Incomparabil

Nimic nu se compara cu:

Ploaia intr-o zi insorita de vara.
Copilaria fericita alaturi de bunici.
Durerea, atunci cand mori.
Chicoteala fericita a unui copil.
Sentimentul de libertate dat de vantul de pe puntea unui vapor in mijlocul marii.
Implinirea atunci cand neavand altceva decat ajutorul divin reusesti in viata.
Emotia, atunci cand dormi cu persoana iubita in brate pentru prima data.

Se spune ca orice om poate gresi. A gresi e omenesc. A repeta aceleasi greseli e deja prostie. Iar eu inca consider ca nu sunt prost. Intotdeauna am incercat sa invat din greselile trecutului. Si sunt unele greseli pe care nu o sa la mai repet. Cu siguranta toate lucrurile prin care am trecut si-au lasat amprenta asupra mea. Dar in final, nu raman decat lucrurile bune. Din tot ce am facut.

Nu stiu ce m-a apucat, nu ma recunosc. Cand ma uit in jurul meu, la oameni cu varste apropiate, ma vad diferit. Bucuria se regaseste in lucrurile simple, dar profunde. Trebuie sa vrei mult si sa dai totul. Trebuie sa te gandesti pe termen lung la viata ta, la ce vrei sa realizezi, la unde vrei sa ajungi, iar cand ajungi acolo trebuie sa te gandesti si mai departe.

Cand aveam vreo 20 de ani, eram pe dos, nu stiam nimic, nu vroiam nimic, nu eram responsabil de nimic, nu gandeam nimic. Da, e adevarat, baietii sunt cam cu doi ani in urma fetelor de aceeasi varsta ca si gandire. Si da, mie nu-mi place sa fiu in urma nimanui, deci clar urasc chestia asta. Urasc chestia asta pentru ca e adevarata, si pentru ca asta inseamna ca acum gandesc ca o femeie la 23 de ani.

Nu stiu de unde vine explozia asta de emotivitate si sinceritate. Chiar nu ma recunosc, in loc sa ma depreseze, ploaia asta ma face plin de speranta. Ma intorc la munca, poate imi revin.

Cliseele toamnei

Pe versurile piesei "Designed to fuck you, designed to fuck you, all the time".


Nu-mi plac cei care duc o viata monotona, care nu stiu de ce se trezesc dimineata. Cei care nu cred in nimic si nu isi doresc nimic. Cei care zic "eu nu o sa ajung niciodata acolo, eu nu o sa fac niciodata asta". Ceea ce scriu nu e pentru ei. E pentru cei care la fel ca mine vor totul sau nimic. Care prefera sa moara daca nu pot zbura. Pentru cei pe care poti sa-i pui la pamant de 100 de ori si de 100 de ori se vor ridica si mai decisi. Cei incapatanati si ambitiosi.

Viata mea e agitata si daca vrei sa-mi urmezi calea trebuie sa fii pregatit sa te arzi. Ca sa stai langa mine trebuie sa fii pregatit sa te arzi, pentru ca eu ard. Daca te simti jos, uita-te la mine si fa-ti curaj. Inspira-te din puterea mea, strange din dinti si mergi pe drumul tau. Talismanul meu esti tu Oana. La fel ca tine, niciodata nu renunt, niciodata nu incetez sa cred in sansa mea, indiferent de ce-mi spune toata lumea. Voi reusi, pentru ca vreau asta. Peste vreo 10 ani cand o sa ma vedeti la volanul unui Porsche, o sa-mi dati dreptate.

Nimic din ce am obtinut nu a fost fara lupta. Am pierdut ca sa pot castiga, am fost jos ca sa ma pot ridica. Imi place durerea. Ma ambitioneaza. Vreau totul de la viata asta curva care mi-a dat prea putine. Am luptat prea mult, am indurat prea multe ca sa vreau mai putin.

Come this way if you're ready for hardcore...

Depresie

Ne vedem în vis.


Am trăit greu mai ales când am ajuns la facultate. Mami s-a chinuit sa ne tina pe mine și pe sora mea. Sora mea s-a chinuit angajându-se înainte sa înceapă școala ca sa aibă bani. Ea a primit mereu mai putini bani decât mine. Ce greu i-a fost mamei mele. Eroii nu sunt în benzi desenate. Eroii sunt printre noi. Ei sunt supraoamenii care țin lumea în picioare. Eroii mei mi-au ținut lumea în picioare.

