Karma

Daca aștepți suficient de mult, lucrurile bune se vor întâmpla și soarele va apărea și pe e strada ta. Cică karma va funcționa și toate o sa fie bune.. La naiba, nu e adevărat. Asta e inventata de cei leneși care nu vor sa facă nimic pentru viata lor.

Îți merge rău? Cel mai simplu e sa zici “Lasa coae, ca o sa se îndrepte toate. O sa fiu din nou pe val. Aștept asa și tot o sa fie bine.” NU O SA SE ÎNTÂMPLE NIMIC DE LA SINE.

Nu o sa vina președintele Microsoft sa te recunoască ca pe fiul nelegitim. Nu o sa-ți răsară în curte un pom care rodește hârtii de 500 de euro. Nu o sa te iubească o femeie frumoasa pentru ca are ea fantezii cu păduchioși săraci lipiți. Nu sa realizeze toți romanii ca ești cel mai potrivit pentru a deveni președinte. Nu o sa se miște nimic dacă nu începi tu sa împingi și sa faci balans.

Asa cum lucrurile nu vor mai fi niciodata asa cum au fost, pentru ca coordonatele sunt cu totul altele. Si nu doar lumea inconjuratoare s-a schimbat. Cel care intr-adevar s-a schimbat esti tu. Poti sa stai linistit 100 de ani de-acum inainte, karma nu o sa te scoata in fata, lumea nu o sa-si aminteasca numele tau cand nu vei mai fi. O sa ramai un simplu anonim. Daca tu nu faci ceva pentru tine, daca nu demonstrezi ca vrei sa fi ceva mai bun, asta nu o sa se intample.

Razatoarea

Cand te dai cu curul pe razatoare risti sa te si doara. Ei bine, cam asta e si in viata. Daca iti place sa traiesti periculos, se intampla ca o data si o data razatoarea sa iti zgarie fundul in asa fel incat nu o sa te mai poti aseza pe scaun niciodata.

Caderea din Rai e dureroasa. Mai ales cand dupa o lunga perioada chiar simti ca ti-ai gasit Raiul. Nu realizezi niciodata cat de important e un lucru pentru tine decat atunci cand il pierzi. Mergand pe rationamentul asta, logic ar fi sa nu pierzi pe nimeni niciodata. Doar ca oamenii nu sunt atat de statornici. Ei vin si pleaca, se nasc si mor, stau langa tine cand au un interes si pleaca cand nu mai reprezinti nimic pentru buna-starea lor. Si cand zic buna-stare nu ma refer strict la partea materiala.

Continuand firul, mi-am dat seama cat de mult am pierdut eu in viata pur si simplu din comoditate. Daca as putea sa intorc timpul inapoi as tine langa mine cel putin pe jumatate din persoanele pe care intr-un fel sau altul le-am lasat sa plece. Dar timpul are o singura coordonata si ceea ce a fost nu se mai intoarce. Sper doar ca ceea ce voi gasi si pastra pe viitor sa fie mult mai pretios decat ceea ce am lasat sa curga pe langa mine.

O zi buna, natiune invizibila!

Februarie

Efeminatul e o categorie de emo-gay cu eșarfă, sprâncene pensate și unghii lăcuite. Ma uit în jurul meu și vad generațiile de copii efeminați care vin din spate cu tenisi cu șireturi roz, cu tokyo hotel pe ipod si freza de strutz. Urăsc luna februarie. Nimic nu se întâmplă în februarie, nu ai nici un festival, nu își mai fac masele de pulime cadouri reciproce, nu mai trimit același mesaj la toata agenda telefonica. Doar pizdele așteaptă fermecate ziua de 14 a lunii, cand printul o va lua pe calul alb, se vor căsători pentru o zi, o va duce acasă cu un buchet de flori mari și roșii, și o va fute fără prezervativ pana ii sar capacele. Dupa care ea îl va tine în brate cu ochii mari și triști, cu inima voioasa și un zâmbet tâmpit pe moaca.

Bai treziți-va! Februarie e doar o luna rece și mai scurta decât altele, dar în care nu se întâmplă nimic important. Tot ce poți sa faci în februarie e sa stai în casa, sa te uiți la filme, sa sufli mucii și sa faci sex. Ordinea e la alegerea fiecăruia.

Am văzut un film care m-a perturbat. Rar se întâmplă sa vad un film care sa te pună pe gânduri. Si nu, nu e Avatar. Uite ca asta m-a pus: The Fourth Kind. Urmează Moon.

Nu exista o luna mai de căcat ca februarie. Nici sa scriu n-am chef. Talentat sunt. Cred ca și dacă as da o bășină ar suna bine pe text. Doar ca ma simt asa... obosit de nepăsător. Si pentru asta pun o piesa de femei. Uite asa sa se bucure și majoritatea cititoarelor mele.

Cius!
UPDATE: Ok, am pus o piesa pentru pizde, dar m-am răzgândit și am schimbat-o cu una de hipsteri, ca doar astea sunt la moda acum.

La naiba, am gresit...

Dragi tovarasi, prieteni si pulime,

Stiti cand doare cel mai tare? Cand pierzi atunci cand tu de fapt trebuia sa castigi.

Exista doua versiuni ale fiecarei povesti. Exista versiunea ei si exista versiunea ta. Versiunile astea au aceeasi poveste la baza dar au concluzii diferite, poate chiar opuse. Asa ca eu inainte sa trag o concluzie, trebuie sa ascult ambele versiuni. Daca asculti doar o versiune e ca si cum i-ai da dreptate, pentru ca lucrurile sunt puse intr-o lumina favorabila povestitorului. Nimeni nu isi admite propriile greseli. Nimanui nu-i convine sa admita ca a gresit. De asta voi sunteti pulime iar eu sunt suprem, pentru ca eu imi recunosc greselile si incerc sa nu le mai repet. Voi ca si pulime, nu va recunoasteti greselile si din cauza asta o sa ramaneti pulime 4 ever.

Te consideri un caracter puternic, o persoana care atinge si influenteaza vietile celor din jur? Demonstreaza-ti taria de caracter si recunoaste cand ai gresit! Cere-ti scuze daca e cazul! Invata din tot ce te inconjoara si incearca sa nu mai repeti greselile.

Ramai in ignoranta si in narcisism si astfel, vei ramane in pulime. Liderii se nasc si se perfectioneaza. Gresesc dar au puterea sa-si asume responsabilitati si sa tina capul sus.

Bang bang, you're dead

Cum stăteam eu și ma cacam rezolvam ecuații logaritmice mental, mi-a sărit o idee pe cortex. Mi-am adus aminte de persoanele alea cărora îți vine sa le calci muia cu tractorul. Gen persoanele care te cauta doar când au nevoie de bani, sfaturi, carat frigider, mutat mobila, rezolvat probleme. In rest, discuți pe mess, îți arunca "da", "nu", "bine", ":))", "tare", "super", bla bla bla. Nu suni, nu suna. AAA, ba suna, când au nevoie de ajutor. Când suni sunt prea ocupați, sunt prea prinși, nu ies în oraș, nu au timp, au chestii mai importante, trebuie sa iasă cu iubita, trebuie sa meargă la sala, trebuie sa se masturbeze pe ultimul film porno cu mulatre blonde.
Pai ce mah, eu asa te-am tratat când ai avut nevoie de ceva? Cu indiferenta? Hai sictir, fraiere.
Ah, și îmi place la nebunie "te sun eu mai încolo". Ce pizda matii înseamnă "mai încolo" pentru tine? Peste 2-3 săptămâni, când îți trebuie ceva? Pai cum sa te abții sa nu le lași urme de șenilă pe scalp când ii vezi clar cât de perverși sunt. Sunt cele mai bune persoane, cei mai buni prieteni/prietene. Atâta timp cât au nevoie de tine.

