare. Asta pentru ca intotdeauna valoarea facultatii e data de valoarea absolventilor ei. Daca din facultatea noastra ar fi provenit ultimii 10 presedinti ai Romaniei, puteam sa fiu sigur ca diploma mea imi atesta capacitatea si imi deschide usile tuturor firmelor.

Daca in liceu ar exista consilieri de absolvire si invatamant superior, poate noua ni s-ar explica si am sti ce presupune facultatea de automatica, facultatea de constructii, facultatea de litere, facultatea de geografie, facultatea de stiinte economice, am stii oportunitatile, am descoperi ce caracteristici trebuie sa ai pentru diferitele cariere, am alege mult mai usor ce e bine si ce e rau si nu ne-am lua dupa tendinta generala.

Cursurile si seminariile din facultate sunt comuniste. Nu exista interactiune, comunicare. In momentul in care pui intrebari, cand prezinti cursul intr-o maniera care sa capteze atentia, poti sa fii sigur/a ca profesor ca ai realizat de zece ori mai multe decat un boshorog care citeste o carte in fata ta, lucru pe care ai putea sa-l faci si acasa, singur/a. Cursurile trebuie sa fie interactive, cu exemple concrete, cu exercitii aplicative, cu practica, etc.

Comunicarea e o reala problema a societatii noastre. Noi avem oroare si reticenta absoluta la a vorbi despre noi, la a vorbi deschis fara emotii in fata unei multimi/auditoriu. Asta ni se cultiva de mici, prin faptul ca trebuie sa fim ascunsi, sa nu povestim din casa, sa nu vorbim prea multe, sa ne ferim de toti. La americani exista asa-numitul "Show and tell", unde inca din gradinitia, copiii trebuie sa faca prezentari orale in fata clasei a unor lucruri care lor li se par interesante. Asta ii ajuta sa isi dezvolte abilitatile de comunicare, si de aia vedem ca americanii, nemtii, francezii, etc, nu au nici o problema de comunicare, pot sa vorbeasca liber, tare, sa-si spuna parerile, sa asculte si sa participe la proactiv la conversatii.

Multi dupa ce termina facultatile au reale probleme de angajare, pentru ca noua in facultate nu ni se prezinta realitatile din mediul business, realitatile din piata, cerintele intr-o companie, cerintele unei cariere, etc.

Cursurile gen "Istoria civilizatiei europene", desi la prima vedere n-are ce cauta la o facultate tehnica, e foarte folositoare in scopul dezvoltarii culturii generale. Ce rost are sa traiesti si sa fii incult, sa nu ai habar de Decebal, de Caesar, de Hitler, etc. Sa fii ignorant sa iti traiesti viata cum isi conduce manelistul masina: la bara din fatza. Sa nu vezi in lateral, sa nu vezi orizonturile, sa nu stii in ce lume traiesti. Acelasi lucru si cu limba romana. Tara noastra e din ce in ce mai plina de analfabeti care nu stiu sa scrie, sau sa vorbeasca. Imi vine greata cand vad ca o persoana nu stie sa scrie. Cum a trecut el in clasa a 5-a? Cum poate sa aiba pretentia sa fie o persoana importanta, educata, inteligenta cand el nu stie sa scrie?? Cat de idiot analfabet poti sa fii?

Cam asta si alte subiecte gen politica, interviuri de angajare, etc s-au discutat azi la curs. Sincer daca ar fi asa de fiecare data, as merge cu mare placere la scoala.

Scoala e facuta pentru a invata ceva. Nu pentru a scoate diplome.

Nesimtirea evadarii

Motto: Oh, How I wish you were here...



Tuturor ni se pare dura viata. Viata te crispeaza de durere cand vezi cat de nedreapta e cu cei care nu merita. Suntem imprevizibili. Desi loviti de probleme, in momentele cele mai grele, reusim sa adunam forta si curaj pentru a tine fruntea sus. Curajul e ceea ce ne lipseste pentru a fi cu adevarat mareti, magnifici. Curajul merge in fata noastra si impune respectul celorlalti. Curaj!? E un cuvant prea mare pentru mine. Eu totusi cunosc o persoana care a avut curaj mai mult decat as fi putut eu sa am vreodata. E vorba de sora mea, care dupa mine, e cel mai curajos om de pe pamant.

Ca alternativa la curaj, semenii nostri se scufunda in mediocritate si-si dau viata pe nimic. Ma simt ca un nesimtit. Sunt un nesimtit pentru ca nu apreciez ce am, cat de norocos sunt ca sunt sanatos, cat de nesimtit si ignorant sunt cand eu am ceea ce unii n-au avut nici macar pe jumatate. Cum dau cu piciorul la lucrul asta si imi fac singur rau cand mai trag cate o tigara. Cum pot sa nu imi dau seama cat ar da unii ca sa fie sanatosi, desi nu e vina lor ca nu sunt. Cat de nesimtit sunt cand imi bat joc de mine si ea ma vede de acolo de sus?