Eroii care mereu se sacrifica pe ei si care mereu rad când ii doare, care mereu țin capul sus și ochii spre cer. Ei sunt cei care îți dau putere văzând câtă putere au ei. Dar și ei sunt oameni. Când scriu rândurile astea, plâng. Plâng pentru ca Dumnezeu a chemat la EL pe Onutza mea, care mereu a avut mai mult de indurat decât mie. Eu ma gândesc ca sunt nefericit? Ca îmi merge rău ? Ca ma dezamăgesc femeile ? Cat de cretin si idiot pot sa fiu ? Cum pot sa îmi plâng mie de mila prin bloguri de kkt când eu sunt AICI ? Când eu TRĂIESC astea ? Când singura mea tangenta cu dezamăgirea e atunci când nu am o buca calda pe care sa o fut ? Eu sufăr? E doar o iluzie. Nu asta e suferința. Nu asta e deznădejdea. Astea nu sunt probleme, sunt pishat în vânt pe lângă problemele pe care le-au indurat eroii mei. Eu câteodată caut sa ma doară. De parca dacă ma doare si pe mine cumva pot sa iau din durerea lor. De parca pot sa le ușurez povara prin asumarea unei alte poveri. Vreau sa-mi asum suferința. Daca suferi, e din cauza mea. Daca ți-e greu, e din cauza mea. Daca azi nu-ți iasă nimic, e din cauza mea. Daca azi te-am dezamăgit, e vina mea. Ma simt mizerabil și-mi place. Nu merit nimic, nu am făcut nimic măreț. Eu nu sunt erou. Eu nu mi-am înfruntat demonii cu curaj. Da-mi mizerie și nefericire. Asta merit pentru ca îndrăznesc sa ma gândesc la fericire. Sunt depresiv.

Azi m-am gândit. Nu. Nu m-am gândit. Mi-a venit în minte. Eu nu am avut grija de tine, Oana. Deși tu ești mai mica, tu ai avut mereu grija de mine. Tu ai grija de mine și acum, de acolo sus dintre îngeri. Tu îmi dai fericire în viata, dar nu o merit. Da-mi suferință, vreau sa sufăr odată cu tine, sa îți alin ție din durere. Când plângeam odată cu tine, te țineam în brate și vroiam sa iau asupra mea din durerea ta, și nu puteam. Nu pot sa am parte de fericire când tu ai avut parte doar de suferință. Sunt mizerabil. Cum pot sa fiu atât de egoist ?

25.08.2008. Ziua în care îngerul meu s-a urcat la cer.

Sfaturi de criza

Ploua afara, e mohorat, rece, innorat, atmosfera bacoviana. Bla bla bla. Pe scurt, vreme de stat in casa, futat si numarat datoriile.

Cum afecteaza criza romanii ? Pai ca orice lucru pe care vrei sa-l generalizezi, cea mai buna metoda este cea a unui studiu de marketing.

Pe timp de criza, servetelele de la baie "e" un lux pe care nu ni-l putem permite. Prin urmare le inlocuim cu uscatoare de maini..

In timpul crizei, ploaia e ca o mana cereasca. Nici nu aveti idee cati bani se scutesc. De exemplu cu masina.... se spala singura, fara efort, fara bani. Trebuie doar plasata strategic sub cerul liber. Apoi gazonul. Nu trebuie sa-l uzi, pur si simplu locul lui e sub cerul liber si prin urmare beneficiaza din plin de ploaie. Cainele. In mijlocul furtunii, daca scoti un caine in ploaie esti castigat de 2 ori. Pe de-o parte scutesti timp si sampon cainesc si pe de alta parte, il scapi si pe sarmanul catel de pureci. Nimic mai simplu. Plus ca dupa ce faci asta, iti va fi recunoscator o buna perioada pentru ca l-ai lasat in casa si l-ai invelit in prosoape.

Si nu in ultimul rand, omul. Sunt persoane care prefera dusul rece, in ploaie. Mie personal nu imi place chestia asta, dar hei, daca unora le place, nu am ce sa comentez. Faceti baie in ploaie maimutzoilor, e mai ieftin si mai revigorant.