Sa va fie clar, nu sunt eu super-eroul vostru. Tu crezi ca mie mi-e ușor în tot ce fac? Cine mi-a întins o mana de ajutor când am avut nevoie? Sunt un om normal, poate prea orgolios și ambițios sa cerșesc ajutor, poate prea simțit sa întorc spatele celor care m-au ajutat când am avut nevoie. Nu sunt super-eroul tău. Nu atâta timp cât tu îmi întorci spatele. Când îmi întorci spatele, ți-ai luat un șut în fund.

Gata, am scris prea mult pentru cât meriți. Acum intoarce-te în mediocritatea ta. Pentru mine, ești ca și mort.

Incomparabil

Nimic nu se compara cu:

Ploaia intr-o zi insorita de vara.
Copilaria fericita alaturi de bunici.
Durerea, atunci cand mori.
Chicoteala fericita a unui copil.
Sentimentul de libertate dat de vantul de pe puntea unui vapor in mijlocul marii.
Implinirea atunci cand neavand altceva decat ajutorul divin reusesti in viata.
Emotia, atunci cand dormi cu persoana iubita in brate pentru prima data.

Se spune ca orice om poate gresi. A gresi e omenesc. A repeta aceleasi greseli e deja prostie. Iar eu inca consider ca nu sunt prost. Intotdeauna am incercat sa invat din greselile trecutului. Si sunt unele greseli pe care nu o sa la mai repet. Cu siguranta toate lucrurile prin care am trecut si-au lasat amprenta asupra mea. Dar in final, nu raman decat lucrurile bune. Din tot ce am facut.

Nu stiu ce m-a apucat, nu ma recunosc. Cand ma uit in jurul meu, la oameni cu varste apropiate, ma vad diferit. Bucuria se regaseste in lucrurile simple, dar profunde. Trebuie sa vrei mult si sa dai totul. Trebuie sa te gandesti pe termen lung la viata ta, la ce vrei sa realizezi, la unde vrei sa ajungi, iar cand ajungi acolo trebuie sa te gandesti si mai departe.

Cand aveam vreo 20 de ani, eram pe dos, nu stiam nimic, nu vroiam nimic, nu eram responsabil de nimic, nu gandeam nimic. Da, e adevarat, baietii sunt cam cu doi ani in urma fetelor de aceeasi varsta ca si gandire. Si da, mie nu-mi place sa fiu in urma nimanui, deci clar urasc chestia asta. Urasc chestia asta pentru ca e adevarata, si pentru ca asta inseamna ca acum gandesc ca o femeie la 23 de ani.

Nu stiu de unde vine explozia asta de emotivitate si sinceritate. Chiar nu ma recunosc, in loc sa ma depreseze, ploaia asta ma face plin de speranta. Ma intorc la munca, poate imi revin.

Lantul salbaticiunilor

E super tare sa n-ai serviciu. Sa fi mostenit lantul hotelier Hilton. Sa fi muncit taticul cat pentru inca 3 generatii de acum inainte si tu sa nu ai alta responsabilitate decat cheltuiala averii. Mi-am dat seama de chestia asta cat am fost in concediu, cand ma trezeam la 13, ma scarpinam la coae si ma culcam la loc. Sa n-ai serviciu e cel mai tare lucru din lume pentru ca nu ai nici o responsabilitate. Totul e la dispozitia ta, ai tot timpul din lume sa faci ce ti-ai propus. Cand ai atata timp liber la dispozitie, orice lucru marunt devine o povara. De exemplu, daca trebuie sa-ti platesti telefonul o sa lasi chestia asta pentru ziua de scadenta doar pentru ca ai avut atata timp incat nu ai avut nici un stress. Oamenii astia ajung sa traiasca mai mult, au tenul mai frumos, traiesc fericiti in ignoranta lor. Daca esti prost esti mereu multumit si fericit cu statutul tau, tu nu trebuie sa faci nimic decat sa respiri aerul jegos de oras si sa produci umbra degeaba.

Ce am exprimat mai sus e un exemplu de gandire cocalareasca, de om ratat care o sa ajunga sa isi streseze neuronul la maxim cand ma-sa nu o sa-l mai poata sustine din pensie. Atunci va incepe sa lucreze, si va avea ca sef un tip la jumatea varstei lui, dar care nu a ratat startul in viata. Va fi un nefericit, nu va realiza nimic maret in viata, va trai in mediocritate si culmea...pentru ca e prost va fi fericit asa.

Io sunt un tip mai activ asa, si daca imi trece juma` de zi in care sa stau sa transpir intre 4 pereti uitandu-ma la TV, o iau razna. Eram nefericit ca nu aveam banii mei si daca vroiam o guma orbit trebuia sa cer bani la mama. Pentru ambitia si obrazul meu, asta reprezinta cel mai greu lucru. Nu stiu daca voi putea vreodata sa le rasplatesc parintilor ce au facut pentru mine. Nu le-am aratat niciodata aprecierea, dar sunt constient de tot, doar nu sunt ignorant.

Cea mai tare meserie din lume e pornstar. A fi pornstar e visul oricarui barbat. Sa ajungi seara obosit acasa, sa te intampine sotia, sa-i povestesti ziua ta:

- Am avut o zi grea la birou azi, draga mea. Am fost stresat toata ziua. Stii ca regizorul ne tot bate la cap sa terminam filmarea la noua productie, nu ? De dimineata ne-am apucat de treaba. Am inceput noi in forta, am facut un dus, am pus fetele la clismat, am trecut si de partea de machiaj, si apoi am inceput sa filmam. Si cum ne-am apucat noi de treaba, la un moment dat in timp ce i-o trageam intr-o pozitie ciudata, lui Nancy i s-a facut rau si a inceput sa borasca prin platou. Regizorul urla disperat "taiati !!", Veronica murea de ras si de atata ras a inceput sa se bese, pt ca Mike i-o tragea deja la scorbura de vreo 10 minute si ii largise anusul ca galeata. Ei, si de la basinile Veronicai, toata lumea a inceput sa rada mai tare in timp ce Nancy isi varsa stomacul pe jos. Si aici sa vezi ce tare. Cum stateam eu asa cu inelarul in fundul ei si cu batzul adanc infipt, am inceput sa simt contractiile de la borala. Vai scumpo, stii ce tare era? Am inceput sa o futez mai tare si m-am terminat in 30 de secunde. Si atnunci mi-a venit fabuloasa idee. Stii cand iti ziceam ca nu mai am chef sa facem sex pentru ca asta fac toata ziua la lucru si deja sunt satul ? Mi-am dat seama cum sa reinviem focul dintre noi. Ce ai zice tu daca in timp ce ti-o trag iti bagi 2 degete pe gat ?

Pornstar e cool. Nevasta nu are ce sa-ti reproseze, tu futi ca disperatul tot ce prinzi, iti satisfaci toate fanteziile si mai esti si platit pentru asta. Ce poate fi mai tare ?

Poate doar rockstar. Pornstar si rockstar, una din ele. Totusi mie mi-ar placea mai tare sa fiu rockstar. De ce rockstar? Pentru ca nu trebuie sa ma filmeze nimeni in timp ce ma futez. Am oroare de public, nu imi plac spatiile publice. Ca sa nu intelegeti gresit, nu am putza mica, asta o pot confirma toate fetele care au dormit in patul meu. Cred ca mi-am gresit profesia. Rockstar era fix pe placul meu. Imi puneam in valoare talentul artistic incontestabil, aveam notorietate, fetele faceau coada la usa mea ca sa imi atinga batzul. Lumea ma iubea, banii veneau ca pe Dunare, mama mergea la piata cu X6, sotia mea aparea pe sticla si prin reviste prin interviuri despre cat de grozav e sa fi sotie de rockstar. Singurul inconvenient era programul. Nu as fi avut program. Nu cred ca as fi putut sa fac ceva 3 luni si apoi 6 luni sa nu fac nimic. Imi place sa am efortul distribuit, nu anapoda.