Cand viata te plictiseste si crezi ca nu e de tine, te apuci sa o trantesti, sa te plasezi in situatii extreme, de orgasme intelectuale cu ganja, coca sau hero. Te duci naiba pe mana ta, ii bagi vise ieftine si ireale in cap. Viata e aici, in fata ta, nu intr-un joc pe calculator, nu intr-o sticla de bere, nu intr-o tigara, o liniuta sau o seringa. Viata e aici, doare, se bucura, zambeste, rade, te ridica si te doboara. Ochii pot vedea lucruri care sa iti dea senzatii mai puternice decat orice altceva. Daca vrei sa evadezi, evadeaza in realitate, razi si bucura-te de viata si de ceea ce ai, iubeste si fii iubit. Mergi la biserica. Viziteaza piramidele. Munceste, fii mandru de munca ta si de ceea ce ai creat in realitate. Viseaza mult, doreste-ti mult. In Danemarca, dependentii de heroina sunt finantati de stat cu doua doze de heroina pe zi. Asta ca sa vezi ce amploare a luat problema. Cum pot oamenii aia sa creeze? Sa dezvolte societatea, sa munceasca sa aiba copii? Sunt morti pe jumatate, pentru ca asa au ales.

Sunt multi care viseaza departe...dar pe care Dumnezeu i-a chemat prea repede ca sa guste din bucuriile vietii. Ei nu au ales asa. Iar eu sunt un nesimtit si imi bat joc de ele.

Printre oi

La marginea lumii abstracte in care ne invartim ca o musca fara cap, am descoperit ca adevarul absolut si chintesenta existentei noastre efemere de romani in romania o reprezinta nepasarea. Nesimtirea, durerea in dos, durerea in fata, egocentrismul sau cum vreti sa-i spuneti sta la baza societatii noastre partial organizate(mai mult dezorganizate). Inconstient, in timp, de-a lungul secolelor lungi de privit oile rezemat in toiag, romanul a inceput sa-si dea seama ca nu trebuie sa-i pese. Nu ii pasa ca ploua afara, el isi pazea oile. Nu ii pasa ca in jurul lui se dadeau razboaie, el avea grija de curul lui basicat de cioban. Ca si identitate nationala, tara noastra s-a construit pe nepasarea in calea turcilor, rusilor, americanilor, etc. Rareori s-a ridicat cate un individ dornic sa-si puna pielea la bataie pentru binele tuturor, sa porneasca o revolutie, o rascoala ceva, ca pana la urma sa fie prins, batut si violat pe roata in vazul multimii. Romanul se gandeste la binele individual, pe care de multe ori il asteapta ca si pomana de la americani, rusi, nemti, sau cine o mai vrea sa devalizeze bogatiile tarii. Lucrurile nu s-au schimbat de-a lungul veacurilor, si exemplele la scara nationala din ziua de azi sunt peste tot in jurul nostru: de exemplu, nimanui nu-i pasa ce se intampla la tv, ce doctrina are PNL, ce vor unii, ce vor ceilalti, importante sunt interesele personale, fara a gandi la scara larga, “out-of-the-box”. Lumea gandeste in spiritul “las-o bah ca merge asa”. Cati dintre voi stiu cine este ministrul muncii, al invatamantului, al mediului, al relatiei cu parlamentul, ce consilieri are boc sau base. Serios, acum, chiar nu ne pasa.

La scara mai mica, nepasarea se transpune in nesimtire. Insensibilitate la ceilalti, spirit individualist, arogant, defensiv. Oamenii la noi nu se ajuta, nu gandesc pentru binele societatii,. Nimeni nu vrea sa-si asume responsabilitati care implica riscuri. E mult mai bine la caldura sigurantei nepasarii. Daca nu te bagi in seama nu esti bagat in seama, implicit ai mai putine riscuri. Oile pasc linistite, serviciul merge, roata se invarte, banul vine, burta e plina, ce ne pasa de restul?

Toate guvernele de dupa revolutie au fost interesate de imbogatirea individuala prin valorificarea mostenirii comuniste, nu conteaza ca industria a disparut, ca practic nu exista o companie romaneasca care sa fie un jucator mediu pe piata internationala.

E imposibil sa schimbi mentalitatea inradacinata de mii de ani, prin urmare cred ca Romania va ramane mereu in urma altor tari cu sute de ani doar pentru faptul ca nu se cauta progresul, noi am ramas cu gandirea feudala de proprietate si avutie.

Ratiunea de deasupra ratiunii...

In goana dupa cascaval, de multe ori uitam cele mai importante amanunte, cele care iti dau fericirea, care te fac sa stii pentru ce te trezesti dimineata si pentru ce muncesti, lucrurile pe care nu le constientizezi dar care iti conduc pasii si iti determina actiunile. Cine traieste fara suflet e ca un animal fara ratiune care isi vede doar propria existenta si traieste doar pentru a se reproduce, fara un scop anume.

Fiecare dintre noi cauta un motiv pentru care sa mearga mai departe si pentru care sa se zbata.

