Aseară am visat ca făceam sex printre nori de zăpadă albi pe piesa de mai jos. Lenjeria de pat era roșie. Persoana conectata la capătul celalalt al penisului era o blonda cu nasul prăfuit. Sticlele de Jack pliculețele cu praf și cele de prezervative zăceau pe o tava metalica lângă pat. Eram lordul bordului. Prizam și futeam. Când mi-era sete de la atata munca, ma stingeam cu Jack. M-am trezit asudat și cu gura uscata. Mama lui de proiect păcătos, m-a ținut vineri seara în casa.
Cei care cred ca am luat-o razna cu piesele astea sunt manelisti care n-au fost la un chef adevărat în viata lor. Nici mie nu-mi place freaksteru` dar piesa e marfa. Luați pula, frustraților!
Se afișează postările cu eticheta vis. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vis. Afișați toate postările
vineri, septembrie 04, 2009
marți, august 25, 2009
i
Fericirea e pentru prosti. E pentru aia care se indragostesc pe net. E un concept inventat de vanzatorii de alcool, curve sau droguri.
Iluzia e singura realitate. Iluzia e cea care te face fericit. Si ca orice alt cuvant de gen feminin, iluzia e o curva. Esti iluzionat de mic, ai iluzia ca esti implacabil, incontrolabil, ai iluzia ca iti stapanesti viata si asta iti da incredere si te face fericit. Aia care nu au suflet sunt fericiti pentru ca pe ei iluzia nu ii poate insela. Sunt imuni. Iluzia e o curva pentru ca te fute cand ti-ai depus toata increderea in ea. Cand ai renuntat la viata si principiile tale crezand ca te-ai eliberat de jeg, iluzia dispare cu banii si cu inima ta, si ramai ca un prost in ploaie. Si ca pe orice alta curva, nu incetezi sa iubesti si sa cauti iluzia nici dupa ce te-a futut si ai ramas cu ochii inlacrimati spre cer. Fericirea e creata datorita iulziei. Dar iluziile sunt efemere. Oricat de mult te-ai stradui sa ramai in iluzie, pana la urma trebuie sa te intorci in lumea ta. Sa te intorci la viata ta.
De ce cauta oamenii distractie si entertainment? Droguri, alcool si filme ? Pentru ca satui de lumea pe care o vad in fata ochilor, vor sa evadeze din realitate si sa creada pentru un timp ca realitatea e alta. Mi-am inceput blogul pentru ca nu am mai suportat durerea si deziluzia din telenovela care a fost viata mea. Blogul asta e lumea mea in care nimic nu ma poate atinge. Nu e o iluzie. Eu sunt stapan aici. Eu hotarasc ce si cand o sa apara, hotarasc ce comentarii accept hotarasc daca mai scriu sau nu. Aici eu sunt stapanul universului.
Cand crezi ca viata ta e de cacat, vino sa gusti putin din amarul meu. Poate o sa-ti vezi viata cu alti ochi si o sa crezi in tine.
Fiecare e pentru el. Fiecaruia ii pasa doar de curul lui. Iluzia e pentru prosti. Iar cand vine vorba de prosti, eu sunt cel mai mare.
Iluzia e singura realitate. Iluzia e cea care te face fericit. Si ca orice alt cuvant de gen feminin, iluzia e o curva. Esti iluzionat de mic, ai iluzia ca esti implacabil, incontrolabil, ai iluzia ca iti stapanesti viata si asta iti da incredere si te face fericit. Aia care nu au suflet sunt fericiti pentru ca pe ei iluzia nu ii poate insela. Sunt imuni. Iluzia e o curva pentru ca te fute cand ti-ai depus toata increderea in ea. Cand ai renuntat la viata si principiile tale crezand ca te-ai eliberat de jeg, iluzia dispare cu banii si cu inima ta, si ramai ca un prost in ploaie. Si ca pe orice alta curva, nu incetezi sa iubesti si sa cauti iluzia nici dupa ce te-a futut si ai ramas cu ochii inlacrimati spre cer. Fericirea e creata datorita iulziei. Dar iluziile sunt efemere. Oricat de mult te-ai stradui sa ramai in iluzie, pana la urma trebuie sa te intorci in lumea ta. Sa te intorci la viata ta.
De ce cauta oamenii distractie si entertainment? Droguri, alcool si filme ? Pentru ca satui de lumea pe care o vad in fata ochilor, vor sa evadeze din realitate si sa creada pentru un timp ca realitatea e alta. Mi-am inceput blogul pentru ca nu am mai suportat durerea si deziluzia din telenovela care a fost viata mea. Blogul asta e lumea mea in care nimic nu ma poate atinge. Nu e o iluzie. Eu sunt stapan aici. Eu hotarasc ce si cand o sa apara, hotarasc ce comentarii accept hotarasc daca mai scriu sau nu. Aici eu sunt stapanul universului.
Cand crezi ca viata ta e de cacat, vino sa gusti putin din amarul meu. Poate o sa-ti vezi viata cu alti ochi si o sa crezi in tine.
Fiecare e pentru el. Fiecaruia ii pasa doar de curul lui. Iluzia e pentru prosti. Iar cand vine vorba de prosti, eu sunt cel mai mare.
luni, iulie 06, 2009
Nebunul de alb
Geneză
Undeva departe, într-o galaxie îndepărtată, atât de îndepărtată încât nici lumina nu ajungea, pe o planetă uriașă, atât de uriașă încât nu încăpea nici în visele erotice ale Cosminei Pasarin, se trezi într-o dimineață un pitic. Nu stia ce e cu el, cum îl cheamă, care e rostul lui, unde se află, şi mai mult, nu știa de ce e singur. Dar în schimb era convins că trebuie să găsească pe cineva. Tot colindând planeta uriașă în speranța întâlnirii altor semeni pitici, într-o zi piticul ajunse la un munte mare mare atât de mare încât încăpea în tot orizontul și pe care piticul se gândi că nu are sens să-l ocolească pentru că ar pierde o veșnicie. Muntele era atât de înalt încât nu i se vedea vârful, fiind ascuns de niște nori gri și grei. Dar singuratatea mare a micuțului pitic îl impinse de la spate sa încerce să treacă peste munte. Aşa că începu să urce. Zilele treceau, mâncarea era din ce în ce mai rară, paduri, izvoare, stânci goale, păsări singuratice, toate i se derulau în faţă piticului care nu ajunsese încă să vadă vârful muntelui. Tot cățărându-se, piticelul nostru pierduse șirul zilelor fără speranță, fără a găsi o scăpare. Ploile, vanturile, tunete, toate le îndura saracul pitic. În sinea lui știa că dacă va depăși obstacolul ăsta, își va vedea visul împlinit şi îşi va găsi un semen cu care să-și împartă singuratatea. Îl încercau sentimente de disperare, îl bătuse gândul să renunțe, să se întoarcă înapoi. Dar la ce să se întoarcă? În spate nu era nimic, nu-l aștepta nimeni, era doar o pantă abruptă. Drumul lui trebuia să continue prin șicanele muntelui. O urmă de speranță i-a dat-o faptul că a ajuns la plafonul de nori gri și grei. Dar înăuntrul norilor era mai rău. Frig, zăpada, gheață și pante alunecoase. Măcar înainte avea un obiectiv. Se îndrepta spre nori. Acum nu mai știa dacă există vreo ieșire din acești nori.
Sleit de puteri, disperat și cu barba la pământ (nu era o barbă asa de mare, pentru că era pitic și pamntul era aproape), printr-o deschizatura in nori, zari o raza de soare. Cu ultimele puteri se ridica si incepu sa alerge convins că e aproape acolo. Aproape că simțea gustul aerului din vârf, aproape că se vedea în mijlocul piticeilor de pe partea cealaltă a muntelui, care îl primeau cu mare cinste. Şi alerga, alerga și soarele era din ce în ce mai clar, și tot alerga și la un moment dat POC !. Şi noapte. Se trezi plutind. Nu știa unde se află. Ultimul lucru pe care și-l amintea era că ajunsese în vârful muntelui, și apoi căzuse într-o prăpastie ascunsă de un nor gri și greu.
O voce se auzi: Tu Gusti, ai dat dovada de ambiție, de voință, de putere. Toate acestea sunt nimic. Nu există scăpare, nu există partea cealaltă, nu există vârful muntelui, nu există escaladarea obstacolului. Toata viața ți-ai trăit-o în speranța ca vei reuși sa ajungi în același loc cu ceilalți, ca vei reuși să te simți la fel ca ceilalți, să știi că faci aceleași lucruri ca ceilalți. Dar nu Gusti, asta nu există. Acum vei merge pe o planeta mică-mică și albastră, într-o galaxie îndepărtată. Acolo i te vei arata lui BGD, un visător, ca și tine. Pe el îl vei învăța din greșelile tale.
Lui ii vei arata ca nu exista scăpare.