Daca esti pornstar, lumea te catalogheaza drept prost. Ma-ta nu se poate lauda cu fiul ei. Dar sa fi rockstar? Pai esti un geniu, coae. Esti inventatorul cantatului stand in cap. Ai spart toate topurile, te afisezi cu toate vedetele. Mickey Mouse ar vrea sa ii dai autograf pe tampla. Toate pustoaicele de 14 ani umbla cu dejtu` pe la scorbura pe piesele tale gandindu-se ca faceti sex pe plaja din Laguna Albastra.

M-am razgandit. Rockstar e cel mai cul.

Fuck the chemistry

Motto : ca sa citesti textul asta lung cat postul craciunului, ori tb sa iti placa la nebunie, prin urmare sa fi la fel de bolnav ca autorul, ori tb sa fii extrem de plictisit/a si sa nu mai gasesti o telenovela interesanta pe TV.

Bai mie nu mi-a placut chimia. Am invatat-o in scarba si din obligatie, si ca orice lucru pe care il fac in scarba si din obligatie, ajung foarte bun la asta. Asa ca dupa ce m-am ars de vreo cateva ori la catalog cu note mici m-am pus pe scarba asta de chimie si am deslusit misterele CH4-lui, a hexagoanelor cu liniutze duble, cu electroni de valenta si ce alte idiotenii erau pe acolo. Acolo am aflat ca cica toti suntem formati din micutele elemente chimice care se imbratiseaza se combina si se despart si se combina iar cu vecinu pana crestem mari si ne doare fix in surubelnitza din ce si cum suntem formati.

Bine, asa sunteti voi, ignorantii, ca eu unul mi-am pus probleme gen. Ok, credeam ca stiu ce inseamna chimia, am concluzionat ca nu-mi place, ca n-o inghit, ca n-o diger si ca n-o reintroduc in natura odata cu mersul la toaleta.

De aici provine si dubiul meu mare si gros cat china. Am importat un termen de rahat din America si il folosim din ce in ce mai des pentru a descrie tensiunea sexuala dintre doua persoane: "chemistry". "E chimie frateeee !!!". Mama ce ne frecam unu de altu si nu mai gasim patul ala odata, clar, "e chimie". E chimie pana dai din cur de 3 ori si iti dai drumul in 5 minute si atunci devine patetico-logie. N-o mai poti da la intors. Bai nu stiu cum sunteti voi, dar eu nu gasesc chimia din actul futerii. Serios. In romaneste nu are acelasi sens ca in engleza. Nu se intampla reactii chimice, nu se fotosintetizeaza nimic, nu explodeaza nici un laborator, poate doar cateva calorii. Dar nu... stati ca gresesc. Chimia incepe dinainte de a ajunge la pat. Incepe din priviri, semnale discrete, zambete pe furis, gesturi de pitzipoanca cum ar fi trecerea mainii prin par in semn de nervozitate, rasul la orice gluma de cacat pe care o spui, doar ca sa para interesata, aranjatul decolteului si linsul pe bot dupa ce bea ceva cu multa frisca. E clar, o vrea. Nu e chimie. E excitatie, in plm, de unde atata chimie. Chimia e stiinta exacta, se intampla in momente bine stabilite, se intampla dupa legi cunoscute. Aici totul e aleator, mai ales daca esti suficient de beat. In momentul ala, poti sa ai chimie cu orice disperata la fel de beata si la fel de nefututa. Problema e dimineata cand te trezesti din betie si iti dai seama ca ai facut cea mai rushinoasa chestie din viata ta. Mie nu imi place cuvantul chimie, e folosit doar te ghei sau de aia care fut o data pe an. Li se pare atat de magic incat folosesc metafore gen chimie pentru a descrie experienta lui de 5 minute. Ma rog, poate sunt eu mai bolnav asa, dar asta e parerea mea.

Singura chimie pe care o emana corpul uman e vara pe tramvai. Nu-mi place vara pe tramvai. E oribil, cel mai dezgustator loc unde poti sa faci sauna. Asta pentru ca faci sauna impreuna cu vreo 20 de babe grase care se spala o data pe saptamana ca sa faca economie la apa, ca deh... pensia e mica, criza e mare. Si pe tramvaiele construite in anii 70 care se gasesc prin Timisoara asta, in tramvai e plin de amatori de sauna. Nu-mi plac cum le miros hainele acru, cum stau cu mana de bara intr-un maieu cu smocul de par de la subbrat emanand vaporii de transpiratie aculmulate de-a lungul saptamanii de post la apa calda. Apropo de asta, transpiratia are aceeasi compozitie ca si urina. Asa ca atunci cand 2 persoane si-o trag, e ca si cum si-ar da drumul una pe cealalata si ar mai si rade pe seama asta. Vai ce nebunie, uite cum ma pis pe tine, ce tare esti. Sa revenim, totusi sexul imi place si transpiratia din momentul ala e ok, dar no, ziceam si eu ca daca tot ma plictisesc si imi trec ganduri aiurea prin cap, nu are sens sa le tin pentru mine. Imaginati-va ce am scris mai sus data viitoare cand faceti sex. Bine, aia dintre voi care fac o data pe an, o sa uite pana atunci, dar nu e nici o problema.

DECI SA REVENIM. In tramvai, sunt tot felul de mirosuri amestecate de transpiratie. Adica nu toata lumea transpira la fel si evident nu toata lumea miroase la fel. Asa ca daca esti un tip destul de tare de nas, care suporta multe mirosuri, totusi nu o sa faca fata la atatea amestecuri deodata. E practic imposibil. Totusi nu e atat de grav daca nu vezi locul de unde provinde duhoarea. Nu poti practic sa acuzi pe nimeni ca doar nu esti atat de idiot incat sa mirosi toate incheieturile pana dai de sursa infectiei. Dar se intampla ca de multe ori, sconcsii astia sa fie efectiv transpirati. Sa se vada camasa uda pe ei. Si atunci sti. Atunci te duci naiba de acolo, pana nu faci vreo alergie ceva, pana nu iti crapa dintii si iti cade parul din nas. Te priponesti in coltul celalalt de tramvai.
Asta e chimie.

Am un plan malefic. Diabolic chiar. Sa merg cu doi prieteni la popota, sa bag o ciorba militareasca de fasole si apoi sa devastam tramvaiul. Vreau sa fac un experiment sa vad ce chimie e mai puternica: chimia nespalatilor sau chimia fasolii.

MUHAHAHAHAHAAAAAAAA !!!!