In criza sexul e ieftin pentru ca nu se prea practica. Plm, prezervativul e scump, doar n-o sa sacrifici 2 beri pe 5 minute de futat cu vreo naspeta esuata, asa ca mai bine o freci la rece, e mai ieftin, mai sanatos, si plus de asta nu o sa-ti reproseze nimeni ca nu te-a tinut decat 5 minute. Daca esti gagica, frecatul la rece nu te ajuta prea mult. Tu oricum nu dai bani pe prezervative, o iei in gura ca e mai ieftin si fara riscul de a ramane bortzoasa. Daca esti studenta la medicina, din Ineu, proaspat scapata de-acasa de sub ocrotirea mai mult decat ingraditoare a parintilor, dupa ce ai crescut la coada vacii si ai descoperit ca la oras pasaricile sunt epilate, muianul e roz si chilotul e optional, daca esti in gaura si nu ai prea multe prejudecati, poti oricand sa te apuci de macelarit tigani instariti pe 500 de euro. Lumea scapa de un tigan si o curva in acelasi timp deci dublu avantaj pentru restul muritorilor.

Trec printr-o perioada exhaustiva fizic si psihic, e vreme de stat in casa, futat si numarat datoriile.

Bye bye natiune invizibila.

UPDATE: Da, in poza chiar sunt eu. Deasupra :))

Night over London

Intr-o seara normala, la un hotel normal de 5 stele din Londra normala cam cand se lasa seara peste imaginatia mea normala, stateam lungit si eu ca omul pe spate, in fotoliul meu cu masaj in toate zonele corpului (mai putin la cur ca acolo nu-mi place). Pe scurt, stateam la mine in apartament, in fotoliul de la birou.

Si cum stateam asa relaxat, aud cum se futeaza unii in apartamentul de langa mine. Acuma, ca orice barbat imi plac filmele porno, ma excita filmele porno mute, dar ma enerveaza filmele porno doar cu sonor. Asta pentru ca nu pot decat sa-mi imaginez cum o spoieshte pe pereti in timp ce ii mai trage cate o palma la cur (asta pentru ca peretii chiar sunt subtiri). No, si cum luam eu parte la gangbang ca spectator mi-am dat seama ca noi romanii suntem o natie defavorizata. Adica nu e de-ajuns ca avem un trai greu, traim in cusca la bloc cu inca cateva zeci de familii, dar mai suntem obligati de situatie sa asistam la discutii domestice normale gen

– "Costele, iar n-ai platit gazul luna trecuta. Ce-ai facut cu banii nenorocitule, iar i-ai spar t cu ciufuta aia blonda ?"

- "Tu-ti capul tau de copil, pai cum mah sa-mi iei bani din portofel !?? Iesi din baie ca-ti crap capul !!!"

- "Vai, Cristino, intr-o zi o sa iau razna, jur. Marcel nu stie decat sa vina acasa, sa se arunce in pat si sa se uite la TV. Nu s-a mai atins de mine de 3 luni, o iau razna jur ! Fata, m-a chemat Marius la o cafea dupa lucru sa-mi arate niste bilanturi care cica le-am gresit. Ce zici, sa ma duc ?"

- "Hai pisi, ca nevasta-mea se intoarce acasa abia peste vreo 2 ore. Avem timp suficient sa ne facem de cap. Uite motanelul deja s-a trezit si a inceput sa toarca. Pune mana, nu-ti fie frica ca nu musca…doar scuipa."

Eu am avut parte de niste vecini studenti care si-o trageau regulat. In fiecare zi la 7. Puteai sa-ti reglezi ceasul dupa ei. Incepea la 7, pe la 7 si 5 minute se auzea o pauza din scartaitul patului, semn ca schimbau pozitia, apoi incepeau iar gemetele. Pe la 7 si 8 minute era punctul culminant, atunci era miezu` actiunii, o auzeam cum tipa, auzeam palme la cur, racnete de gorila, credeai ca o sa sara toate suruburile de la pat. La 7 si 10 auzeam bricheta, semn ca totul e gata, sunt deja la tigara. Apoi totul revenea la normal in bloc pana ziua urmatoare. Cand i-am vazut de mana in fata usii intr-o zi cand se intorceau cu shaorma la pachet din Dristor da pa coltz, mi-a cazut fatza. In primul rand de la mireasma de shaorma care se imprastiase pe scarai si in al doilea rand de la aspectul lor. Ea era o ochelarista taranca si grasa gen Moby Dick de parca ar fi mancat shaorma da pa coltz din Dristor toata viata, timida si cu ochii in pamant de parca toata lumea ei s-ar fi concentrat in varful bocancului. El, un tocilar cu cosuri pe fatza, mestecand guma hubba buba si cu privire de mascul alfa satisfacut. Erau departe de ceea ce-mi imaginam eu cand ii auzeam cum se futeaza.