Undeva departe, într-o galaxie îndepărtată, atât de îndepărtată încât nici lumina nu ajungea, pe o planetă uriașă, atât de uriașă încât nu încăpea nici în visele erotice ale Cosminei Pasarin, se trezi într-o dimineață un pitic. Nu stia ce e cu el, cum îl cheamă, care e rostul lui, unde se află, şi mai mult, nu știa de ce e singur. Dar în schimb era convins că trebuie să găsească pe cineva. Tot colindând planeta uriașă în speranța întâlnirii altor semeni pitici, într-o zi piticul ajunse la un munte mare mare atât de mare încât încăpea în tot orizontul și pe care piticul se gândi că nu are sens să-l ocolească pentru că ar pierde o veșnicie. Muntele era atât de înalt încât nu i se vedea vârful, fiind ascuns de niște nori gri și grei. Dar singuratatea mare a micuțului pitic îl impinse de la spate sa încerce să treacă peste munte. Aşa că începu să urce. Zilele treceau, mâncarea era din ce în ce mai rară, paduri, izvoare, stânci goale, păsări singuratice, toate i se derulau în faţă piticului care nu ajunsese încă să vadă vârful muntelui. Tot cățărându-se, piticelul nostru pierduse șirul zilelor fără speranță, fără a găsi o scăpare. Ploile, vanturile, tunete, toate le îndura saracul pitic. În sinea lui știa că dacă va depăși obstacolul ăsta, își va vedea visul împlinit şi îşi va găsi un semen cu care să-și împartă singuratatea. Îl încercau sentimente de disperare, îl bătuse gândul să renunțe, să se întoarcă înapoi. Dar la ce să se întoarcă? În spate nu era nimic, nu-l aștepta nimeni, era doar o pantă abruptă. Drumul lui trebuia să continue prin șicanele muntelui. O urmă de speranță i-a dat-o faptul că a ajuns la plafonul de nori gri și grei. Dar înăuntrul norilor era mai rău. Frig, zăpada, gheață și pante alunecoase. Măcar înainte avea un obiectiv. Se îndrepta spre nori. Acum nu mai știa dacă există vreo ieșire din acești nori.
Sleit de puteri, disperat și cu barba la pământ (nu era o barbă asa de mare, pentru că era pitic și pamntul era aproape), printr-o deschizatura in nori, zari o raza de soare. Cu ultimele puteri se ridica si incepu sa alerge convins că e aproape acolo. Aproape că simțea gustul aerului din vârf, aproape că se vedea în mijlocul piticeilor de pe partea cealaltă a muntelui, care îl primeau cu mare cinste. Şi alerga, alerga și soarele era din ce în ce mai clar, și tot alerga și la un moment dat POC !. Şi noapte. Se trezi plutind. Nu știa unde se află. Ultimul lucru pe care și-l amintea era că ajunsese în vârful muntelui, și apoi căzuse într-o prăpastie ascunsă de un nor gri și greu.
O voce se auzi: Tu Gusti, ai dat dovada de ambiție, de voință, de putere. Toate acestea sunt nimic. Nu există scăpare, nu există partea cealaltă, nu există vârful muntelui, nu există escaladarea obstacolului. Toata viața ți-ai trăit-o în speranța ca vei reuși sa ajungi în același loc cu ceilalți, ca vei reuși să te simți la fel ca ceilalți, să știi că faci aceleași lucruri ca ceilalți. Dar nu Gusti, asta nu există. Acum vei merge pe o planeta mică-mică și albastră, într-o galaxie îndepărtată. Acolo i te vei arata lui BGD, un visător, ca și tine. Pe el îl vei învăța din greșelile tale.
Lui ii vei arata ca nu exista scăpare.
luni, iunie 01, 2009
Texas hold'em
Motto: "Aiurea am fost, aiurea am rămas"
Mă simt închis într-o lume de rahat, în care legile sunt făcute sa te subjuge, în care cei mulți sunt prinși în plasa celor puțini, dar cu legea în spate, în care orice gând de libertate ți-e tăiat din rădăcini de neputință. Îmi plac artiștii pentru ca sunt liberi. Îmi place tot ce e creativ. Chinezii nu sunt creativi. Ei muncesc robotic, ca orbii, ca niște termite care nu vad frumusețea rezultatului muncii lor.
Artiștii se găsesc în toate domeniile. Un artist nu trebuie sa fie cântăreț. Un artist nu trebuie sa fie actor. Un artist nu trebuie sa fie scriitor. Un artist e artist pentru ca se naște înzestrat cu capacitatea de a gândi, cu capacitatea de a se uita la un lucru banal și de a vedea dincolo de aparente. Artiști sunt în toate domeniile. Lumea nu poate progresa fără artiști, fără vizionari. Sistemul e făcut pentru a dărâma visele celor care visează, gen artiști. Artistul e acela care e mereu în căutarea absolutului. Eu nu sunt artist. Eu sunt un fărâmător de vise. As fi vrut sa fiu artist. As fi vrut sa fiu inventiv, vizionar, etc. Dar visele mi-au fost ucise, făcute scrum de soarta.
În situația mea sunt majoritatea. Visele lor sunt sfărâmate de durere, de lumea nedreaptă, de sistemul care ne leagă. Sunt legat, nu ma simt liber. Sunt o pasare într-o colivie. Ma zbat sa rup gratiile dar e în zadar, nimeni nu-mi aude strigatul, nimeni nu vede cum sufletul mi se stinge. Cu program la multinațională, cu greutăți acasă, cum pot sa mai fiu liber?
La capăt de drum, pe toți ne așteaptă un mormânt. De multe ori m-am gândit cum e sa mor, cum sufletul îndurerat îmi părăsește trupul. Ne naștem singuri, murim singuri. Indiferent de zbaterile noastre, toți ajungem în același loc, mai devreme sau mai târziu. Tot ce-mi doresc e sa am o moarte ușoară, sa nu sufăr. Îmi vin în minte mereu cuvintele pe care le-am auzit la diverse înmormântări: „Vai! Câtă durere are sufletul când se desparte de trup. Vai! cât lăcrimează el atunci și nu are cine sa-l miluiască. Către îngeri ridicându-și ochii, în zadar se roagă; către oameni, întinzându-și mâinile, nu are cine sa-l ajute”. Când mori doare, e cumplit, e groaznic. M-am visat mort. Eram în cimitir, ma plimbam printre morminte, și mi l-am văzut pe al meu. Nu scria numele meu pe el, dar eu știam ca e al meu. Scria doar "Boeing 747"
Pana când o sa ajung acolo, sunt pregătit mental să nu ma las învins de sistem, să evadez din colivie, să fiu liber, să fac alegeri doar pentru mine, să gust din bucuriile vieții.
PS: .... ma duc sa jefuiesc o bancă.
Mă simt închis într-o lume de rahat, în care legile sunt făcute sa te subjuge, în care cei mulți sunt prinși în plasa celor puțini, dar cu legea în spate, în care orice gând de libertate ți-e tăiat din rădăcini de neputință. Îmi plac artiștii pentru ca sunt liberi. Îmi place tot ce e creativ. Chinezii nu sunt creativi. Ei muncesc robotic, ca orbii, ca niște termite care nu vad frumusețea rezultatului muncii lor.
Artiștii se găsesc în toate domeniile. Un artist nu trebuie sa fie cântăreț. Un artist nu trebuie sa fie actor. Un artist nu trebuie sa fie scriitor. Un artist e artist pentru ca se naște înzestrat cu capacitatea de a gândi, cu capacitatea de a se uita la un lucru banal și de a vedea dincolo de aparente. Artiști sunt în toate domeniile. Lumea nu poate progresa fără artiști, fără vizionari. Sistemul e făcut pentru a dărâma visele celor care visează, gen artiști. Artistul e acela care e mereu în căutarea absolutului. Eu nu sunt artist. Eu sunt un fărâmător de vise. As fi vrut sa fiu artist. As fi vrut sa fiu inventiv, vizionar, etc. Dar visele mi-au fost ucise, făcute scrum de soarta.
În situația mea sunt majoritatea. Visele lor sunt sfărâmate de durere, de lumea nedreaptă, de sistemul care ne leagă. Sunt legat, nu ma simt liber. Sunt o pasare într-o colivie. Ma zbat sa rup gratiile dar e în zadar, nimeni nu-mi aude strigatul, nimeni nu vede cum sufletul mi se stinge. Cu program la multinațională, cu greutăți acasă, cum pot sa mai fiu liber?