Nebunul de alb

Geneză

Undeva departe, într-o galaxie îndepărtată, atât de îndepărtată încât nici lumina nu ajungea, pe o planetă uriașă, atât de uriașă încât nu încăpea nici în visele erotice ale Cosminei Pasarin, se trezi într-o dimineață un pitic. Nu stia ce e cu el, cum îl cheamă, care e rostul lui, unde se află, şi mai mult, nu știa de ce e singur. Dar în schimb era convins că trebuie să găsească pe cineva. Tot colindând planeta uriașă în speranța întâlnirii altor semeni pitici, într-o zi piticul ajunse la un munte mare mare atât de mare încât încăpea în tot orizontul și pe care piticul se gândi că nu are sens să-l ocolească pentru că ar pierde o veșnicie. Muntele era atât de înalt încât nu i se vedea vârful, fiind ascuns de niște nori gri și grei. Dar singuratatea mare a micuțului pitic îl impinse de la spate sa încerce să treacă peste munte. Aşa că începu să urce. Zilele treceau, mâncarea era din ce în ce mai rară, paduri, izvoare, stânci goale, păsări singuratice, toate i se derulau în faţă piticului care nu ajunsese încă să vadă vârful muntelui. Tot cățărându-se, piticelul nostru pierduse șirul zilelor fără speranță, fără a găsi o scăpare. Ploile, vanturile, tunete, toate le îndura saracul pitic. În sinea lui știa că dacă va depăși obstacolul ăsta, își va vedea visul împlinit şi îşi va găsi un semen cu care să-și împartă singuratatea. Îl încercau sentimente de disperare, îl bătuse gândul să renunțe, să se întoarcă înapoi. Dar la ce să se întoarcă? În spate nu era nimic, nu-l aștepta nimeni, era doar o pantă abruptă. Drumul lui trebuia să continue prin șicanele muntelui. O urmă de speranță i-a dat-o faptul că a ajuns la plafonul de nori gri și grei. Dar înăuntrul norilor era mai rău. Frig, zăpada, gheață și pante alunecoase. Măcar înainte avea un obiectiv. Se îndrepta spre nori. Acum nu mai știa dacă există vreo ieșire din acești nori.

Sleit de puteri, disperat și cu barba la pământ (nu era o barbă asa de mare, pentru că era pitic și pamntul era aproape), printr-o deschizatura in nori, zari o raza de soare. Cu ultimele puteri se ridica si incepu sa alerge convins că e aproape acolo. Aproape că simțea gustul aerului din vârf, aproape că se vedea în mijlocul piticeilor de pe partea cealaltă a muntelui, care îl primeau cu mare cinste. Şi alerga, alerga și soarele era din ce în ce mai clar, și tot alerga și la un moment dat POC !. Şi noapte. Se trezi plutind. Nu știa unde se află. Ultimul lucru pe care și-l amintea era că ajunsese în vârful muntelui, și apoi căzuse într-o prăpastie ascunsă de un nor gri și greu.

O voce se auzi: Tu Gusti, ai dat dovada de ambiție, de voință, de putere. Toate acestea sunt nimic. Nu există scăpare, nu există partea cealaltă, nu există vârful muntelui, nu există escaladarea obstacolului. Toata viața ți-ai trăit-o în speranța ca vei reuși sa ajungi în același loc cu ceilalți, ca vei reuși să te simți la fel ca ceilalți, să știi că faci aceleași lucruri ca ceilalți. Dar nu Gusti, asta nu există. Acum vei merge pe o planeta mică-mică și albastră, într-o galaxie îndepărtată. Acolo i te vei arata lui BGD, un visător, ca și tine. Pe el îl vei învăța din greșelile tale.

Lui ii vei arata ca nu exista scăpare.

Last minute

Cu cat intarzii rezolvarea unei probleme mai mult, cu atat se adanceste gravitatea ei. Eu, ca orice roman, prefer sa lenevesc si sa las timpul sa treaca zicand ca nu e tarziu, ca nu e grav, ca o sa fac alta data, maine, saptamana viitoare, luna viitoare, etc.

De exemplu am o problema de masea. Nu ca ar fi singura mea problema amanata, dar asta imi vine in minte acum. Deci, am o problema cu o masea. Si eu stiu de ea. Atata timp cat nu ma doare si nu ma incomodeaza prea tare, prefer sa o ignor. Zic mereu: merg maine, merg saptamana viitoare, luna viitoare cand o sa am mai multi bani, etc. Mereu nu am timp pentru ca se gasesc alte chestii ivite pe moment, care cred eu ca sunt fie mai importante, fie mai urgente.

Noroc cu tehnologia. Ca sa nu uit ceea ce am de facut, am inceput sa-mi pun reminder pe telefon. Pentru toate nimicurile. La o scurta rasfoire a agendei vad chestii gen "Suna pe X", "Declara curentul", "Plateste intretinerea", "Fa-ti proiectul", etc. La fel si blogul, e o modalitate de a tine evidenta vietii si a gandurilor mele. Cand o sa-l citesc peste ceva vreme, sunt convins ca o sa fiu ingrozit, asa cum poate altii sunt cand il citesc acum.

Inca nu mi-am planificat vacanta de anul asta. Sincer sa fiu, cred ca ar fi prima mea vacanta. In timp ce altii au avut norocul sa mearga peste tot, eu abia acum incep sa ma gandesc sa merg in vizite. Abia acum am timpul si banii necesari. Abia acum ma aliniez oamenilor normali. Deja toata lumea are planificate destinatii exotice, eu inca sunt la stadiul de idee. Nu mi-am planificat nimic, astept ca de obicei sa prind cate un last-minute. Nu imi place sa fiu ca ceilalti, sa ma complac intr-o rutina care sa-mi darame spiritul nelinistit, creator, plictisit de banal.

Incep sa intru in normalitate. Si urasc asta.

TV nation

Nu ma uit la TV. Adică ma uit la el, e frumos, sta permanent oprit. Pot liniștit sa-mi fac freza de Johnny Bravo uitând-ma la el. Nu îmi place maimuțăreala ieftina, emisiuni regizate în care un cocalar își surprinde nevasta ciocănită de vecin, emisiuni în care o stripteuză e plătită sa agate un biet electrician schimbător de becuri arse.

Emisiuni în care o femeie semi-bătrână, dar cu minte de zece ani e luată din vârful patului din mijlocul Bucureștiului infect și dusa sa mulgă vaca în Moldova. La fel, o moldoveanca cu mustață, care s-a chinuit toata viata la munca câmpului e dusa la salonul de defrișat, coafor, masaj, și alte cele. Națiunea se uita cu interes la toate porcăriile care i se toarnă. Vii seara de la munca, te pui la TV și aștepți următoarea zi. Ești un mic roboțel în mașinăria pe care au creat-o sa ne manevreze viețile.
Te uiți la 50 de blonde siliconate cum isi manifesta capacitățile intelectuale în lupta cu un bărbat. Asculți știrile de la ora 5 și te gândești ca viata ta nu e atât de rea. Urmărești inima de țigan si iti imaginezi ca ai o viata aventuroasa, plina de suspans. Singurul suspans din viata ta e legat de ziua de salariu care se tot decalează de când cu criza financiara.

Urmărești cazul elodia de un an sperând ca se va termina cel puțin odată cu Tânăr și neliniștit, și ca vei apuca pensia împăcat. Asculți vocea națiunii prin întâiul ei bâlbâit boculetz.

Te apuca tremuriciul când auzi pe Becali cum rage încruntat. Înghiți rahat cu paiul când asculți campanii electorale și dezbateri interminabile. Te sensibilizezi văzând cum dansul poate fi practicat pentru cauze nobile la emisiuni gen dansez pentru tine. Reality-show-urile te țintuiesc ore întregi, uitând de problemele tale și cufundându-te în problemele fictive ce apar expuse pe televizor.

Televizorul meu e doar de decor. Rar, mai urmăresc câte un meci. Reality-show-ul meu e în fiecare zi. Mâine începe episodul 7829,34 din "Viata lui BGD", și nu vreau sa-l ratez asa ca m-am tirat la somn.
Noapte buna națiune invizibila

Medical

A fost ziua mea acum ceva vreme, am implinit un sfert de secol de mediocritate. A nu se citi ignoranta. De obicei ignorantii care citesc pe aici ma catalogheaza drept un ignorant si un arogant. Sunt arogant pentru ca atunci cand ma uit in jurul meu vad numai idiotenie. Nu neg, si eu sunt idiot deseori, dar macar eu realizez asta si incerc sa ma corectez, am ma ambitionez sa-mi depasesc conditia. Dar pulimea se zbate in mocirla mediocritatii, nu realizeaza asta, si mai are si impresia ca e ok asa, sa fii ignorant.