Tema de reflexie: Tu pentru ce te trezesti dimineata? Pentru ce muncesti? Cine esti, de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi, si, mai important, de ce vrei sa ajungi acolo si nu in alta parte? Ce te face fericit si ce te face trist? Cat de nefericit esti dispus fii doar pentru fericirea altuia?

Paris, mon amour

Good night Romania, maine noapte nu mai dorm pe meleagurile tale. De data asta merg la francezi incognito. Francezii sunt un popor care mananca mult cascaval cu mucegai, beau vin ca tampitii, au un apetit nesanatos pentru friptura in sange, poarta pantaloni mai scurti ca sa li se vada sosetele albe, vorbesc pe nas si de sus, au stradute inguste si masini micutze.

O sa ma simt ca acasa :))

Sunt obosit psihic, dupa atata alergatura prin Europa si o saptamana de serviciu, iau o pauza de la scris pentru cateva zile si sper sa revin la forma maxima care m-a consacrat ca hater de femei/pitipoance, hater de lume, hater de orice...

Pana atunci, va las deja celebrele teste cu celebrele recompense pe care nu le-am dat nimanui :))

A) Unul din cele 5 numere este discordant fata de celelalte 4. Care este acesta?

31, 41, 51, 61, 71

B) Sirul de mai jos este alcatuit dupa o anumita regula. Care numar nu respecta regula?

10, 37, 50, 61, 82

C) Sirul de mai jos este alcatuit dupa o anumita regula. Care numar nu respecta regula?

80, 17, 53, 47, 62

D) Sirul de mai jos este alcatuit dupa o anumita regula. Care numar nu respecta regula?

3, 12, 11, 2, 21

If I fall...

Motto : Totul trece,dar nimic nu se uita!!


Press play and read on -->

Ninge ca in povesti afara, e un moment de maxima fericire pentru copii sa se bucure de putina zapada care inca mai cade peste tara noastra. Pentru mine e o perioada de depresie, toata vremea asta nu ma bucura cu nimic nu-mi trezeste decat amintiri care dor, nu ma incanta ca pe banateni pentru ca eu am crescut cu zapada de 100 de ori mai multa ca asta, nu ma scoate la tavaleala pentru ca nu imi place sa ma ud(spre deosebire de pitipoance), mie imi provoaca altceva. Pe mine ma face sa fiu plin de ganduri rele. Mi s-a sugerat ca blogul asta e plin de tampenii si pitipoance si ca subiectele mele sunt numai aberatii. Nu am facut blogul ca sa ma placa lumea, sa castig vreun ban sau sa sa fiu trendy. Nu neg ca imi place sa ma citeasca cineva, dar nu asta e scopul lui. Pentru mine e doar o modalitate de a ma descarca de toate gandurile rele care ma apasa. Deci cei care nu ma plac, nu e nevoie sa ma inghita, pot sa ma si suga - cu alte cuvinte sa nu mai dea pe aici.

In alta ordine de idei, revenind la vremea depresiva de afara si in concordanta cu evenimentele din viata mea, trebuie sa spun ca pe fondul crizei financiare am impresia ca s-a declansat si o criza de inteligenta in randul romanashilor nostri. Lumea se bucura, se agita, a fost V.Day, urmeaza 1 Martie, 8 Martie, perioada de maxima intensitate pentru posesoarele de balcoane, moment in care au orgasme emotionale atunci cand numarul cadourilor, florilor, martisoarelor si mascaricilor care vin sa le pupe cu un matzisor in mana creste vazand cu okii. Lumea se bucura, isi face planuri de petreceri, isi planifica concedii cat mai departe, pentru ca - nu-i asa- dupa o perioada de "munca asidua" trebuie sa se relaxeze. Lumea se bucura, se pregateste de ceea ce e mai frumos in viata, de familie, copii, casatorie, casa. EU NU !!!