La capăt de drum, pe toți ne așteaptă un mormânt. De multe ori m-am gândit cum e sa mor, cum sufletul îndurerat îmi părăsește trupul. Ne naștem singuri, murim singuri. Indiferent de zbaterile noastre, toți ajungem în același loc, mai devreme sau mai târziu. Tot ce-mi doresc e sa am o moarte ușoară, sa nu sufăr. Îmi vin în minte mereu cuvintele pe care le-am auzit la diverse înmormântări: „Vai! Câtă durere are sufletul când se desparte de trup. Vai! cât lăcrimează el atunci și nu are cine sa-l miluiască. Către îngeri ridicându-și ochii, în zadar se roagă; către oameni, întinzându-și mâinile, nu are cine sa-l ajute”. Când mori doare, e cumplit, e groaznic. M-am visat mort. Eram în cimitir, ma plimbam printre morminte, și mi l-am văzut pe al meu. Nu scria numele meu pe el, dar eu știam ca e al meu. Scria doar "Boeing 747"
Pana când o sa ajung acolo, sunt pregătit mental să nu ma las învins de sistem, să evadez din colivie, să fiu liber, să fac alegeri doar pentru mine, să gust din bucuriile vieții.
PS: .... ma duc sa jefuiesc o bancă.
vineri, mai 15, 2009
Second best
Sunt depresiv. Ma enerveaza obiectivele ratate. Totul merge bine, realizezi ce nici nu credeai ca o sa poti realiza vreodata, te chinui, lupti, ajungi acolo, aproape vezi linia de sosire, si pe turnanta vine testoasa care te intrece. Te ineci la mal ca un vibrator caruia i-au murit bateriile duracell. Aproape ai reusit. Esti „second-best”, marele talent care a ramas in stadiul de eterna speranta.
La mine, perspectivele care se intrevad ma sperie atat de tare incat deja ma visez campion inainte de a fi. Deja simt briza care-mi gadila fruntea cand stiu ca sunt un campion. Ma vad pe plaja intre doua blonde cu sani mari sorbind din tequilla. La fel ca toti oamenii, cand visez cu ochii deschisi imi pierd concentrarea, si asta se intampla fix inainte de a realiza ceva cu adevarat important. Si atunci ramai in urma, ramai in visarea ta, si viata trece pe langa tine.
Eu nu am realizat niciodata nimic maret. Mereu am dat-o in bara cand nu era momentul. Mereu m-am crezut intangibil, atotstiutor, orgolios si arogant. In felul asta am reusit sa indepartez persoane, am reusit sa ratez obiective, si mereu am ramas la final cu nici un regret, crezand ca eu sunt cel indreptatit, si ca daca nu a fost ca mine, sigur nu va ajunge bine. Acum cand ma uit in spate, nu cred ca eu am ajuns bine. Nu cred ca eu am reusit acolo unde altii au dat gres. Nu cred ca am facut nimic spectaculos, nimic atat de deosebit incat toti sa ma priveasca cu admiratie si sa ma puna pe un piedestal undeva. Era doar o falsa parere a mea. A fost o perioada cand eram pe val, eu eram ala care demonstra ca se poate. Acum nu mai demonstrez decat cum e sa iti ratez obiectivele cand te crezi dinainte castigator. Acum stiu unde am gresit, dar nu pot sa nu mai fac aceeasi gresala. Face parte din felul meu de a fi, si daca Dumnezeu nu-mi va da noroc cu carul, voi ramane un vesnic anonim care se zbate in mediocritate ca sa fie cu un centimetru deasupra celorlati cu care se zbate in aceeasi mocirla. Sunt depresiv. Ma omoara linistea, rutina.
O sa mor. O sa ma trezesc pe un pat, singur, doar eu si cu Dumnezeu. Si atunci o sa mor. Si o sa ma doara, si o sa ma zbat, si o sa parasesc in durere lumea asta idioata. Nu vreau sa sufar. Nu am dupa ce sa sufar, am suferit destul in viata asta, de ce sa mai sufar si cand o sa mor ? Eu am ramas singur, singur sa am grija de parinti cand o sa fie batrani, singur ca sa preiau pe umeri responsabilitati enorme, griji si probleme colosale. Singur. Asta ma sperie de moarte, ca o sa fiu singur cu totul pe umerii mei. Eu nu pot sa fac fata, nu vreau sa fac fata, o vreau pe Oana inapoi, ea era puternica. Impreuna poate am fi reusit sa facem fata. Imi lipsesti, Oana, imi lipsesti enorm, mai mult decat las sa se vada, mai mult decat recunosc.
luni, mai 11, 2009
Cum am fugit din Romania
Se intampla intr-0 noapte, pe la ora 2. Ma tot invarteam in somn si nu-mi gaseam locul. Traiam intr-o tara mica-mica, si asta imi ocupa tot timpul. Probabil din aceasta cauza ma foiam ca nebunul in toate directiile. Am incercat toate pozitiile, am baut apa, chiar m-am intors invers in pat...nimic. In mintea mea se tot derulau filme cu mine intr-un aeroport, cred ca stuttgart, sau ceva de genul, alergand disperat cu zeci de bagaje pe mine, sa imi prind zborul care m-ar fi dus departe de Romania, tara mica mica, in care simplul trai imi ocupa tot timpul.
Nu mi s-a intamplat niciodata sa fiu erou, nici macar in vise. Asa ca nici de data asta n-am reusit sa scap de destin, si am pierdut in ultimul moment avionul. Ramaneam definitiv in tara mica mica din care vroiam disperat sa scap. Mafia chinezeasca ma urmarea si eu asudam in pat nestiind ce o sa fac ca sa pot scapa. Visam ca eram inconjurat de zeci de chinezi mici mici care mancau orez si nu ma lasau sa trec ca sa pot sa-mi prind avionul. Cand m-am pus pe burta in pat, brusc s-a schimbat si filmul. De data asta eram un amarat care muncea la fabrica de castraveti murati. Munca mea presupunea sa insurubez capacele la borcane, si asta faceam de dimineata pana seara. Eram insurat cu o grasa paroasa si aveam 2 copii mucosi cu ea. Traiam intr-o tara mica-mica unde traiul imi ocupa tot timpul si pentru motivul asta viata mea era ratata. Aveam rate la o garsoniera si mai aveam vreo 2 vieti de insurubat capace la borcanele de castraveti pana sa o pot achita. Pe paroasa mea nevasta o muncea vecinul costica, facea filme porno cu ea, cand eu eram la munca si mucosii erau la gradinitza. Viata mea era un cosmar, eu asudam in pat, ma intorceam pe toate partile dar nimic nu se schimba.
Pe la ora 7 a sunat ceasul, m-am imbracat si la 8 eram plecat din Romania.
Nu mi s-a intamplat niciodata sa fiu erou, nici macar in vise. Asa ca nici de data asta n-am reusit sa scap de destin, si am pierdut in ultimul moment avionul. Ramaneam definitiv in tara mica mica din care vroiam disperat sa scap. Mafia chinezeasca ma urmarea si eu asudam in pat nestiind ce o sa fac ca sa pot scapa. Visam ca eram inconjurat de zeci de chinezi mici mici care mancau orez si nu ma lasau sa trec ca sa pot sa-mi prind avionul. Cand m-am pus pe burta in pat, brusc s-a schimbat si filmul. De data asta eram un amarat care muncea la fabrica de castraveti murati. Munca mea presupunea sa insurubez capacele la borcane, si asta faceam de dimineata pana seara. Eram insurat cu o grasa paroasa si aveam 2 copii mucosi cu ea. Traiam intr-o tara mica-mica unde traiul imi ocupa tot timpul si pentru motivul asta viata mea era ratata. Aveam rate la o garsoniera si mai aveam vreo 2 vieti de insurubat capace la borcanele de castraveti pana sa o pot achita. Pe paroasa mea nevasta o muncea vecinul costica, facea filme porno cu ea, cand eu eram la munca si mucosii erau la gradinitza. Viata mea era un cosmar, eu asudam in pat, ma intorceam pe toate partile dar nimic nu se schimba.
Pe la ora 7 a sunat ceasul, m-am imbracat si la 8 eram plecat din Romania.
miercuri, aprilie 15, 2009
Smack the bitch up (interzis minorelor)
Frantuzoaicele prostesteaza impotriva violului imbracate sexy
Intr-o lume normala, daca esti sanatos la cap (si e clar ca eu nu sunt), e de la sine inteles ca abuzul de forta fizica pentru a obtine sex de la o femeie reprezinta folosirea unui avantaj cu care te-a inzestrat natura pentru a obtine ceva ce nu ti se cuvine. Dar sa protestezi impotriva violului imbracata sexy pe langa faptul ca mi se pare o absurditate ce numai mintea unei femei putea sa o debiteze ridica reale semne de intrebare.
Adica forta fizica reprezinta un atu al barbatului si in competitia asta de a baga pe cineva in pat sau a-si asigura avantaje, este interzis. Dar sa fii femeie si sa te folosesti de sex pentru a-ti atinge obiectivele de ce nu e interzis? Nu e tot un avantaj pervers? Ceva ce nu poti contracara? Asa cum o femeie nu are forta fizica pentru a se apara de un barbat in timpul unui viol, la fel un barbat nu are vointa necesara pentru a isi controla impulsurile cand o femeie sta calare pe el cerandu-i o marire de salariu. Ele pot sa te violeze fara forta fizica. ASTA NU E TOT UN FEL DE VIOL ? Adica şi-n căruţă, şi-n teleguţă ? Sa stau si cuminte dar tu sa-ti faci de cap cu imaginatia mea erotica, draga?