Deci da, sunt mediocru. Si cum spuneam, sunt asa de un sfert de secol. Ceva nu fac bine. Trebuia sa-mi fac analizele. De fapt nici nu stiu daca mai e valabila faza cu analizele obligatorii, dar de curand a fost ziua mea si stiu ca anul trecut a trebuit sa-mi fac analizele in perioada asta. Mi-au trimis si invitatie acasa. Dar acum eu nu mai stau la casa mea, asa ca invitatia nu a gasit pe nimeni. De felul meu sunt ipohondru. Mereu cred ca am o boala, ceva. Eu cred ca o sa mor bolnav, zbatandu-ma in durere, la fel cum i s-a intamplat si Oanei. Fara sa gresesc cu nimic, ma va lovi soarta fix in cap. Si pe ignoranti ii va lasa in mocirla lor.

Am auzit la radio ca o sa fie analize dermatologice gratuite in toata tara. Initial credeam ca e pentru ca nespalatele sa nu umple bazinele de ciuperci si herpes. Dar apoi am aflat ca e pentru ca pitzipoancele cu botic care merg la solar sa nu faca doamne fereste boli grave de piele. Pai cine le pune frate sa bage soare ca nebunele? Exact ca si cu fumatorii. Nu sunt obligati sa-si faca rau. Dar pentru asta, statul roman plateste mii de medici dermatologi ca sa aiba grija de pielea saracelor pitzipoance. Oricum ele fac tratamente pentru piele.

Sistemul medical din Romania e corupt pana la maduva. O sa fie jale daca o sa ma imbolnavesc si o sa ajung pe mana actualilor studenti care o sa devina medici. Am incredere doar intr-o singura persoana care e la medicina, si care chiar stie. Dar cred ca nu o sa ramana sa profeseze aici, de obicei medicii buni nu rezista in mizeria de la noi si merg spre vest.

Au aparut tantarii si mustele. E cald si am alergie la bazaitul lor. Sunt la munca, ma reintorc la mediocritate.

Bye, natiune invizibila,
Al vostru, BGD

Reclame

Motto: “Cel care-l face pe şef să râdă e tipul care face treaba să meargă”

Revelatie :

Eram insurat cu o grasuta pitica, blonda si cu tatze mari. Era roshie la fata, radea in continuu ca o proasta, alapta pe fiu-miu cu o satisfactie perversa, manca mult si dupa ce mergea sa infunde WC-ul , baia era in carantina o jumatate de zi. Avea par pe spate si pe burta.

Evident toate lucrurile astea le stiam doar eu dupa anii lungi in care am observat degradarea evidenta fata de momentul cand am luat-o. Asta nu ar fi fost o dezamagire prea mare pentru ca nici eu nu mai eram suplu, aveam o cheliutza evidenta si o burta intretinuta de multa bere si gratare.

Fiind insurat si avand o anumita varsta cand toti prietenii mei erau la fel de insurati ca si mine, vacantele le petreceam cu alte cupluri, iesirile in oras la fel. Fetele stateau si isi impartaseau experienta in crescut copii, baietii trageau o bere, se uitau la tv la femei cu minim 10 ani mai tinere, si oftau dupa tineretea si libertatea pierdute. Totul era molcom si monton, viata mea avea obiective si metode de ajunge acolo, nimic deosebit nu tulbura linistea mea de cuplu.

Numai ca de la o vreme, nevasta mea...sa-i zicem Getutza, a inceput sa-si schimbe obiceiurile. Din semi-resemnata femeie de varsta a 2-a, a inceput sa se metamorfozeze. A inceput sa aiba mare o grija mai mare de ea, sa mearga la saloane, sa isi defriseze mainile regulat, sa se machieze, sa-si rujeze botul, sa umble mereu invaluita in parfumuri scumpe. Getutza era de nerecunoscut. Isi epila chiar si lana dintre picioare, la fel ca in tineretile ei de pitipoanca.
Pe mine schimbarea asta nu putea decat sa ma bucure, la fel cum il bucura si pe Costel, prietenul meu cel mai bun, cu are mergeam mereu in vacante , care era mereu la noi in casa, care stia toate problemele noastre, care facea parte practic din familia noastra. Costel mereu era acolo langa nevasta-mea ca sa o impace cu mine cand veneam tarziu acasa sau cand ne certam. Costel era tipul care facea relatia sa mearga, dupa ce Costel o consilia pe Getutza, lucrurile intrau pe fagasul normal.

Cum spuneam, brusca schimbare a Getutzei ma bucura pentru ca puteam linistit sa ma falesc cu ea, iar pe Costel il bucura pentru ca de 2 ori pe saptamana i-o tragea in timp ce eu eram la munca. Asta da consiliere matrimoniala.

Iar pentru ca Costel o facea mereu sa zambeasca pe Getutza, dupa ce ne certam, el era tipul care facea ca relatia sa mearga. Iar pentru asta, eu mereu il cinsteam cu un Golden Brau, in amintirea spotului TV de acum.

Freezing in the sun, burning in the rain

Ca viata e grea și dura cred ca știe toata lumea. As vrea sa scriu despre cum e sa fii fericit. Sa te trezesti in fiecare dimineata langa aceeasi grasa urata crezand ca e miezul universului tau, pentru ca esti orbit de iubire. Sa faci totul pe placul unei pitipoance pentru ca iti sta bine cand de bratul tau e o blonda platinata de 1.70. Sa aculti acealeasi lamentari idioate ale aceleiasi femei pentru care ar trebui sa te dai peste cap doar pentru ca vezi doamne, ea e femeie si are puterea sa decida care fraier o poate scoate in oras la un moment dat. Sa fii batjocorit, sa fii trecut ca un copil la colt pentru ca azi n-ai invatat poezia, ca n-ai sunat de ..spe ori asa cum e obiceiul, ca tu nu o duci la munte, mare, paris, viena, si alte locatii asa cum a vazut ea la TV. As vrea sa scriu despre toate lucrurile care pe toata lumea ar multumi, care fac lumea sa se invarta, care exista de cand cu emanciparea feminina. Toata lumea ar fi multumita, si-ar continua existenta in acelasi fel banal si cretin.

Dar eu sunt ala nefericit. Copilul rasfatat care nu trece la colt cand greseste. Sunt ala care nu linge mana care il loveste. Sunt ala care expediaza pitipoancele cu taxiul acasa si nu le mai cauta niciodata. Sunt ala care incearca sa descopere inteligenta si intelepciune acolo unde ea nu a existat niciodata. Eu sunt ala care nu tine usa deschisa sa intre ea prima, sunt idiotul care nu inghite toate prostiile. E fascinant sa-mi traiesti viata si sa descoperi ca femeile indiferent de aspect, statut, inteligenta, varsta, toate, dar absolut toate au aceleasi obiceiuri, aceleasi principii, si e fascinant sa urmaresti ca mai devreme sau mai tarziu toate apuca pe acelasi drum.

Bucata cea mai tare e ca orice as crede eu si oricat as vedea, niciodata nu imi invat lectia, si de fiecare data realitatea imi demonstreaza cata dreptate am.

Three times and you lose

Vremuri murdare

DMX - Good Girls Bad Guys
Asculta mai multe audio Muzica »

Eu sunt un tip scurt. Gandesc repede, vorbesc repede. Mananc repede, ma imbrac repede. Citesc repede, scriu repede. Cand am nevoie la WC, merg repede, scurt, rapid. Quick-and-dirty. De obicei cand imi golesc resturile de la masa de aseara, imi ia maxim 5 minute. Nu stau pe ganduri, nu focalizez, nu meditez. Nu citesc ziarul, nu citesc prospectul la tampon. Nu fac un ritual din asta pentru ca face parte din activitatile mele placute.