In mintea mea bolnava mi-a sarit o idee la lucru intr-o zi cand ma uitam la fetzele plictisite ale colegilor. Am incercat sa-mi imaginez cum arata schismatzi in timp ce-si dau drumul. Freaky, nu? Sa il vezi pe colegul din fatza cum se crispeaza incercand sa se mai tina 1 minut macar, sa ti-o imaginezi pe colega de la parter cum sta pe spate si geme cu ochii inchisi si cu parul valvoi, etc. E aiurea. Am inceput sa generalizez problema, si acum cand trec pe langa oameni pe strada si imi imaginez cum arata cand isi dau drumul. Nu e o imagine prea placuta. Cum arata Basescu, de exemplu, cand se futeaza ? Freaky, nu?

Stiu, sunt bolnav, ma duc sa-mi iau medicamentele.

In speranta ca am descretit cel putin 10 frunti azi, va doresc o zi frumoasa in continuare, normalilor.

Fuck the chemistry

Motto : ca sa citesti textul asta lung cat postul craciunului, ori tb sa iti placa la nebunie, prin urmare sa fi la fel de bolnav ca autorul, ori tb sa fii extrem de plictisit/a si sa nu mai gasesti o telenovela interesanta pe TV.

Bai mie nu mi-a placut chimia. Am invatat-o in scarba si din obligatie, si ca orice lucru pe care il fac in scarba si din obligatie, ajung foarte bun la asta. Asa ca dupa ce m-am ars de vreo cateva ori la catalog cu note mici m-am pus pe scarba asta de chimie si am deslusit misterele CH4-lui, a hexagoanelor cu liniutze duble, cu electroni de valenta si ce alte idiotenii erau pe acolo. Acolo am aflat ca cica toti suntem formati din micutele elemente chimice care se imbratiseaza se combina si se despart si se combina iar cu vecinu pana crestem mari si ne doare fix in surubelnitza din ce si cum suntem formati.

Bine, asa sunteti voi, ignorantii, ca eu unul mi-am pus probleme gen. Ok, credeam ca stiu ce inseamna chimia, am concluzionat ca nu-mi place, ca n-o inghit, ca n-o diger si ca n-o reintroduc in natura odata cu mersul la toaleta.

De aici provine si dubiul meu mare si gros cat china. Am importat un termen de rahat din America si il folosim din ce in ce mai des pentru a descrie tensiunea sexuala dintre doua persoane: "chemistry". "E chimie frateeee !!!". Mama ce ne frecam unu de altu si nu mai gasim patul ala odata, clar, "e chimie". E chimie pana dai din cur de 3 ori si iti dai drumul in 5 minute si atunci devine patetico-logie. N-o mai poti da la intors. Bai nu stiu cum sunteti voi, dar eu nu gasesc chimia din actul futerii. Serios. In romaneste nu are acelasi sens ca in engleza. Nu se intampla reactii chimice, nu se fotosintetizeaza nimic, nu explodeaza nici un laborator, poate doar cateva calorii. Dar nu... stati ca gresesc. Chimia incepe dinainte de a ajunge la pat. Incepe din priviri, semnale discrete, zambete pe furis, gesturi de pitzipoanca cum ar fi trecerea mainii prin par in semn de nervozitate, rasul la orice gluma de cacat pe care o spui, doar ca sa para interesata, aranjatul decolteului si linsul pe bot dupa ce bea ceva cu multa frisca. E clar, o vrea. Nu e chimie. E excitatie, in plm, de unde atata chimie. Chimia e stiinta exacta, se intampla in momente bine stabilite, se intampla dupa legi cunoscute. Aici totul e aleator, mai ales daca esti suficient de beat. In momentul ala, poti sa ai chimie cu orice disperata la fel de beata si la fel de nefututa. Problema e dimineata cand te trezesti din betie si iti dai seama ca ai facut cea mai rushinoasa chestie din viata ta. Mie nu imi place cuvantul chimie, e folosit doar te ghei sau de aia care fut o data pe an. Li se pare atat de magic incat folosesc metafore gen chimie pentru a descrie experienta lui de 5 minute. Ma rog, poate sunt eu mai bolnav asa, dar asta e parerea mea.