Daca esti imbracata sexy, ce poti sa vrei? Nu sex? Nu e asa ca toate obiceiurile vestimentare la femei se leaga de sex? Nu toate au ca finalitate faptul ca vor sa fie cat mai atragatoare ? Atragatoare pentru ce? Pentru sex, clar. Si inca ceva, nu numai imbracamintea atrage sexul. Comportamentul de curva atrage sexul. Esti curva si dansezi la bara, pe cub, fara bikini, fara sutien in cluburi? Dansezi lasciv, te misti lasciv, stai cu buzele lasciv, vorbesti lasciv, mirosi a afrodisiac, stai pe canapea lasciv? Ce poti sa vrei cand faci chestiile astea pe langa un mos de 50 de ani care te asteapta cu X6-le la scara? De ce asta e permis ? De ce vezi Doamne, daca esti barbat nu poti sa te folosesti de avantajele pe care ti le-a oferit natura, pentru ca esti un idiot retardat daca faci asta, dar daca esti pitipoanca, poti sa fii idioata retardata, ca oricum obtii ceea ce vrei daca iti scoti sanii pe afara sau stai capra la un italian carunt.
Am cunoscut intr-o zi o piti. Se credea atat de importanta, nu puteai sa-i ajungi la nas. Asta pana cand i-am reamintit ca sta in camin, nu are bani de paine, si ca toti banii pe care ii primeste de la maica-sa ii investeste in toale, solare, etc. Mananca pateu la cina si bea apa plata la terasa. Merge in cluburi pentru ca intrarea e gratis pentru fete. Nu are bani sa-si cumpere cocktail si de asta danseaza toata noaptea ca apucata. Versuri care se termina in "fly", "sky" sau "high" o excita intelectual. Nu a facut nimic important in viata ei, are 5 restante la activ si cel mai important vis al ei e sa isi ia un bichon alb. Evident, nu a inteles nimic din ceea ce incercam eu sa-i explic.
Nu sunt pro viol, Doamne fereste. Sunt doar anti-pitipoance. Anti-curve care striga ca nu mai vor sa fie violate. Ele vor doar sa violeze.
Imi place sa plec cu handicap, ca la pariuri. Nimic nu ma satisface mai mult decat sa vad o pitipoanca care se considera miezul universului cum pleaca dimineata de la mine cu taxiul. Ii dau bani de taxi si o expediez. Sa se simta mizerabila, josnica, adica exact asa cum e. Eventual ii zic si un "marsh !" scurt si tandru ca raspuns la "Te Iubesc". Sunt cuvinte prea mari pentru ea, nu merita sa isi bata joc de ele, dar despre iubire e alta poveste.
PRESS FULLSCREEN
Prodigy - Smack My Bitch Up
Vezi mai multe video din Muzica »
Intr-o lume normala, daca esti sanatos la cap (si e clar ca eu nu sunt), e de la sine inteles ca abuzul de forta fizica pentru a obtine sex de la o femeie reprezinta folosirea unui avantaj cu care te-a inzestrat natura pentru a obtine ceva ce nu ti se cuvine. Dar sa protestezi impotriva violului imbracata sexy pe langa faptul ca mi se pare o absurditate ce numai mintea unei femei putea sa o debiteze ridica reale semne de intrebare.
Adica forta fizica reprezinta un atu al barbatului si in competitia asta de a baga pe cineva in pat sau a-si asigura avantaje, este interzis. Dar sa fii femeie si sa te folosesti de sex pentru a-ti atinge obiectivele de ce nu e interzis? Nu e tot un avantaj pervers? Ceva ce nu poti contracara? Asa cum o femeie nu are forta fizica pentru a se apara de un barbat in timpul unui viol, la fel un barbat nu are vointa necesara pentru a isi controla impulsurile cand o femeie sta calare pe el cerandu-i o marire de salariu. Ele pot sa te violeze fara forta fizica. ASTA NU E TOT UN FEL DE VIOL ? Adica şi-n căruţă, şi-n teleguţă ? Sa stau si cuminte dar tu sa-ti faci de cap cu imaginatia mea erotica, draga?
Daca esti imbracata sexy, ce poti sa vrei? Nu sex? Nu e asa ca toate obiceiurile vestimentare la femei se leaga de sex? Nu toate au ca finalitate faptul ca vor sa fie cat mai atragatoare ? Atragatoare pentru ce? Pentru sex, clar. Si inca ceva, nu numai imbracamintea atrage sexul. Comportamentul de curva atrage sexul. Esti curva si dansezi la bara, pe cub, fara bikini, fara sutien in cluburi? Dansezi lasciv, te misti lasciv, stai cu buzele lasciv, vorbesti lasciv, mirosi a afrodisiac, stai pe canapea lasciv? Ce poti sa vrei cand faci chestiile astea pe langa un mos de 50 de ani care te asteapta cu X6-le la scara? De ce asta e permis ? De ce vezi Doamne, daca esti barbat nu poti sa te folosesti de avantajele pe care ti le-a oferit natura, pentru ca esti un idiot retardat daca faci asta, dar daca esti pitipoanca, poti sa fii idioata retardata, ca oricum obtii ceea ce vrei daca iti scoti sanii pe afara sau stai capra la un italian carunt.
Am cunoscut intr-o zi o piti. Se credea atat de importanta, nu puteai sa-i ajungi la nas. Asta pana cand i-am reamintit ca sta in camin, nu are bani de paine, si ca toti banii pe care ii primeste de la maica-sa ii investeste in toale, solare, etc. Mananca pateu la cina si bea apa plata la terasa. Merge in cluburi pentru ca intrarea e gratis pentru fete. Nu are bani sa-si cumpere cocktail si de asta danseaza toata noaptea ca apucata. Versuri care se termina in "fly", "sky" sau "high" o excita intelectual. Nu a facut nimic important in viata ei, are 5 restante la activ si cel mai important vis al ei e sa isi ia un bichon alb. Evident, nu a inteles nimic din ceea ce incercam eu sa-i explic.
Nu sunt pro viol, Doamne fereste. Sunt doar anti-pitipoance. Anti-curve care striga ca nu mai vor sa fie violate. Ele vor doar sa violeze.
Imi place sa plec cu handicap, ca la pariuri. Nimic nu ma satisface mai mult decat sa vad o pitipoanca care se considera miezul universului cum pleaca dimineata de la mine cu taxiul. Ii dau bani de taxi si o expediez. Sa se simta mizerabila, josnica, adica exact asa cum e. Eventual ii zic si un "marsh !" scurt si tandru ca raspuns la "Te Iubesc". Sunt cuvinte prea mari pentru ea, nu merita sa isi bata joc de ele, dar despre iubire e alta poveste.
PRESS FULLSCREEN
Prodigy - Smack My Bitch Up
Vezi mai multe video din Muzica »
luni, martie 09, 2009
Povestile toamnei ...