Postarea asta e despre treburi murdare. Gen treaba mare. Eu fiind un tip scurt si rapid, ma minunez mereu de cate se pot face la WC. Tot ce urmeaza sa va povestesc e din propria experienta, oamenii astia exista in realitate, dar pentru a le proteja o sa folosesc pseudonime, o sa generalizez si o sa dezvolt in stilul meu caracteristic umoristic.

In viata mea lunga si roditoare, am intalnit diferite tipuri de cacanari ciudati...cam 4 la numar Gen:

Cititorul : Merge cu ziarul, cu cursurile, cu orice pe care e insirat un text. Cat isi face treaba, focalizeaza toata atentia lucrului scris in foile pe care intentioneaza sa le foloseasca la stersul fundului. Stie ca sunt ultimele lui clipe: "Ziarule, mai ai vreo 10 minute de viatza, dupa care iti fac cunostiinta cu bomba biologica de la spatele meu". Sincer nici nu conteaza ce scrie pe ziar. Nu textul e important, ci placerea de a fi ultima data cand il citeste. Mintea lui se transpune dintr-un WC puturos in textul pe care il citeste. Ajunge sa citeasca despre cuplul Brangelina. Sau despre piticotul Boc-poc. Sau poate despre Jiji. Nu conteaza. E gagica si citeste prospectul la OB? E a suta oara cand face asta, dar o face pentru a evada din prezentul urat mirositor. Daca intentioneaza sa-l foloseasca la sters, e important textul. E importanta poza. In curand persoana in cauza va face virtual cunostiinta cu dosul cititorului de presa la WC. Cititorul pe WC mereu va spune ca e o adevarata placere sa citesti, mereu isi va aduce aminte ceea ce a citit la scaunul de dimineata, dar numai pana a doua zi, cand va avea alt scaun si implicit un nou text de memorat. Unii isi invata cursurile la WC. Asta pentru ca la examen ii va fi mai usor sa-si aminteasca: "Leucemia..hmm... parca imi aduc aminte, eram in faza in care eu chircit deasupra trebii scoteam motzul...da da, acum imi aduc aminte, in emotia facerii tin minte ca am citit despre leucemie".

EU? n-am citit niciodata la wc, nu mi se pare o activitate demna de intelectul meu elevat...na ca am zis-o :D

Meditatorul: Meditatorul e acea persoana care merge la WC cam cat timp eu ma uit la un film. Bine, nu chiar atat de mult, dar suficient de mult incat sa uiti unde e. Meditatorul ar putea la fel de bine sa faca yoga. Dar nu...lui ii place sa mediteze la WC. Acolo ii vin cele mai interesante idei, cele mai adevarate simtiri ii trec prin vene doar acel loc. Daca nu l-as cunoaste mai bine, as zice ca trage pe nas, intra in transa sau isi face o l***. Meditatorul dispare de obicei neanuntat(acum sincer, cine anunta ca merge la WC). Problema e ca dispare atat de mult incat absenta lui devine evidenta. La inceput, nimeni nu stie unde e si se ingrijoreaza. Meditatorii sunt acele persoane care fumeaza mult la WC. Mie nu mi-ar ajunge timpul pe care il petrec acolo sa fumez o tigara. Lor nu le ajunge pachetul pentru timpul pe care il petrec acolo. Meditatorul se aseaza frumos in pozitie, si sta acolo intr-o transa profunda. Meditand, el poate rezolva probleme de matematica complexe, poate gasi raspunsul la foametea si razboiul modial. Sunt aproape convins ca Einstein a gandit teorema relativitatii restranse, in timp ce statea restrans pe vine si medita profund. Meditatorul poate gasi raspunsurile pe care le astepta toata viata in timp ce din fundul lui, motzul iese linistit. Problema la care inca meditatorul nu a gasit raspuns e legata de trezirea din transa. De obicei asta e violenta, si de multe ori, tot ceea ce a rezolvat in timpul meditatiei se pierde ca intr-un fum. Nu sunt inca sigur, dar cred ca meditatorul sta pe wc cu ochii deschisi. Asta pentru ca poate. Si nu clipeste, nu stramba din nas. Nu se screme, nu se vaita. Nimic nu-l clinteste. Fiziologic, meditatorii s-ar putea sa aiba probleme, s-ar putea ca actul pe care il fac acolo, in sinea lui, sa le cauzeze dureri. Sau poate mananca mereu ce nu trebuie. Probabil alta e explicatia. Dar dupa mine, explicatia e o farama din ceea ce am scris mai sus

Magnificul. Magnificul e un om mandru. Fizic, e bine facut, puternic, musculos, de aia e si mandru. Merge la sala, e cu nasul pe sus, are creme, citeste reviste gen "Men's Health". El e mandru de orice parte a corpului sau. Chiar si de partile pe care le elimina. Magnificul iubeste sa mearga la wc, pentru ca acolo poate sa-si observe reactia corpului sau magnific la mancarea plina de E-uri pe care i-o da. Magnificul isi priveste mereu cu admiratie motzul din WC, il admira si-l iubeste ca pe propriul copil. E atat de narcisist incat dupa ce face minunatzia cu motz, nu trage apa si merge sa se laude la toata lumea cu "creatura". In timpul conceperii, isi incordeaza toti muschii pentru a da tot ce e mai bun din el. Nimic nu trebuie sa stea in calea lui si a creaturii cu motz careia urmeaza sa-i dea nastere. Magnificului ii ia mult timp sa "conceapa" dar nu cat i-ar lua de exemplu meditatorului. Magnificii sunt primele specimene de oameni care au trait pe pamant. El e opusul pisicii care isi acopera stingher treaba. El o elogiaza. Daca ar putea, si-ar fotografia toate produsele si le-ar tine intr-un catalog-album-ceva. Ar fi genul de colectionar de poze.

Femeia. Femeia e acea persoana care face treaba mica in acelasi fel in care face si treaba mare. Pentru ca cele 2 activitati sunt identice ca pozitie, gestica, mimica, etc, niciodata nu poti sa stii ce a facut o femeie la WC. Femeia e prin definitie, cel mai inselator folositor de WC cu putinta. Anii indelungati de studiu, analize, observatii si incercari de demonstratie stiintifica nu au dus la nici un rezultat plauzibil. Nici astazi nu se stie exact pentru ce merge o femeie la toaleta. Cercetarile au demonstrat ca nu exista o legatura intre timpul pe care il petrece la WC si treaba pe care tocmai a facut-o. De asemenea nici cantitatea de hartie folosita nu e relevanta in acest scop. Numai o cercetare olfactiva amanuntita a locului faptei poate conduce la o concluzie pertinenta. Ritualul unei femei, desi diferit de la exemplar la exemplar, contine cateva elemente comune. Femeia merge la WC absolut normal, fara sa ascunda chestia asta, constienta fiind ca nimeni nu se poate prinde pentru ce anume merge. Se scuza pentru a-si da cu gel pe muian sau a-si pudra nasul, apoi se furiseaza la WC. Odata ajunsa acolo, meticulos insira jumatate de sul pe colacul WC-ului, pentru protectie, dupa care se urca cu picioarele pe el. Fiind obisnuita cu durerea multa si lunga, nu scoate nici un sunet in timpul actului, lucru care o face si mai disimulata. Apoi, ingenios, parfumeaza incaperea de 1x1 pentru a sterge orice urma. Timpul pe care il petrece e de obicei foarte scurt, pentru ca se stie ca femeilor nu le place sa mediteze, sa adimire rezultatele lor, sau sa citeasca presa. Zambitoare si triumfatoare, ea se intoarce in cercul din care a plecat acum 5 minute, convinsa ca nimeni nu i-a sesizat absenta.