Ca sa fiu mai explicit, poate am eu alta mentalitate dar eu nu vad nimic usor si frumos in tara asta si in viata asta. Nu cred ca iti trebuie prea multa inteligenta ca sa te dai batut in fata lucrurilor cu adevarat nasoale si sa vezi viata in culori inchise asa ca mine. VIata nu e frumoasa. Viata e complicata si dura. Viata te pune la incercare la fiecare pas. Pe masura ce cresti incepi sa ai din ce in ce mai multe responsabilitati si daca vrei sa ajungi departe o sa ai si mai multe lucruri pe cap, pentru ca stai sa te preocupi mereu de viitorul tau. Viata e grea cand ajungi pe picioarele tale si nu e mamica sau taticu care sa iti mai dea cate un 407 drept cadou sau caruia sa-i ceri sa te scoata din belele. E grea atunci cand te uiti la banii care ii ai si te gandesti ca aia sunt toti, daca ti se termina nu-ti mai trimite tatal din spania sau mama din germania. O sa stai sa faci foamea, o sa stai in casa ca nu ai cu ce sa iti platesti sucul tie sau pitipoancei care te tot solicita. Viata e urata atunci cand iti pui increderea in cineva, cand te deschizi cu totul si daruiesti sentimente indiferent de cum ti le calca in picioare partenerul. E urata cand plangi singur in pat cu sufletul arzand de durere si neputinta, cand cuvinte care odata te mangaiau si iti inaltau sufletul la cer acum te biciuiesc si te scuipa, te lovesc si te darama la pamant incapabil de a mai reactiona la nimic. E urata atunci cand sufletul ti se frange si iti moare. Te apasa greu pe umeri cand te-ai trezit singur fara nici un prieten adevarat, fara un umar pe care sa plangi, fara o ureche care sa te asculte, fara o mana care sa te mangaie. Viata te loveste ca o ploaie rece de toamna atunci cand libertatile pe care le aveai devin din ce in ce mai putine. Viata te face sa urli atunci cand vezi ca esti sarac si altii bogati. Viata te face sa urli atunci cand esti tratat ca o mizerie de niste zdrente a caror fericirea consta in nefericirea ta. Viata e neagra si sufletul iti moare atunci cand vezi ca e nedreapta cu cei drepti, cand vezi ca e dreapta cu cei strambi. Viata e o jigodie cand traiesti cu durerea mortii fratelui, a bunicilor, cand te gandesti ca iti vei duce parintii pe acelasi drum, ca vei ramane singur. Viata e o tarfa cand auzi urlete de durere si neputinta cand chiar ea, viata, se scurge din tine inainte de vreme.

Si cel mai greu e sa fii nevoit sa treci singur prin asta, sa nu te ridice nimeni de jos, sa nu fie nimeni langa tine. Nu te aude nimeni, nu-ti stie nimeni durerea. Ii vezi cu ranjete tampe pe fatza traindu-si in continuare viata roz. Pentru mine viata e neagra, nu roz.

Exista trei explicatii pentru mine comparativ cu cei de varsta mea pe care ii cunosc:
1) am ramas in urma cu gandirea si o sa ajung si eu sa fiu ca ceilalti dupa ce ma mai maturizez
2) am luat-o inaintea celorlalti si abia peste cativa ani o sa fie capabili sa-mi inteleaga punctul de vedere
3) am luat-o pe un drum paralel care are mai mult de a face cu nebunia decat cu ratiunea.

Dream on, happy people, dream on....


TOTUSI !!!:

Cea mai mare satisfactie o ai atunci cand pleci de unii nici nu-si imagineaza, si o sa ajungi acolo unde ei doar viseaza. Personal, ceea ce m-a facut puternic acum e chiar faptul ca m-am luptat si am suferit, ca am vazut suferinta, am vazut disperare, durere, crispare, lacrimi si tarie, ca am fost inselat, ca am fost dezamagit si ca nimeni nu a crezut in mine. Cum nimeni nu te ajuta inveti sa te descurci singur. Cea mai mare satisfactie o ai atunci cand poti zambi in cele mai urate momente ale vietii, cand tot de te apasa de face mai puternic. Ambitia si credinta te ridica si te tin sus cand totul te trage in jos. Atunci cand te ridici din lovituri esti mai puternic decat toti.

Cand ti-e dor de nimic...

In cautarea unor subiecte incitante cu care sa va distrez pe voi, fanii, dar mai ales pe fanele mele virtuale care inca cred ca sunt kool, amuzant si de treaba, ma plimb de nebun prin magazinele si pe strazile din bremen. Nu prea am ce sa zic asa de interesant, mai bine ar fi sa ma leg de niste chestii care ma freaca la menta din tara noastra. O sa ma intorc pana la urma, spre dezamagirea mancatorilor de ceapa care ar vrea sa ma faca uitat pe meleaguri straine. Spun asta pentru ca de fiecare data cand plec(nu plec eu prea des, dar oricum nu stau sa sparg seminte pe la coltzul strazii prin romania), iubitorii mei imi arata cat de mult le lipsesc si cum ar vrea sa stie de mine zilnic. Frate, imi suna telefonul nonstop, am mesaje de nu mai incap pe cardul de memorie, inboxul mi-e plin incat imi trebuiesc zilnic 2h doar sa sterg mesaje. Glumesc evident, sunt multi la care ma asteptam sa ma caute si nu au facut-o. Totusi, multumesc celor(la feminin) care m-au intrebat ce mai fac si m-au rugat sa le aduc cate ceva, multumesc si baietilor care m-au intrebat de sanatate desi nu m-as fi asteptat din partea lor. Intotdeauna persoanele la care te astepti mai putin o sa te ajute cel mai mult. Acele persoane nu iti sunt alaturi in viata ta de zi cu zi, dar ele sunt acolo atunci cand nimeni nu e langa tine. Dupa asta, reintra din nou in anonimatul vietii tale. Nu merita aprecierea ta pentru ca in viata obisnuita nu ies cu nimic in evidenta. Totusi sunt mai importante decat toti ceilalti la un loc pentru simplu fapt ca nu te-au abandonat atunci cand restul au facut-o.