proza seaca, by Gusti
O zi mohorata de toamna tarzie, inca e suficient de cald incat sa nu ninga, dar ploaia imi loveste fata sacadat si rece, iar vantul mi-o taie in zeci de bucatele. Masina zace in parcare, numerele provizorii i-au expirat, iar abilitatea cu care statul roman nu reuseste sa se lupte cu birocratia si sa grabeasca procesele firesti inca uimeste pe toata lumea. Ma grabesc spre casa, de parca acolo mi-ar astepta raspunsurile la toate problemele pe care le am, de parca adapostul nesigur si neconfortabil al garsonierei 4x4, full option, de la etajul 3 ma poate adaposti nu doar de intemperiile toamnei de afara ci si de cele din sufletul meu. Parca in casa, in care stau eu si colegii mei, 5 paianjeni si 2 muste care au uitat ca trebuie sa adoarma pentru ca imediat va incepe iarna, gasesc ceea ce mi-a lipsit mereu, sufletul meu isi va inceta zbuciumul si se va putea elibera de greutatile care imi zac in suflet precum 2 saci grei de plini cu ciment. Am ales drumul prin ploaie pentru ca atunci cand ma simt mizerabil in suflet am nevoia sa transpun asta in exterior si sa ma simt mizerabil si fizic. Ploaia marunta mi-a udat deja parul, picioarele sunt imbibate in apa rece. Nu cred in umbrela. Umbrela e pentru emo. Eu vreau sa-mi infrunt furtuna cu seninatate, fara umbrela, fara hanorac, vreau sa ma simt mizerabil. Ajung intr-un final acasa, primitoare ca de obicei. Ciudat, cand intru, nu ma invaluie siguranta pe care o asteptam, mai degraba ma invaluie cu peretii ei reci si goi, care nu imi vorbesc si nu-mi povestesc cum a fost ziua lor. Pe marginea patului zace tricoul in care am dormit azi-noapte si pe care l-am aruncat in graba de dimineata. Intru i n casa, ud si dezolat, si firesc gasesc geamul de la bucatarie exact cum il lasasem de dimineata, deschis. Vantul si ploaia si-au facut de cap toata ziua cu perdeaua mea, iar acum ea zacea cu un capat intr-o balta pe masa din bucatarie. Fluturasii de pe frigider au inghetat si ei in zbor. E frig in casa, frigul ma cuprinde si pe mine pentru ca apa imbibata in hainele mele incepe sa-mi arate ca nu m-am nascut scafandru. Imi pornesc tacticos laptopul, pentru a auzi si alt zgomot in afara de cele facute de propria persoana. Pe desktop, imaginea sorei mele zambind sub un cer albastru de vara, langa un lac si mai albastru imi umple ochii de lacrimi. Doar acolo o mai pot vedea zambind. Desi in poza zambeste, in capul meu nu aud decat ecourile de durere si plansetele. Sufletul sfasiat si singur mi se crispeaza si se strange intr-un punct mic. Pentru ca punctul in care s-a strans e prea mic pentru a contine tot sufletul meu, pieptul incepe sa ma doara si ma asez pe pat intr-o strangere similara celei din sufletul meu. Iau din raft o carte veche cu coperti negre din care mai citesc 3 rugaciuni pentru sora mea mai mica care s-a dus. Mi-e atat de dor de rasul ei, culmea e ca nici in vise nu imi mai zambeste. O visez doar indurerata, doar induiosata, pentru ca desi si-a dorit atat de multe, a primit atat de putine de la viata. Incep sa tremur, semn ca trebuie sa merg la dus, nu mai pot sa zac ud pe pat.
In baie, un chip barbos ma priveste trist de dincolo de oglinda. Nu mai am nici o bucurie in lumea asta devastata de plecari. Ma simt gol si parasit, la fel ca si casa in care locuiesc. Nu stiu cat va mai trece pana voi vedea din nou o raza de soare. Imi amintesc cuvinte care dor : “Peste un an o sa ma uitati, nici nu o sa va mai amintiti de mine”. Nu Oana, nu vreau sa uit. Nu vreau sa uit nimic, te-am tinut de mana si ti-am promis ca nu te las.
Nu o sa te las....
duminică, martie 08, 2009
O zi din viatza lui Gusti.
Motto: Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui
Forgotten hopes
Gusti e prietenul meu imaginar, piticul care imi sopteste sa tin in picioare un bloguletz micutz care e pe moarte...
Gusti se trezește în fiecare dimineață deodată cu mine. Când îmi suna telefonul, el îl oprește. Când vreau sa ma ridic din pat, el îmi închide pleoapele și ma împinge la loc. Gusti se lupta cu mine sa rămân, eu ma lupt cu Gusti sa ma ridic. Când eu aleg țoalele pe care sa le îmbrac, Gusti îmi arata numai haine naspa. Cat timp eu ma spăl pe dinți, el folosește WC-ul. Când eu vreau sa-mi aranjez freza cât mai bine, Gusti e ocupat sa mi-o aranjeze cat mai naspa. Ma încalț și Gusti îmi înnoadă șireturile. Merg pe strada și Gusti îmi pune piedica. Ajung la lucru și îmi dau seama ca Gusti mi-a mutat cartela de acces în cealaltă geaca. Îmi vine sa-l omor...
Vreau sa muncesc și Gusti îmi închide ochii de oboseala. Vreau sa scriu un document pentru lucru și Gusti ma trage de urechi și ma îmbârliga sa bag pe blog un subiect cu pitipoance.
Ies in oras, caut si eu o felina de agatzat si Gusti imi arata pitipoance. Ies a doua zi cu pitipoanca care mi-a aratat-o Gusti si ma goleste in portofel. O aduc acasa si realizez ca Gusti mi-a ascuns prezervativele doar ca sa ma facă de ras. Cu măciuca tzapana, îmi vine sa-l OMOR !!!
Gusti e elementul negativ din viata mea, ala care imi arata ca viata e neagra desi eu incerc sa o vad roz. Gusti se joaca cu sentimentele mele, Gusti imi indeparteaza prietenii si iubitele. Gusti vrea sa devina cel mai important lucru din viata mea.
Acum o luna jumate am hotărât ca trebuie sa scap de el. Am început sa-l fac poshta pe net, sa-l expun în toata splendoarea lui, sa-l măscăresc public. E înverșunat si deocamdată nu cedează, încearcă sa-mi facă viata și mai grea.
Ehe, Gusti, nu cedezi tu, nu cedez nici eu... TE OMOR FRAIERE !!!
Forgotten hopes
Gusti e prietenul meu imaginar, piticul care imi sopteste sa tin in picioare un bloguletz micutz care e pe moarte...
Gusti se trezește în fiecare dimineață deodată cu mine. Când îmi suna telefonul, el îl oprește. Când vreau sa ma ridic din pat, el îmi închide pleoapele și ma împinge la loc. Gusti se lupta cu mine sa rămân, eu ma lupt cu Gusti sa ma ridic. Când eu aleg țoalele pe care sa le îmbrac, Gusti îmi arata numai haine naspa. Cat timp eu ma spăl pe dinți, el folosește WC-ul. Când eu vreau sa-mi aranjez freza cât mai bine, Gusti e ocupat sa mi-o aranjeze cat mai naspa. Ma încalț și Gusti îmi înnoadă șireturile. Merg pe strada și Gusti îmi pune piedica. Ajung la lucru și îmi dau seama ca Gusti mi-a mutat cartela de acces în cealaltă geaca. Îmi vine sa-l omor...
Vreau sa muncesc și Gusti îmi închide ochii de oboseala. Vreau sa scriu un document pentru lucru și Gusti ma trage de urechi și ma îmbârliga sa bag pe blog un subiect cu pitipoance.
Ies in oras, caut si eu o felina de agatzat si Gusti imi arata pitipoance. Ies a doua zi cu pitipoanca care mi-a aratat-o Gusti si ma goleste in portofel. O aduc acasa si realizez ca Gusti mi-a ascuns prezervativele doar ca sa ma facă de ras. Cu măciuca tzapana, îmi vine sa-l OMOR !!!
Gusti e elementul negativ din viata mea, ala care imi arata ca viata e neagra desi eu incerc sa o vad roz. Gusti se joaca cu sentimentele mele, Gusti imi indeparteaza prietenii si iubitele. Gusti vrea sa devina cel mai important lucru din viata mea.
Acum o luna jumate am hotărât ca trebuie sa scap de el. Am început sa-l fac poshta pe net, sa-l expun în toata splendoarea lui, sa-l măscăresc public. E înverșunat si deocamdată nu cedează, încearcă sa-mi facă viata și mai grea.
Ehe, Gusti, nu cedezi tu, nu cedez nici eu... TE OMOR FRAIERE !!!
miercuri, februarie 25, 2009
Printre oi
La marginea lumii abstracte in care ne invartim ca o musca fara cap, am descoperit ca adevarul absolut si chintesenta existentei noastre efemere de romani in romania o reprezinta nepasarea. Nesimtirea, durerea in dos, durerea in fata, egocentrismul sau cum vreti sa-i spuneti sta la baza societatii noastre partial organizate(mai mult dezorganizate). Inconstient, in timp, de-a lungul secolelor lungi de privit oile rezemat in toiag, romanul a inceput sa-si dea seama ca nu trebuie sa-i pese. Nu ii pasa ca ploua afara, el isi pazea oile. Nu ii pasa ca in jurul lui se dadeau razboaie, el avea grija de curul lui basicat de cioban. Ca si identitate nationala, tara noastra s-a construit pe nepasarea in calea turcilor, rusilor, americanilor, etc. Rareori s-a ridicat cate un individ dornic sa-si puna pielea la bataie pentru binele tuturor, sa porneasca o revolutie, o rascoala ceva, ca pana la urma sa fie prins, batut si violat pe roata in vazul multimii. Romanul se gandeste la binele individual, pe care de multe ori il asteapta ca si pomana de la americani, rusi, nemti, sau cine o mai vrea sa devalizeze bogatiile tarii. Lucrurile nu s-au schimbat de-a lungul veacurilor, si exemplele la scara nationala din ziua de azi sunt peste tot in jurul nostru: de exemplu, nimanui nu-i pasa ce se intampla la tv, ce doctrina are PNL, ce vor unii, ce vor ceilalti, importante sunt interesele personale, fara a gandi la scara larga, “out-of-the-box”. Lumea gandeste in spiritul “las-o bah ca merge asa”. Cati dintre voi stiu cine este ministrul muncii, al invatamantului, al mediului, al relatiei cu parlamentul, ce consilieri are boc sau base. Serios, acum, chiar nu ne pasa.