Spor la treaba, natiune invizibila, CIUS

UPDATE: Urmeaza o seara grea hihihi...


Parazitii-Bitza-vorbeste vinul
Asculta mai multe audio Muzica »

Nesimtirea evadarii

Motto: Oh, How I wish you were here...



Tuturor ni se pare dura viata. Viata te crispeaza de durere cand vezi cat de nedreapta e cu cei care nu merita. Suntem imprevizibili. Desi loviti de probleme, in momentele cele mai grele, reusim sa adunam forta si curaj pentru a tine fruntea sus. Curajul e ceea ce ne lipseste pentru a fi cu adevarat mareti, magnifici. Curajul merge in fata noastra si impune respectul celorlalti. Curaj!? E un cuvant prea mare pentru mine. Eu totusi cunosc o persoana care a avut curaj mai mult decat as fi putut eu sa am vreodata. E vorba de sora mea, care dupa mine, e cel mai curajos om de pe pamant.

Ca alternativa la curaj, semenii nostri se scufunda in mediocritate si-si dau viata pe nimic. Ma simt ca un nesimtit. Sunt un nesimtit pentru ca nu apreciez ce am, cat de norocos sunt ca sunt sanatos, cat de nesimtit si ignorant sunt cand eu am ceea ce unii n-au avut nici macar pe jumatate. Cum dau cu piciorul la lucrul asta si imi fac singur rau cand mai trag cate o tigara. Cum pot sa nu imi dau seama cat ar da unii ca sa fie sanatosi, desi nu e vina lor ca nu sunt. Cat de nesimtit sunt cand imi bat joc de mine si ea ma vede de acolo de sus?

Cand viata te plictiseste si crezi ca nu e de tine, te apuci sa o trantesti, sa te plasezi in situatii extreme, de orgasme intelectuale cu ganja, coca sau hero. Te duci naiba pe mana ta, ii bagi vise ieftine si ireale in cap. Viata e aici, in fata ta, nu intr-un joc pe calculator, nu intr-o sticla de bere, nu intr-o tigara, o liniuta sau o seringa. Viata e aici, doare, se bucura, zambeste, rade, te ridica si te doboara. Ochii pot vedea lucruri care sa iti dea senzatii mai puternice decat orice altceva. Daca vrei sa evadezi, evadeaza in realitate, razi si bucura-te de viata si de ceea ce ai, iubeste si fii iubit. Mergi la biserica. Viziteaza piramidele. Munceste, fii mandru de munca ta si de ceea ce ai creat in realitate. Viseaza mult, doreste-ti mult. In Danemarca, dependentii de heroina sunt finantati de stat cu doua doze de heroina pe zi. Asta ca sa vezi ce amploare a luat problema. Cum pot oamenii aia sa creeze? Sa dezvolte societatea, sa munceasca sa aiba copii? Sunt morti pe jumatate, pentru ca asa au ales.

Sunt multi care viseaza departe...dar pe care Dumnezeu i-a chemat prea repede ca sa guste din bucuriile vietii. Ei nu au ales asa. Iar eu sunt un nesimtit si imi bat joc de ele.

Vis urat

Cum dai cu ochiu pe geam te orbeşte o lumina puternica,vezi blocuri lucitoare, mugurei si ciucurei pe la pomişori. Cupluri fericite se plimba prin parcuri, copii se dau cu rolele, cu skateboard-ul. Îmi plac fetele pe role. Îmi plac pentru ca stau puţin aplecate in fatza pentru a putea merge, si astfel fundul li se încordează mai tare ca botul de pitipoanca, plus ca poziţia asta mă duce cu implicit cu gândul la sex.

Lumea e fericita, zâmbitoare, parca toate problemele se risipesc in soarele care desenează zâmbete tâmpe pe fetzele celor pentru care anotimpurile mai înseamnă ceva. Pitipoancele stau cu gândul la destrăbălarea de vara, din club, la bazin, pe strada in haine putinţe si decoltee adânci. Abia se asteapta vara, pentru fitze, ochelari de soare, mare, plaja, etc. Asta e siungura voastră preocupare ?!? Permiteţi-mi sa merg sa vărs după coltz.

Am avut un vis. O viziune mai degrabă. Imaginaţi-va cum mergi într-o seara in Heaven, si aduni frumos toate pitipoancele care au orgasm la bemveuri si cocktailuri, le iei de pe boxa, asa bete, euforice, dezbracate, cu botul roz, fără chiloţi sau cum o mai fi moda acum si le duci dimineata la SAPA. Da, la sapa, pentru ca vine primăvara si ogoarele trebuiesc muncite. Sa vezi o ceata de pitipoance cum dau cu sapa si cum aduna buruieni. Cum se duc sa hraneasca porcii sau vacile. Asta e viziunea mea. Daca suntem mai multi poate o sa reuşesc sa imi duc planul diabolic la capat.

Ma mai sustine cineva? Numai impreuna putem reusi :))

UPDATE: O piesa marfa rau, enjoy !

Fixatii, 2

Fixatii, episodul 1(click link)

Baza de date a fixatiilor cel putin bizare pe care si le imagineaza mintea mea se mareste astazi cu inca doua. Enjoy!

1. Colectionarul de papusi. Profilul psihologic al colectionarului de papusi il impinge pe acesta la marginea nebuniei. Copil fiind, e posibil sa fi fost agresat fizic(batut excesiv) de catre unul din parinti, drept pentru care si-a creat o lume imaginara, a papusilor, a soldateilor, acolo unde el e za-master-of-za-iunivers, unde poate sa isi modeleze supusii, sa-i manipuleze cum vrea el. Prima lui femeie a fost rece, nu scotea nici un sunet si avea miros de plastic, si, probabil, colectionarul de papusi inca pastreaza in rama prezervativul de atunci. Cel mai bun prieten al lui e un Napoleon in miniatura, si i-a fost alaturi de la varsta de 9 ani. In viata de zi cu zi, colectionarul de papusi e o persoana singuratica, izolata, dar poseda o agresivitate pasiva, pentru ca fiind la marginea nebuniei, planul real si cel imaginar risca sa se intrepatrunda deseori, cauzand asftel mentinerea iluziei de puppet-master si in realitate, lucru care de multe ori nu e adevarat. Puppet master are tendinte pasiv-agresive de dirijor al lumii din care face parte, ceea ce il recomanda pentru o pozitie de superior la locul de munca, dar care in acelasi timp e un lucru riscant, pentru ca se poate ca in orice moment sa dezmembreze pe unul din subalterni, sa faca schimb de angajati cu un prieten papusar care lucreaza la o companie rivala, sau, mai rau, sa plece neanuntat, crezand ca jocul s-a terminat pentru azi, iar el isi ia jucariile si pleaca acasa. Colectionarul de papusi e straniu si ciudat intr-un mod periculos pentru ca nu poate sa isi separe obsesia de viata reala. Filmele lui preferate sunt, in ordine, “Chuckie, papusa ucigasa” si “Iluzionistul”, de unde si teama mea instictiva fata de genul asta de fixist neadaptat. A nu se confunda colectionarul de papusi cu colectionara de plus. Colectionara de plus e alt specimen, diferit atat prin sex cat si prin profil psihologic, si va fi tratata in alt capitol.