Singura chimie pe care o emana corpul uman e vara pe tramvai. Nu-mi place vara pe tramvai. E oribil, cel mai dezgustator loc unde poti sa faci sauna. Asta pentru ca faci sauna impreuna cu vreo 20 de babe grase care se spala o data pe saptamana ca sa faca economie la apa, ca deh... pensia e mica, criza e mare. Si pe tramvaiele construite in anii 70 care se gasesc prin Timisoara asta, in tramvai e plin de amatori de sauna. Nu-mi plac cum le miros hainele acru, cum stau cu mana de bara intr-un maieu cu smocul de par de la subbrat emanand vaporii de transpiratie aculmulate de-a lungul saptamanii de post la apa calda. Apropo de asta, transpiratia are aceeasi compozitie ca si urina. Asa ca atunci cand 2 persoane si-o trag, e ca si cum si-ar da drumul una pe cealalata si ar mai si rade pe seama asta. Vai ce nebunie, uite cum ma pis pe tine, ce tare esti. Sa revenim, totusi sexul imi place si transpiratia din momentul ala e ok, dar no, ziceam si eu ca daca tot ma plictisesc si imi trec ganduri aiurea prin cap, nu are sens sa le tin pentru mine. Imaginati-va ce am scris mai sus data viitoare cand faceti sex. Bine, aia dintre voi care fac o data pe an, o sa uite pana atunci, dar nu e nici o problema.

DECI SA REVENIM. In tramvai, sunt tot felul de mirosuri amestecate de transpiratie. Adica nu toata lumea transpira la fel si evident nu toata lumea miroase la fel. Asa ca daca esti un tip destul de tare de nas, care suporta multe mirosuri, totusi nu o sa faca fata la atatea amestecuri deodata. E practic imposibil. Totusi nu e atat de grav daca nu vezi locul de unde provinde duhoarea. Nu poti practic sa acuzi pe nimeni ca doar nu esti atat de idiot incat sa mirosi toate incheieturile pana dai de sursa infectiei. Dar se intampla ca de multe ori, sconcsii astia sa fie efectiv transpirati. Sa se vada camasa uda pe ei. Si atunci sti. Atunci te duci naiba de acolo, pana nu faci vreo alergie ceva, pana nu iti crapa dintii si iti cade parul din nas. Te priponesti in coltul celalalt de tramvai.
Asta e chimie.

Am un plan malefic. Diabolic chiar. Sa merg cu doi prieteni la popota, sa bag o ciorba militareasca de fasole si apoi sa devastam tramvaiul. Vreau sa fac un experiment sa vad ce chimie e mai puternica: chimia nespalatilor sau chimia fasolii.

MUHAHAHAHAHAAAAAAAA !!!!

Spovedanie

Cand ma uit in spate cine eram acum 4 ani, sa zicem, ma ingrozesc. Atunci eram capabil de unele chestii, aveam ambitii, planuri, faceam chestii pe care azi nu le-as mai face. Mergeam lunar la Bucuresti, aveam o relatie stabila, nu ieseam in cluburi, nu aveam prietene, prieteni. Eram pocait, dar aveam pentru ce lupta. Dar astea au trecut.

As vrea sa fiu asa cum le zic la altii sa fie. As vrea sa pot sa ma ghidez dupa principiul ca orice sut in fund e un pas inainte. As vrea sa pot sa fiu puternic, sa inspir incredere, sa fac intotdeauna ce trebuie, sa pot sa imi pastrez promisiunile, sa reusesc sa nu dezamagesc pe nimeni niciodata.

Poate am dezamagit pe cei cativa cititori ai mei care ar fi vrut altceva de la mine, poate am dezamagit cititorii care ar fi dorit sa citeasca mai des ganduri rele. Eu nu pot sa scriu la comanda, scriu cand simt nevoia, scriu ce am pe suflet, chiar cu riscul de a deranja.

Oamenii au asteptari, chiar daca nu iti iei angajamente implicit. Se poate sa fi dezamagit unele persoane, se poate sa-mi fi incalcat unele promisiuni. Se poate sa fi fost spectator atunci cand trebuia sa fiu actor, se poate sa fi cedat tentatiilor atunci cand trebuia sa nu cedez. Asta e un moment de slabiciune al meu, un moment in care am realizat ca sunt departe de a fi perfect si in care am realizat ca oricat de mult as vrea asta, nu o sa reusesc niciodata.