Privind de departe, din afara cutiei lucrurile par simple.E vorba de principiul "out of the box". Exercitiul asta e util pentru toti. Imagineaza-ti viata si imagineaza-te pe tine prin ochii unei alte persoane. O persoana care se uita la tine, te analizeaza din toate punctele de vedere si are niste pareri si sfaturi obiective pentru tine. Chestia e simpla de fapt. Atunci cand discuti cu cineva, mereu ai cele mai bune sfaturi, pentru ca privesti problema din exterior. Atunci cand problema devine a ta, pentru a face cele mai bune actiuni ca sa o solutionezi, trebuie sa privesti totul din exterior. Fara subiectivisme, fara lamentari. Stii ce e de facut si trebuie sa o faci intr-un fel sau altul.

Privite din Germania, lucrurile par simple in Romania pentru ca aici eu sunt in afara cutiei. Odata intors acasa, o sa ajung in cutie si o sa fiu din nou un soarece in cautarea branzei prin labirint. O sa caut bucata mea de branza dar ma voi lovi de toti peretii doar urmarind mirosul si nestiind calea cea mai simpla. Posibil sa nu ajung niciodata la ea. As fi vrut sa fiu prost. Nu ca nu as fi... dar as fi vrut sa fiu putin si mai prost. As fi vrut sa fiu atat de prost incat sa fiu fericit, dar nu prea prost incat sa nu stiu cum se leaga sireturile. Prostii sunt mereu fericiti. Ei sunt multumiti cu ceea ce au si vad mereu jumatatea plina a paharului: "e mai bine decat nimic", sau "daca am ce sa mananc si am unde sa stau e bine". Eu sunt un pesimist si mereu vad jumatatea goala. Atata timp cat paharul nu o sa fie plin, nu am cum sa vad ceea deja e in pahar. Eu mereu o sa ma intreb de ce nu e paharul plin si cum pot sa-l umplu. Cred ca de asta nu o sa fiu niciodata fericit.

Probabil mentalitatea noastra de roman care e multumit cu jumatatea plina il duce ca la 60 de ani sa-si numere banii pe care ii are in functie de cate medicamente are de cumparat. Probabil de aia, nemtii la 60 de ani umplu un restaurant stilat din oras, sunt cupluri de varsta a 3-a care mananca in oras si rad si se simt bine. Asta pentru ca atunci cand au putut sa faca ceva cu viata lor, chiar au facut.


Gata cu filosofia ... pana sa ma intorc cuminte la viata mea trista, profit de banii pe care compania ii investeste in mine si mi-o fericesc cumparand tzoale si alte nimicuri de prin magazine.

Noapte buna, natiune invizibila !



Si primele poze de la locul faptei, de unde m-a aruncat soarta (click pentru marire):

PS: Calitatea lasa de dorit, dar nu sunt fotograf profesionist asa cum nici voi nu sunteti critici de arta. Punkt.

Plec

Maine plec in Germania, nu stiu cand si cum voi putea sa mai scriu pe blog. Vestea buna pentru fanele mele este ca ma intorc peste o saptamana, asa ca e nu e totul pierdut. Sper sa vin cu poze, impresii, filmuletze.

Iubire & dezgust, episodul 2

Din episodul trecut, aici (click link)

Motto : “It’s a funny thing coming home. Nothing changes. Everything looks the same, feels the same, even smells the same. You realize what’s changed, is you.”

Proapsat iesit dintr-o relatie de lunga durata, fiecare baiat incepe sa se bucure de avantajele vietii de “burlac”. Adica tu, care erai obisnuit mereu sa te gandesti de 2-3 ori inainte de a face ceva pentru a nu disturba fragilitatea relatiei tale, acum te vezi atat de liber incat nu stii ce poti sa faci cu libertatea asta. Nu esti obisnuit cu asta, tu esti obisnuit sa apartii cuiva, vrei sa stai mereu cu frica ca te suna si te prinde facand ceva ce nu trebuie. Acum poti sa mergi in club, sa te intorci acasa la orice ora vrei si cu cine vrei. Sau daca vrei, poti sa nu te intorci acasa deloc noaptea asta.