2. Pasionatul de benzi desenate. La fel o pasiune neinteleasa de unii, cu radacini adanci in trecutul de mic abuzat, neinteles, agresat, pampalau. Crescand intr-un mediu in care cuvantul lui avea fix valoarea 0, evadarea din realitate s-a produs in desenele animate cu Superman, Batman, Captain Planet, Voltron, Spiderman, Transformers si alti super-eroi, cu super-puteri, dar super-inexistenti. Pasiunea lui a avut la un moment dat un drum comun cu cea a colectionarului de papusi, in sensul ca ambii au inceput prin a-si stresa parintii cu cerinte excesive de figurine cu eroii lor preferati. Provenind dintr-o familie in general instarita, pasionatul de benzi desenate nu a avut probleme cu parintii, care s-au straduit in alinarea tuturor suferintelor micutului abuzat de colegi la scoala pentru ca era singurul care a venit in clasa a 4-a imbracat intr-un costum de Batman. A respectat in general cerintele parintilor in masura in care si parintii ii respectau limitele camerei bizare cu icoana vreunui supererou desenata pe tavan. Ca si profil psihologic, pasionatul de benzi desenate e un tip destul de sociabil, cu logoree verbala si multi prieteni, genul de persoana pe care o urasti pentru ca apare cand nu ai chef de el si dispare cand ai nevoie de prezenta lui. Traieste o viata episodica, bine pusa la punct, la fel ca si benzile lui desenate, este mandru de colectia lui(care dealtfel probabil valoreaza destul de multi bani), e un tip organizat, curat, un tip care isi manipuleaza colectia cu manusi chirurgicale, si care face regulat sex cu nevasta, in fiecare joi, iar cu amanta in fiecare marti. In general, pasionatul de benzi desenate duce o viata linistita, are o familie numeroasa si o cariera de succes. Filmul lui preferat e cel in care eroul sau preferat e ecranizat.

Just no title

Vreau sa fiu singur. Nu singur in lume, dar singur in suflet nu vreau sa las pe nimeni sa se apropie de mine, desi imi doresc asta atat de mult. E o contradictie ilogica si un cerc vicios in care ma invart mereu, pentru ca pe de-o parte inca port pe suflet cicatricile tuturor lucrurilor care m-au ranit in viata. Purtand aceste cicatrici, vreau sa fiu singur pentru ca nu vreau sa imi fac mai multe, vreau sa le las sa se vindece de la sine. Pe de alta parte, cicatricile s-ar vindeca cel mai bine daca cineva(sau ceva) ar contribui la asta. Dar, mereu stau cu teama sa nu-mi creez mai multe, pentru ca deja nu as mai suporta alte pierderi. Intr-un an jumatate mi-am pierdut bunica care m-a crescut, prietena de 5 ani cu care trebuia sa ma insor, sora langa care si dupa care am suferit groaznic, prietena care m-a lasat sa duc singur greutatea suferintei mortii surorii mele, si pe deasupra, mi-am pierdut sufletul

Vreau sa fiu singur sa ma vindec, si nu prea vreau, sunt confuz si din cauza asta sunt constient ca ranesc pe cei/cele din jurul meu. Mai bine sunt singur, pentru a nu rani pe nimeni.

Sunt pierdut, depresiv, am o perioada in care ma simt nemernic pentru ca sunt nemernic. Inca simt ploaia din noiembrie

Dor de ....

Motto: Sa-mi bag, ce tarantula am in spate...

Cand ploua imi vine sa merg la mine acasa in Targu Jiu sa vad daca acolo ploua cu aceiasi stropi mici si reci ca aici. M-am trezit intr-o zi ca m-am uitat sa vad daca mai e zapada pe munti. Instant mi-am adus aminte ca sunt in timisoara si aici nu pot sa ma uit sa vad muntele. Mi-am adus aminte azi de cei 19 ani petrecuti in Targu-Jiu, cum mergeam in fiecare zi la scoala cate 10 minute pe jos si mai tarziu cate 15 minute, tot pe jos, la liceu. Liceul era mai departe decat generala, dar mi-au crescut picioarele intre timp si aveam pas mai mare, implicit viteza mai buna. Mi-am adus aminte de barul unde ma mai opream in drumul meu spre liceu, cand n-aveam chef de prima ora de mate. Mi-am adus aminte cum uram prima ora, de la 7.30, mai ales iarna. Drumul era groazic, imi inghetau oasele, dar din datorie pentru patrie si din dorinta de a ma educa il parcurgeam cu inima deschisa (aiureeeeeeeeea, numai asta nu aveam eu in cap atunci). Mi-am adus aminte de serile de vineri cand eram printre ultimii din liceu care plecam acasa, din nou pe intuneric. Atunci era ca acum. Doar sfarsitul saptamanii conta, in rest era o rutina, dar una placuta pentru ca zilnic se intampla ceva deosebit.

Era intuneric si frig mereu la primele ore, dar mai ales frig. Tin minte cum in pauze ne strangeam la soba. Soba nu era destul de mare ca sa putem toti sta linistiti langa ea, si mereu cate unul mai fraier(uneori si eu), nu aveam loc desi as fi vrut sa-mi incalzesc fesele. Tin minte cum de multe ori nu eram deloc genlemani si alungam fetele de pe locurile noastre(ba nu, le trageam efectiv de acolo). Mi-am adus aminte cum un coleg i-a dat foc parului unei colege intr-o pauza, din gresala. Mi-am adus aminte de bulgareala de iarna, de grupul fetelor vesele(4) care au facut schimb de prieteni intre ele de mai multe ori, pana cand fiecare a fost cu fiecare(aproape, nu stiu sigur). Bineinteles ca prietenul nu era la liceu, asta era o prostie, era undeva de varsta mea actuala. Tin minte cum echipa de fotbal a clasei mele(din care eu nu faceam parte) era cea mai buna din liceu. Tin minte cum mergand intr-o dimineata de iarna spre scoala, am trecut pe langa o masina parcata langa trotuar, si am simtit caldura prin geamul intredeschis. Am zis ca trebuie sa-mi iau si eu o masina care face asa caldura iarna(dacia nu era asa calduroasa, intre timp mi-am luat bmw). Tin minte cum mergeam la meditatii, doar pentru a avea note mari la matematica. Sincer nu m-au prea ajutat meditatiile alea nici la bac, nici la admitere, am reusit pe bostanul meu(destul de mic, dealtfel). Nu cred ca am nici cea mai mica admiratie pentru profesorul respectiv, intre timp am aflat ca i-a fost aplicata o mica "corectie". Din punctul meu de vedere, probabil a meritat-o. Mi-am mai adus aminte si de motivatul absentelor in catalog(nu aveam prea multe, in general am fost o clasa si o promotie buna, dar dosarul trebuia sa fie impecabil).

Si tocmai cand incepusem sa cred ca am fost un mic pampalau tocilar, mi-am adus aminte de majorate, motiv de destrabalare si deteriorare a conditiei umane pentru persoanele neobisnuite cu genul asta de viata. Mai ales a fetelor. Atunci mi-am dat seama ca eu de fapt am dus genul asta de viata incepand cu terminarea scolii generale. Atunci am inteles ca eu nu am fost atras de spiritul de turma al colegilor mei pentru ca aveam o conditie materiala mai modesta, dar una spirituala mult mai dezvoltata. Cand ei isi etalau mobilele, masinile sau toalele, eu eram obosit pentru ca cu o noapte inainte fugeam sarind garduri, beat, urmarit de o ceata de tarani furiosi. Cand ei dormeau in patut, pe mine ma apuca dimineata spargand seminte la coltul strazii cu golanii din cartier. Tigani, romani, smecheri din oras, cu femei la produs in spania, in general oamenii la marginea legii, la marginea supravietuirii, la marginea constientei. De ce am fost mereu atras de viata asta? Nu stiu. Poate pentru ca nu mi-am permis luxul de a ma trezi mereu cu ce vreau de la tati. Poate pentru ca nu mi-a placut niciodata monotonia vietii, pentru ca ma plictiseam teribil la discutii filozofice deontologice (deontolog = persoana care spune un cacat cu cuvinte complicate).

Ce concluzie trag de aici? Nici una, inca imi caut concluzia...

O zi ploioasa iti doresc, natiune invizibila !