La scara mai mica, nepasarea se transpune in nesimtire. Insensibilitate la ceilalti, spirit individualist, arogant, defensiv. Oamenii la noi nu se ajuta, nu gandesc pentru binele societatii,. Nimeni nu vrea sa-si asume responsabilitati care implica riscuri. E mult mai bine la caldura sigurantei nepasarii. Daca nu te bagi in seama nu esti bagat in seama, implicit ai mai putine riscuri. Oile pasc linistite, serviciul merge, roata se invarte, banul vine, burta e plina, ce ne pasa de restul?
Toate guvernele de dupa revolutie au fost interesate de imbogatirea individuala prin valorificarea mostenirii comuniste, nu conteaza ca industria a disparut, ca practic nu exista o companie romaneasca care sa fie un jucator mediu pe piata internationala.
E imposibil sa schimbi mentalitatea inradacinata de mii de ani, prin urmare cred ca Romania va ramane mereu in urma altor tari cu sute de ani doar pentru faptul ca nu se cauta progresul, noi am ramas cu gandirea feudala de proprietate si avutie.
marți, februarie 17, 2009
If I fall...
Motto : Totul trece,dar nimic nu se uita!!
Press play and read on -->
Ninge ca in povesti afara, e un moment de maxima fericire pentru copii sa se bucure de putina zapada care inca mai cade peste tara noastra. Pentru mine e o perioada de depresie, toata vremea asta nu ma bucura cu nimic nu-mi trezeste decat amintiri care dor, nu ma incanta ca pe banateni pentru ca eu am crescut cu zapada de 100 de ori mai multa ca asta, nu ma scoate la tavaleala pentru ca nu imi place sa ma ud(spre deosebire de pitipoance), mie imi provoaca altceva. Pe mine ma face sa fiu plin de ganduri rele. Mi s-a sugerat ca blogul asta e plin de tampenii si pitipoance si ca subiectele mele sunt numai aberatii. Nu am facut blogul ca sa ma placa lumea, sa castig vreun ban sau sa sa fiu trendy. Nu neg ca imi place sa ma citeasca cineva, dar nu asta e scopul lui. Pentru mine e doar o modalitate de a ma descarca de toate gandurile rele care ma apasa. Deci cei care nu ma plac, nu e nevoie sa ma inghita, pot sa ma si suga - cu alte cuvinte sa nu mai dea pe aici.
In alta ordine de idei, revenind la vremea depresiva de afara si in concordanta cu evenimentele din viata mea, trebuie sa spun ca pe fondul crizei financiare am impresia ca s-a declansat si o criza de inteligenta in randul romanashilor nostri. Lumea se bucura, se agita, a fost V.Day, urmeaza 1 Martie, 8 Martie, perioada de maxima intensitate pentru posesoarele de balcoane, moment in care au orgasme emotionale atunci cand numarul cadourilor, florilor, martisoarelor si mascaricilor care vin sa le pupe cu un matzisor in mana creste vazand cu okii. Lumea se bucura, isi face planuri de petreceri, isi planifica concedii cat mai departe, pentru ca - nu-i asa- dupa o perioada de "munca asidua" trebuie sa se relaxeze. Lumea se bucura, se pregateste de ceea ce e mai frumos in viata, de familie, copii, casatorie, casa. EU NU !!!
Ca sa fiu mai explicit, poate am eu alta mentalitate dar eu nu vad nimic usor si frumos in tara asta si in viata asta. Nu cred ca iti trebuie prea multa inteligenta ca sa te dai batut in fata lucrurilor cu adevarat nasoale si sa vezi viata in culori inchise asa ca mine. VIata nu e frumoasa. Viata e complicata si dura. Viata te pune la incercare la fiecare pas. Pe masura ce cresti incepi sa ai din ce in ce mai multe responsabilitati si daca vrei sa ajungi departe o sa ai si mai multe lucruri pe cap, pentru ca stai sa te preocupi mereu de viitorul tau. Viata e grea cand ajungi pe picioarele tale si nu e mamica sau taticu care sa iti mai dea cate un 407 drept cadou sau caruia sa-i ceri sa te scoata din belele. E grea atunci cand te uiti la banii care ii ai si te gandesti ca aia sunt toti, daca ti se termina nu-ti mai trimite tatal din spania sau mama din germania. O sa stai sa faci foamea, o sa stai in casa ca nu ai cu ce sa iti platesti sucul tie sau pitipoancei care te tot solicita. Viata e urata atunci cand iti pui increderea in cineva, cand te deschizi cu totul si daruiesti sentimente indiferent de cum ti le calca in picioare partenerul. E urata cand plangi singur in pat cu sufletul arzand de durere si neputinta, cand cuvinte care odata te mangaiau si iti inaltau sufletul la cer acum te biciuiesc si te scuipa, te lovesc si te darama la pamant incapabil de a mai reactiona la nimic. E urata atunci cand sufletul ti se frange si iti moare. Te apasa greu pe umeri cand te-ai trezit singur fara nici un prieten adevarat, fara un umar pe care sa plangi, fara o ureche care sa te asculte, fara o mana care sa te mangaie. Viata te loveste ca o ploaie rece de toamna atunci cand libertatile pe care le aveai devin din ce in ce mai putine. Viata te face sa urli atunci cand vezi ca esti sarac si altii bogati. Viata te face sa urli atunci cand esti tratat ca o mizerie de niste zdrente a caror fericirea consta in nefericirea ta. Viata e neagra si sufletul iti moare atunci cand vezi ca e nedreapta cu cei drepti, cand vezi ca e dreapta cu cei strambi. Viata e o jigodie cand traiesti cu durerea mortii fratelui, a bunicilor, cand te gandesti ca iti vei duce parintii pe acelasi drum, ca vei ramane singur. Viata e o tarfa cand auzi urlete de durere si neputinta cand chiar ea, viata, se scurge din tine inainte de vreme.
Si cel mai greu e sa fii nevoit sa treci singur prin asta, sa nu te ridice nimeni de jos, sa nu fie nimeni langa tine. Nu te aude nimeni, nu-ti stie nimeni durerea. Ii vezi cu ranjete tampe pe fatza traindu-si in continuare viata roz. Pentru mine viata e neagra, nu roz.
Exista trei explicatii pentru mine comparativ cu cei de varsta mea pe care ii cunosc:
1) am ramas in urma cu gandirea si o sa ajung si eu sa fiu ca ceilalti dupa ce ma mai maturizez
2) am luat-o inaintea celorlalti si abia peste cativa ani o sa fie capabili sa-mi inteleaga punctul de vedere
3) am luat-o pe un drum paralel care are mai mult de a face cu nebunia decat cu ratiunea.
Dream on, happy people, dream on....
TOTUSI !!!:
Cea mai mare satisfactie o ai atunci cand pleci de unii nici nu-si imagineaza, si o sa ajungi acolo unde ei doar viseaza. Personal, ceea ce m-a facut puternic acum e chiar faptul ca m-am luptat si am suferit, ca am vazut suferinta, am vazut disperare, durere, crispare, lacrimi si tarie, ca am fost inselat, ca am fost dezamagit si ca nimeni nu a crezut in mine. Cum nimeni nu te ajuta inveti sa te descurci singur. Cea mai mare satisfactie o ai atunci cand poti zambi in cele mai urate momente ale vietii, cand tot de te apasa de face mai puternic. Ambitia si credinta te ridica si te tin sus cand totul te trage in jos. Atunci cand te ridici din lovituri esti mai puternic decat toti.
Press play and read on -->
Ninge ca in povesti afara, e un moment de maxima fericire pentru copii sa se bucure de putina zapada care inca mai cade peste tara noastra. Pentru mine e o perioada de depresie, toata vremea asta nu ma bucura cu nimic nu-mi trezeste decat amintiri care dor, nu ma incanta ca pe banateni pentru ca eu am crescut cu zapada de 100 de ori mai multa ca asta, nu ma scoate la tavaleala pentru ca nu imi place sa ma ud(spre deosebire de pitipoance), mie imi provoaca altceva. Pe mine ma face sa fiu plin de ganduri rele. Mi s-a sugerat ca blogul asta e plin de tampenii si pitipoance si ca subiectele mele sunt numai aberatii. Nu am facut blogul ca sa ma placa lumea, sa castig vreun ban sau sa sa fiu trendy. Nu neg ca imi place sa ma citeasca cineva, dar nu asta e scopul lui. Pentru mine e doar o modalitate de a ma descarca de toate gandurile rele care ma apasa. Deci cei care nu ma plac, nu e nevoie sa ma inghita, pot sa ma si suga - cu alte cuvinte sa nu mai dea pe aici.