Timpul trece si iti faci alta relatie. Apoi alta si apoi iar alta. De fapt nu cred ca astea se pot numii relatii, esti un mic “fucker” care e prezent la datorie cand se iveste ocazia. Nu te deranjeaza chestia asta pentru ca nu e nimic deosebit la cele cu care umbli, sunt comune, le intalnesti la tot pasul. Tu ca orice visator idiot astepti pe cineva ca sa te dea gata, sa ramai fara cuvinte, sa nu poti dormi noaptea gandindu-te la ea. Iti place sa crezi ca detii controlul vietii tale si a fetelor cu care umbli, asta pana cand dai peste cateva pitzipoance care pot sa te iti intre pe sub piele si pe care sa le placi. Obisnuit cu chestiile serioase, observi cum singurele chestii care au mai ramas serioase sunt dezamagirile, asta fie pentru ca pe de-o parte pitzipoancele cu care incepi sa umbli au marele talent sa te caute doar pentru interesul lor personal, fie pentru ca alea pe care le cauti tu au si mai marele talent sa nu iti dea atentie. Iti place sa mergi la chefurile din camin pentru ca acolo cunosti studente care sunt gata de agatat, fara prea mare efort. Poate nici nu e cazul sa te stresezi prea tare, daca nu faci tu primul pas, de multe ori se gaseste una care sa se bage singura in seama in speranta ca nu va ramane singura fata singura in seara aia. Nu prea sunt chefuri la care sa fie multe fete singure. Alea de obicei fie sunt prea naspa ca sa te uiti la ele dupa oricata vodca ai fi baut, fie au prieten si le e frica sa nu afle ce-i poate capul cand se lasa in voia instintintelor si dorintelor ei. In cazul din urma, daca nu e cineva care sa o poata da de gol, fata nu mai sta pe ganduri si isi gaseste pe cineva. Fetele astea sunt cele care au prieten pentru a nu fi singure, nu il iubesc si l-ar insela la prima ocazie. Iti faci cateva combinatii prin camine, pe la chefuri, dar nimic serios. Nu esti pregatit pentru asta, inca astepti sa gasesti persoana care sa te dea gata. Cand apare o astfel de persoana, iti dai seama ca nu e de nasul tau si ca ai tintit prea departe. Iti dai seama de chestia asta atunci cand o scoti in oras de cateva ori in decurs de 3 luni, pentru ca abia atunci isi face timp pentru tine si iti raspunde la telefon. Cu cat te ignora mai mult cu atat esti mai atras de ea. Incepi sa realizezi ca si tu inconstient sau nu, faci acelasi lucru, nu dai atentie persoanelor care ar merita lucrul asta.

Pana la urma fiecare dintre noi se ataca atunci cand nu primeste acelasi lucru din partea celor in care isi pune increderea. Se poate intampla cu un prieten pe care mereu il cauti ca sa iesiti sa trageti 3 beri pe teava si el mereu te cauta doar cand trebuie sa-l ajuti cu ceva. Se poate intampla cu o gagica de care iti place ii dai sms, o suni, dar pe care nu o intereseaza prea tare lucrul asta si iti da un mare ignore. Incepi sa simti ura si dezgust, te revolti si incepi sa te gandesti cum ai putea sa o iei de la capat cu totul pentru ca lumea din jurul tau nu e chiar ceea ce-ti doresti. Ai vrea sa gasesti butonul de reset la viata. Iubirea, asa cum tu o stiai nu mai exista, cel putin pentru moment. Nu crezi ca va mai exista vreodata, cel putin nu in forma in care ai avut-o si de aici consideri ca tu nu o sa fii fericit cu adevarat niciodata. Si daca ea ar mai exista unde poti sa o gasesti? Daca esti destul de disperat poti sa incerci pe hi5.

Fara iubire esti ca si fara suflet. Mergi, mananci, bei, razi si traiesti dar de fapt nu esti viu. Pentru cine traiesti de fapt? Pentru tine? Nu o sa fii niciodata viu prin tine, ci doar prin cei din jurul tau.

Cat despre cocalari si pitipoance...totul in episodul urmator, stay tuned !

La margine

Intr-o lume nebuna, asa cum e a noastra trebuie sa te conformezi intru nebunie ca sa supravietuiesti. Daca esti nebun risti cel mai putin, traiesti in lumea ta artificiala si nimic nu te poate atinge. Vocile pe care le auzi in cap iti canta o melodie duioasa, stai si razi la tot ce te inconjoara neafectat de nimeni si nimic. Nebunia asta e si contagioasa, se transmite pe care orala sau aeriana. E de-ajuns sa fie 1-2 nebuni langa tine ca incepi si tu sa ii imiti, sa intri in joc, si brusc te trezesti cu acelasi ranjet sec la realitatea inconjuratoare. Ca de exemplu la criza economica.

Daca deschizi netul si pentru altceva decat un site porno, verificat mail, hi5 sau chat pe mess, o sa constati ca lumea se prabuseste si viitorul tau e in dubii serioase. De exemplu din Wall-Street, aflam ca in Japonia, NEC da afara 20.000 de angajati, ca in China 20 de milioane de chinezi si-au pierdut locurile de munca, si daca crezi ca vorbesc despre niste tari care n-au nici o legatura cu noi, care sunt parca de pe alta planeta, uite aflam ca in Statele Unite, americanii traiesc o catastrofa economica si opusul visului american. Cu ce poate asta sa te afecteze pe tine te intrebi? Doar tu traiesti in cea mai minunata si mai infloritoare tara din lume, in eterna si fascinanta Romanie. Romania nu o sa fie afectata de criza pentru ca asa ne-a promis traian si boc, pentru ca asa se lauda geoana si pentru ca asa de fraieri suntem inca chiar am crezut promisiunile lor si i-am ales. De parca romania ar fi un stat izolat si prabusirea pietelor din lumea intreaga nu o sa atraga dupa sine si prabusirea pietei locale. Aici intervine doza de nebunie/nepasare. Daca nu-ti pasa, pentru ca oricum ai trait rau si stii cum sta treaba, n-ai decat sa-ti vezi in continuare de jobul pe care il ai sau nu, n-ai decat sa speri ca parintii te vor sustine la nesfarsit, pentru ca joburile lor sunt intangibile, n-ai decat sa speri ca vei avea bursa/pensie si asta iti va fi de-ajuns. Dar nu e asa prietene...

Daca ai putina urma de ratiune o sa incepi sa-ti faci probleme, scenarii si o sa incepi sa devii paranoic in asa masura incat pana la urma o sa ajungi sa nu te afecteze nici pe tine zbuciumarea mondiala. O sa incepi sa ai mentalitatea de manelist atunci cand conduce masina...adica la bara din fatza. Atat. Nu te intereseaza stanga, dreapta, nu te uiti in jur. Singura previziune pe care o vei face pentru anul de criza 2009 este planificarea concediului din vara, a excursiilor la paris, roma sau barcelona si planificarea achizitiilor de obiecte scumpe si inutile, cum ar fi plasme full-hd, in conditiile in care nici o televiziune nu emite la asa inalta calitate, achizitionarea de console pentru jocuri, atunci singurul tau joc pe care-l joci cu placere e solitaire sau cumparearea de telefoane touch-screen cu senzor de ploaie pentru ca in final sa il folosesti doar pentru cateva apeluri pe zi, si 2-3 mesaje. Asa vei ajunge ca atunci cand vei ramane fara loc de munca si perspective de angajare in urmatorii 2-3 ani, sa te joci solitaire pe consola ta, la o rezolutie full-hd pe plasma cat china si te vei intreba atunci ce ai fi putut face cu cateva zeci, poate sute de milioane de lei in plus.

Mintea mea deja a luat-o razna si incet incet cad si eu in aceasta nepasare totala. Postarea asta nu e decat o rabufnire a ultimelor ramasite de ratiune din capul meu de animal-cocalar, fotograf de pateu, recuperator ce conduce un bmw si hater de pitzipoance

Off, la naiba

In urmatoarele zile o sa fiu ocupat cu mutatul (da, ma mut :D) si cum in noua locatie nu o sa am internet cateva zile, o sa fie cam trist si sarac blogul meu.

Deci sa incepem cronica lui BGD de astazi printr-un anunt : acord sfaturi si lectii de viata, ieftin(gratis). Ma pricep la sfaturi. Poti sa ma intrebi orice, o sa te sfatuiesc si o sa te indrum spre ceea ce cred eu ca e cel mai bine si cu siguranta ca nu o sa fii dezamagit. Nu neaparat de raspunsul meu ci mai degraba de modul de expunere, de vehementa argumentelor si de exemplele pe care le folosesc. Lumea chiar imi cauta parerea atunci cand vor sa vorbeasca ceva serios, ma solicita atunci cand au nevoie de o persoana cu picioarele pe pamant(cel putin asa mi s-a spus). Acum eu sunt constient ca nu sunt cel mai indicat pentru astfel de probleme, exista specialisti, psihologi, etc. Dar totusi exista ceva care face ca persoanelor din jurul meu sa le placa discutiile cu mine. Nu as putea sa identific acel ceva, tot ce pot sa fac e sa va invit sa imi solicitati serviciile cu incredere.

De multe ori stiu exact ce trebuie sa faci, cum trebuie sa te comporti. Stiu, e greu sa incetezi sa o/il mai suni, sa o/il mai cauti ,sa treci peste, sa mergi mai departe si sa nu te uiti inapoi pentru ca nu merita. E usor sa-ti spun asta, probabil ca si tu stii ce trebuie sa faci, dar e mai greu cand trebuie pui in practica. Vai, deci eu stiu cel mai bine. Niciodata nu pot sa aplic asupra mea ceea ce sfatuiesc pe altii. Nu pot, pur si simplu. Degeaba ma enervez, degeaba ma dau cu capul de pereti, nu pot. De aproape fiecare data inima invinge ratiunea. Mor de ciuda ca se intampla asa, dar asta e adevarul. Cand nu treci prin asta e usor sa vorbesti si sa spui lucrurilor pe nume. Urasc persoanele la care tin, pentru ca sunt vulnerabil in fata lor. Ele ma pot rani, ele ma pot ridica. Degeaba sunt eu o persoana puternica, calita in multe suferinte, ma simt total descoperit in fata persoanelor la care tin, pentru ca stiu ca de fiecare data inima invinge ratiunea. E un razboi disproportionat, e ca si cum SUA s-ar hotari sa spulbere Trinidad&Tobago. Nu pot sa ma abtin sa fac unele lucruri, sau poate dimpotriva, fac lucruri irationale, ilogice pe care le regret apoi, pur si simplu din cauza instinctelor, din cauza impulsului de moment. Mi-am propus ca pentru a scapa de suferinta mereu, trebuie sa nu ma mai atasez de nimeni si nimic. Doar asa nu o sa fiu vulnerabil. Doar asa pot sa merg pe drumul meu neabatut, sa nu-mi pese, sa nu sufar. Dar mai e ceva...inima nu doar castiga intotdeauna in fata ratiunii, ea mai face si altceva... mereu se atasaza de persoane nepotrivite. Poti sa iti propui un milion de chestii, poti sa iti promiti, sa te juri, sa mergi la biserica, e inutil. Intotdeauna ma atasez de cine nu trebuie, cand nu trebuie. Si de aici incep sa fac o gramada de chestii irationale si prostesti de cele mai multe ori. Nu e drept asa. Cum poti sa te atasezi mereu de cei care-ti dau cea mai putina importanta? Si cum poti invers, sa fii atat de indiferent de cei care mereu iti sunt alaturi si parca sunt dispusi la orice pentru tine? De ce suntem construiti asa? Nu e drept asa...