In alta ordine de idei, revenind la vremea depresiva de afara si in concordanta cu evenimentele din viata mea, trebuie sa spun ca pe fondul crizei financiare am impresia ca s-a declansat si o criza de inteligenta in randul romanashilor nostri. Lumea se bucura, se agita, a fost V.Day, urmeaza 1 Martie, 8 Martie, perioada de maxima intensitate pentru posesoarele de balcoane, moment in care au orgasme emotionale atunci cand numarul cadourilor, florilor, martisoarelor si mascaricilor care vin sa le pupe cu un matzisor in mana creste vazand cu okii. Lumea se bucura, isi face planuri de petreceri, isi planifica concedii cat mai departe, pentru ca - nu-i asa- dupa o perioada de "munca asidua" trebuie sa se relaxeze. Lumea se bucura, se pregateste de ceea ce e mai frumos in viata, de familie, copii, casatorie, casa. EU NU !!!
Ca sa fiu mai explicit, poate am eu alta mentalitate dar eu nu vad nimic usor si frumos in tara asta si in viata asta. Nu cred ca iti trebuie prea multa inteligenta ca sa te dai batut in fata lucrurilor cu adevarat nasoale si sa vezi viata in culori inchise asa ca mine. VIata nu e frumoasa. Viata e complicata si dura. Viata te pune la incercare la fiecare pas. Pe masura ce cresti incepi sa ai din ce in ce mai multe responsabilitati si daca vrei sa ajungi departe o sa ai si mai multe lucruri pe cap, pentru ca stai sa te preocupi mereu de viitorul tau. Viata e grea cand ajungi pe picioarele tale si nu e mamica sau taticu care sa iti mai dea cate un 407 drept cadou sau caruia sa-i ceri sa te scoata din belele. E grea atunci cand te uiti la banii care ii ai si te gandesti ca aia sunt toti, daca ti se termina nu-ti mai trimite tatal din spania sau mama din germania. O sa stai sa faci foamea, o sa stai in casa ca nu ai cu ce sa iti platesti sucul tie sau pitipoancei care te tot solicita. Viata e urata atunci cand iti pui increderea in cineva, cand te deschizi cu totul si daruiesti sentimente indiferent de cum ti le calca in picioare partenerul. E urata cand plangi singur in pat cu sufletul arzand de durere si neputinta, cand cuvinte care odata te mangaiau si iti inaltau sufletul la cer acum te biciuiesc si te scuipa, te lovesc si te darama la pamant incapabil de a mai reactiona la nimic. E urata atunci cand sufletul ti se frange si iti moare. Te apasa greu pe umeri cand te-ai trezit singur fara nici un prieten adevarat, fara un umar pe care sa plangi, fara o ureche care sa te asculte, fara o mana care sa te mangaie. Viata te loveste ca o ploaie rece de toamna atunci cand libertatile pe care le aveai devin din ce in ce mai putine. Viata te face sa urli atunci cand vezi ca esti sarac si altii bogati. Viata te face sa urli atunci cand esti tratat ca o mizerie de niste zdrente a caror fericirea consta in nefericirea ta. Viata e neagra si sufletul iti moare atunci cand vezi ca e nedreapta cu cei drepti, cand vezi ca e dreapta cu cei strambi. Viata e o jigodie cand traiesti cu durerea mortii fratelui, a bunicilor, cand te gandesti ca iti vei duce parintii pe acelasi drum, ca vei ramane singur. Viata e o tarfa cand auzi urlete de durere si neputinta cand chiar ea, viata, se scurge din tine inainte de vreme.
Si cel mai greu e sa fii nevoit sa treci singur prin asta, sa nu te ridice nimeni de jos, sa nu fie nimeni langa tine. Nu te aude nimeni, nu-ti stie nimeni durerea. Ii vezi cu ranjete tampe pe fatza traindu-si in continuare viata roz. Pentru mine viata e neagra, nu roz.
Exista trei explicatii pentru mine comparativ cu cei de varsta mea pe care ii cunosc:
1) am ramas in urma cu gandirea si o sa ajung si eu sa fiu ca ceilalti dupa ce ma mai maturizez
2) am luat-o inaintea celorlalti si abia peste cativa ani o sa fie capabili sa-mi inteleaga punctul de vedere
3) am luat-o pe un drum paralel care are mai mult de a face cu nebunia decat cu ratiunea.
Dream on, happy people, dream on....
TOTUSI !!!:
Cea mai mare satisfactie o ai atunci cand pleci de unii nici nu-si imagineaza, si o sa ajungi acolo unde ei doar viseaza. Personal, ceea ce m-a facut puternic acum e chiar faptul ca m-am luptat si am suferit, ca am vazut suferinta, am vazut disperare, durere, crispare, lacrimi si tarie, ca am fost inselat, ca am fost dezamagit si ca nimeni nu a crezut in mine. Cum nimeni nu te ajuta inveti sa te descurci singur. Cea mai mare satisfactie o ai atunci cand poti zambi in cele mai urate momente ale vietii, cand tot de te apasa de face mai puternic. Ambitia si credinta te ridica si te tin sus cand totul te trage in jos. Atunci cand te ridici din lovituri esti mai puternic decat toti.
duminică, februarie 15, 2009
Walking on a dream
Cati dintre noi sunt cu adevarat multumiti de viata lor? Adica sa te trezesti dimineata, sa te uiti in urma si sa vezi cum ceea ce ai facut ziua trecuta e exact ce ti-ai dorit? Ca ai realizat in viata tot ce ti-ai propus cand te jucai in nisip cu prietenii in fata blocului si visai sa fii buricul pamantului, centru universului. Eu cred ca am ajuns sa nu mai pot visa frumos si departe. Cand eram mic ma visam in tot felul de ipostaze idioate atunci cand o sa cresc. Ca o sa fiu presedinte, ca o sa merg pe luna, ca o sa ma intalnesc cu extraterestrii, ca o sa merg pe un ozn, ca o sa fiu superman, spiderman, cucuman, etc. Visam ca lumea sa ma cunoasca cand merg pe strada, sa am puteri supranaturale/paranormale, sa il bat pe van damme, sa ii fac miscarea mea speciala prin surprindere si sa-i arat ca eu sunt mai tare. Sa fiu agent secret cu un ceas jmeker care scuipa acid, sa am niste ochelari care sa ma faca sa vad ca schwarzenegger in terminatorul. Sa ma placa toate fetele, sa fiu eroul care salveaza vreo barbie. Cand eram mic eram visator, tot ce vedeam la tv mi se parea realitate si vroiam sa ajung si eu asa. Pe masura ce am crescut, visele s-au schimbat si s-au imputinat. Acum am ajuns sa nu mai visez deloc. Abia acum m-am trezit la realitate si vad ca de fapt nu o sa ajung nimic din ceea ce mi-am propus cand eram mic. Nu duc o viata frumoasa, fericita. Nu am nici o barbie langa mine. Nu sunt un supererou, lumea nu depinde de mine. Nu pot sa schimb mare lucru din jurul meu. Plutesc in deriva acolo unde ma duce viata dar imi place sa cred ca tot ce fac e doar pentru ca asa vreau, pentru ca asta mi-am propus. Aiurea, nimic nu e adevarat, asta nu e viata mea. Nu asta visam cand eram mic, nu asta am vrut sa ajung.
De ce ne baga tot felul de desene animate idioate cu superman? De ce spiderman se poate catara pe pereti? De ce ma uitam ca idiotul la tot felul de prostii si le credeam?
Ar trebui sa ne puna la tv razboaie, foamete, durere, realitate. Sa faca desene animate in vezi oameni cum mor de foame, cum cersesc, cum se zbat in mizerie, in boala. Sa vezi crime, violuri, sa vezi 5% din oameni care au totul si 95% care nu au nimic.
Sa faca desene animate in in care fratele eroului moare de cancer si el nu poate sa faca nimic sa il ajute. Sa imi deseneze durerea, nu cacaturi animate in care nenorocitul de superman ii salveaza pe toti...
miercuri, februarie 04, 2009
Lamentarea de dimineata
Suntem in februarie. Nici nu-mi dau seama cat de repede imi trece timpul. Abia astept sa vina weekendul. Asa ma gandesc in fiecare luni, in fiecare marti si miercuri, iar joia deja e la un singur pas de weekend. Weekendul zboara cel mai repede. Azi e vineri si maine e duminica. Asta inseamna weekedul la mine. De vieri pana duminica. In mod constant si inechivoc astept sa sara timpul peste mine in asteptarea a nu stiu ce.... Nu o sa fie nimic fabulos in weekend, stiu asta. Poate doar faptul ca nu ma mai trezesc asa devreme. Nu mai suport sa ma trezesc la 7.30. Niciodata nu am suportat asta, nici in liceu, nici in generala. E cel mai chinuitor lucru sa te ia ceasul din somn, din visele tale dulci de dimineata. Cele mai frumoase vise le am dimineata, de aia ma si trezesc asa de “tzeapan”. Cred ca ar trebui data o lege prin care sa fim lasati sa ne trezim singuri. Adica din moment ce ma trezesc mereu cu ceasul, inseamna ca nu ma odihnesc destul, nu? Numai in weekend pot sa ma trezesc cand vreau, numai ca din obisnuinta ma trezesc tot devreme. Sambata trecuta m-am pus la somnul de frumusete pe la 5 sau 6 cu gandul ca o sa dorm cateva ore sa fiu fresh cand o sa ies in oras mai incolo. Am avut un vis ciudat si m-am trezit brusc si era intuneric in jurul meu. Nu stiam cat e ceasul, in ce zi suntem si nici daca era seara sau dimineata. Eram total debusolat, m-am gandit ca am dormit prea mult si din obisnuinta m-am speriat ca intarziasem la lucru. Deja nu mai suport programul fix, imi afecteaza gandirea, imi afecteaza timpul liber, duminica nu pot sa o savurez deloc cand stiu ca a doua zi iar o iau de la capat cu trezitul devreme.