Ma pricep la sfaturi. Am trecut prin multe. Apelati cu incredere...

Offline

Imbatranim. Toti. De multe ori ma uit la oamenii din jurul meu, toti tineri si incerc sa-mi imaginez cum o sa arate peste vreo 30 de ani. Ce fata o sa aibe? Cum poate sa se transforme o pitzipoanca buna intr-o baba buhaita?

Faceti urmatorul mic exercitiu de imaginatie. Alegeti un prieten la intamplare si imaginati-vi-l batran, buhait, cu par alb si baston. Ce fatza o sa aiba? O sa poarte ochelari? O sa fie o batranica rea de care fug toti? O sa ajunga ca baba de deasupra? Dar tu cum o sa fii. Te-ai imaginat vreodata uitandu-te in oglinda? Cum o sa arati? Nu cati bani sau copii o sa ai, nu ceea ce ai realizat. Pur si simplu cum o sa arati. Ce freza o sa ai? O sa fii fericit? O sa ai o nevasta pe care la un moment dat ai iubit-o? O sa fii implinit? Ce inseamna implinirea?

Cum zilele si noptile au inceput sa se succeada din ce in ce mai des, realizez ca parca timpul trece repede pe langa mine. M-am trezit la douazeci si-un pic de ani ca parca a trecut repede copilaria. Am ajuns mare. Si nu stiu incotro ma indrept, asta e cel mai trist.

Good night, natziune invizibila (ms pentru piesa, roxi).

Contraste

Afara ploua, mi-e somn, dar nu pot sa dorm. Nu am cum, sunt la lucru. De cand lucrez timpul meu alocat distractiei s-a contractat din ce in ce mai mult pana a devenit cvasi-inexistent. De obicei se rezuma la seara de vineri si cea de sambata. Cateodata si joi sau marti. Cu cat numarul prietenilor “unemployed” se micsoreaza, cu atat se diminueaza si iesirile seara la o bere, pana la ora 3, sau iesirile in club. Sincer, atunci cand aveam timp sa fac toate astea, nu aveam bani. Acum am banii dar nu mai am timpul si nici cheful de altadata. Si daca am si chef, si bani, nu am cu cine. Cand am chef sa fac ceva interesant nu am cu cine. Si aici nu e vb de sex. Cat am fost student am avut o relatie de 5 ani in timpul careia nu am putut sa ies, sa ma distrez si sa profit de libertatea pe care o aveam ca si student. Nu regret totusi. Nimic nu poate sa inlocuiasca timpul petrecut alaturi de o persoana pe care o iubesti.

Cand am inceput sa-mi imaginez viitorul, aveam atat de multe planuri. Acum am ajuns prins intr-un vartej al rutinei din care vreau sa evadez. Totusi, cu cat trece timpul cu atat incep sa-mi accept din ce in ce mai mult situatia si sa ma predau. Mintea mea e singura care e libera, sa viseze, sa gandeasca dincolo de aparente, sa faca fel si fel de scenarii, sa fie regizor si actor intr-un film care se desfasoara perpetuu. De aceea am inceput sa scriu, poate e altfel cand imi astern gandurile pe hartie. Poate ca sunt nebun, sau poate ca nu. Oricum nimanui nu-i pasa.

Hello Blog World

Cica mi-am facut si eu blog, ca asa e la moda. Nu de alta dar daca tot stau zilnic cu nasul in blogurile lui ciutacu sau mircea minus badea mi-a venit inspiratia de scriitor si am realizat ca si eu am gandurile mele pe care mi-e mai usor sa le scriu decat sa le spun tuturor neinteresatilor. E foarte tare chestia asta cu vorbitul singur, sunt obisnuit, asa ca nu o sa-mi fie foarte greu.

In incheiere, va las cu o piesa pe care o prietena foarte buna mi-a trimis-o asta seara. Alegerea nu e intamplatoare, mesajul piesei se potriveste cu ideea acestui blog. Enjoy !