off la naiba
luni, februarie 02, 2009
La margine
Intr-o lume nebuna, asa cum e a noastra trebuie sa te conformezi intru nebunie ca sa supravietuiesti. Daca esti nebun risti cel mai putin, traiesti in lumea ta artificiala si nimic nu te poate atinge. Vocile pe care le auzi in cap iti canta o melodie duioasa, stai si razi la tot ce te inconjoara neafectat de nimeni si nimic. Nebunia asta e si contagioasa, se transmite pe care orala sau aeriana. E de-ajuns sa fie 1-2 nebuni langa tine ca incepi si tu sa ii imiti, sa intri in joc, si brusc te trezesti cu acelasi ranjet sec la realitatea inconjuratoare. Ca de exemplu la criza economica.
Daca deschizi netul si pentru altceva decat un site porno, verificat mail, hi5 sau chat pe mess, o sa constati ca lumea se prabuseste si viitorul tau e in dubii serioase. De exemplu din Wall-Street, aflam ca in Japonia, NEC da afara 20.000 de angajati, ca in China 20 de milioane de chinezi si-au pierdut locurile de munca, si daca crezi ca vorbesc despre niste tari care n-au nici o legatura cu noi, care sunt parca de pe alta planeta, uite aflam ca in Statele Unite, americanii traiesc o catastrofa economica si opusul visului american. Cu ce poate asta sa te afecteze pe tine te intrebi? Doar tu traiesti in cea mai minunata si mai infloritoare tara din lume, in eterna si fascinanta Romanie. Romania nu o sa fie afectata de criza pentru ca asa ne-a promis traian si boc, pentru ca asa se lauda geoana si pentru ca asa de fraieri suntem inca chiar am crezut promisiunile lor si i-am ales. De parca romania ar fi un stat izolat si prabusirea pietelor din lumea intreaga nu o sa atraga dupa sine si prabusirea pietei locale. Aici intervine doza de nebunie/nepasare. Daca nu-ti pasa, pentru ca oricum ai trait rau si stii cum sta treaba, n-ai decat sa-ti vezi in continuare de jobul pe care il ai sau nu, n-ai decat sa speri ca parintii te vor sustine la nesfarsit, pentru ca joburile lor sunt intangibile, n-ai decat sa speri ca vei avea bursa/pensie si asta iti va fi de-ajuns. Dar nu e asa prietene...
Daca ai putina urma de ratiune o sa incepi sa-ti faci probleme, scenarii si o sa incepi sa devii paranoic in asa masura incat pana la urma o sa ajungi sa nu te afecteze nici pe tine zbuciumarea mondiala. O sa incepi sa ai mentalitatea de manelist atunci cand conduce masina...adica la bara din fatza. Atat. Nu te intereseaza stanga, dreapta, nu te uiti in jur. Singura previziune pe care o vei face pentru anul de criza 2009 este planificarea concediului din vara, a excursiilor la paris, roma sau barcelona si planificarea achizitiilor de obiecte scumpe si inutile, cum ar fi plasme full-hd, in conditiile in care nici o televiziune nu emite la asa inalta calitate, achizitionarea de console pentru jocuri, atunci singurul tau joc pe care-l joci cu placere e solitaire sau cumparearea de telefoane touch-screen cu senzor de ploaie pentru ca in final sa il folosesti doar pentru cateva apeluri pe zi, si 2-3 mesaje. Asa vei ajunge ca atunci cand vei ramane fara loc de munca si perspective de angajare in urmatorii 2-3 ani, sa te joci solitaire pe consola ta, la o rezolutie full-hd pe plasma cat china si te vei intreba atunci ce ai fi putut face cu cateva zeci, poate sute de milioane de lei in plus.
Mintea mea deja a luat-o razna si incet incet cad si eu in aceasta nepasare totala. Postarea asta nu e decat o rabufnire a ultimelor ramasite de ratiune din capul meu de animal-cocalar, fotograf de pateu, recuperator ce conduce un bmw si hater de pitzipoance
joi, ianuarie 29, 2009
Imbatranim. Toti. De multe ori ma uit la oamenii din jurul meu, toti tineri si incerc sa-mi imaginez cum o sa arate peste vreo 30 de ani. Ce fata o sa aibe? Cum poate sa se transforme o pitzipoanca buna intr-o baba buhaita?
Faceti urmatorul mic exercitiu de imaginatie. Alegeti un prieten la intamplare si imaginati-vi-l batran, buhait, cu par alb si baston. Ce fatza o sa aiba? O sa poarte ochelari? O sa fie o batranica rea de care fug toti? O sa ajunga ca baba de deasupra? Dar tu cum o sa fii. Te-ai imaginat vreodata uitandu-te in oglinda? Cum o sa arati? Nu cati bani sau copii o sa ai, nu ceea ce ai realizat. Pur si simplu cum o sa arati. Ce freza o sa ai? O sa fii fericit? O sa ai o nevasta pe care la un moment dat ai iubit-o? O sa fii implinit? Ce inseamna implinirea?
Cum zilele si noptile au inceput sa se succeada din ce in ce mai des, realizez ca parca timpul trece repede pe langa mine. M-am trezit la douazeci si-un pic de ani ca parca a trecut repede copilaria. Am ajuns mare. Si nu stiu incotro ma indrept, asta e cel mai trist.
Good night, natziune invizibila (ms pentru piesa, roxi).
Faceti urmatorul mic exercitiu de imaginatie. Alegeti un prieten la intamplare si imaginati-vi-l batran, buhait, cu par alb si baston. Ce fatza o sa aiba? O sa poarte ochelari? O sa fie o batranica rea de care fug toti? O sa ajunga ca baba de deasupra? Dar tu cum o sa fii. Te-ai imaginat vreodata uitandu-te in oglinda? Cum o sa arati? Nu cati bani sau copii o sa ai, nu ceea ce ai realizat. Pur si simplu cum o sa arati. Ce freza o sa ai? O sa fii fericit? O sa ai o nevasta pe care la un moment dat ai iubit-o? O sa fii implinit? Ce inseamna implinirea?
Cum zilele si noptile au inceput sa se succeada din ce in ce mai des, realizez ca parca timpul trece repede pe langa mine. M-am trezit la douazeci si-un pic de ani ca parca a trecut repede copilaria. Am ajuns mare. Si nu stiu incotro ma indrept, asta e cel mai trist.
Good night, natziune invizibila (ms pentru piesa, roxi).
marți, ianuarie 27, 2009
Anger management
Eu nu exist in realitate. Deci voi care imi cititi blogul din gresala(stiu ca oricum nimeni nu citeste aici), considerati ca pagina e o intamplare paranormala, cel care scrie aici nu exista, nu-l cunoasteti, e o rabufnire a imaginatiei voastre, o extensie a eului vostru. Textul apare de la sine, debitat de insasi imaginatia voastra in cautare de o scapare din banal. Vi se pare ca cititi, dar de fapt stati intinsi pe spate si visati cu ochii deschisi. Mintea iti alearga pe internet si brusc dai peste un site pe care ti se pare ca scrie cineva despre pateu si şorici. Nu e adevarat. Şoriciul e doar in mintea ta bolnavă. DON'T WORRY, THERE'S NO Şorici. Te doare mintea, ai impresia ca auzi licurici. Dai mai jos scroll si apar niste piese. Bai asta e muzica? Ce e porcaria asta? Mai jos e unu un chilotzi. E clar, visezi. Mai rau, e un cosmar. Mama ce imaginatie bolnava ai. De unde au aparut porcariile astea, cum sa visezi asa ceva? Hai intoarce-te la visul din viitorul tau, cand erai scapat de griji, persoana importanta, conduceai 5 masini si te asteptau triplete in pat noaptea. Eu nu exist in realitate.
Am plecat la duş. Gata pe ziua de azi.
Nu uitati, de la ora 23 ilustrul badea e pe antena3. Bye natziune invizibila!
Am plecat la duş. Gata pe ziua de azi.
Nu uitati, de la ora 23 ilustrul badea e pe antena3. Bye natziune invizibila!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)