Nu stiu unde ma vor purta drumurile vietii, nu stiu daca alegerile pe care le voi face sunt cele mai bune. Dar stiu ca imi doresc sa reusesc ce-mi propun, stiu ca vreau sa nu dezamagesc lumea, si mai stiu ca niciodata nu am facut rau voit, din rautate, cuiva.

Texas hold'em

Motto: "Aiurea am fost, aiurea am rămas"

Mă simt închis într-o lume de rahat, în care legile sunt făcute sa te subjuge, în care cei mulți sunt prinși în plasa celor puțini, dar cu legea în spate, în care orice gând de libertate ți-e tăiat din rădăcini de neputință. Îmi plac artiștii pentru ca sunt liberi. Îmi place tot ce e creativ. Chinezii nu sunt creativi. Ei muncesc robotic, ca orbii, ca niște termite care nu vad frumusețea rezultatului muncii lor.

Artiștii se găsesc în toate domeniile. Un artist nu trebuie sa fie cântăreț. Un artist nu trebuie sa fie actor. Un artist nu trebuie sa fie scriitor. Un artist e artist pentru ca se naște înzestrat cu capacitatea de a gândi, cu capacitatea de a se uita la un lucru banal și de a vedea dincolo de aparente. Artiști sunt în toate domeniile. Lumea nu poate progresa fără artiști, fără vizionari. Sistemul e făcut pentru a dărâma visele celor care visează, gen artiști. Artistul e acela care e mereu în căutarea absolutului. Eu nu sunt artist. Eu sunt un fărâmător de vise. As fi vrut sa fiu artist. As fi vrut sa fiu inventiv, vizionar, etc. Dar visele mi-au fost ucise, făcute scrum de soarta.
În situația mea sunt majoritatea. Visele lor sunt sfărâmate de durere, de lumea nedreaptă, de sistemul care ne leagă. Sunt legat, nu ma simt liber. Sunt o pasare într-o colivie. Ma zbat sa rup gratiile dar e în zadar, nimeni nu-mi aude strigatul, nimeni nu vede cum sufletul mi se stinge. Cu program la multinațională, cu greutăți acasă, cum pot sa mai fiu liber?

La capăt de drum, pe toți ne așteaptă un mormânt. De multe ori m-am gândit cum e sa mor, cum sufletul îndurerat îmi părăsește trupul. Ne naștem singuri, murim singuri. Indiferent de zbaterile noastre, toți ajungem în același loc, mai devreme sau mai târziu. Tot ce-mi doresc e sa am o moarte ușoară, sa nu sufăr. Îmi vin în minte mereu cuvintele pe care le-am auzit la diverse înmormântări: „Vai! Câtă durere are sufletul când se desparte de trup. Vai! cât lăcrimează el atunci și nu are cine sa-l miluiască. Către îngeri ridicându-și ochii, în zadar se roagă; către oameni, întinzându-și mâinile, nu are cine sa-l ajute”. Când mori doare, e cumplit, e groaznic. M-am visat mort. Eram în cimitir, ma plimbam printre morminte, și mi l-am văzut pe al meu. Nu scria numele meu pe el, dar eu știam ca e al meu. Scria doar "Boeing 747"

Pana când o sa ajung acolo, sunt pregătit mental să nu ma las învins de sistem, să evadez din colivie, să fiu liber, să fac alegeri doar pentru mine, să gust din bucuriile vieții.

PS: .... ma duc sa jefuiesc o bancă.

TV nation

Nu ma uit la TV. Adică ma uit la el, e frumos, sta permanent oprit. Pot liniștit sa-mi fac freza de Johnny Bravo uitând-ma la el. Nu îmi place maimuțăreala ieftina, emisiuni regizate în care un cocalar își surprinde nevasta ciocănită de vecin, emisiuni în care o stripteuză e plătită sa agate un biet electrician schimbător de becuri arse.

Emisiuni în care o femeie semi-bătrână, dar cu minte de zece ani e luată din vârful patului din mijlocul Bucureștiului infect și dusa sa mulgă vaca în Moldova. La fel, o moldoveanca cu mustață, care s-a chinuit toata viata la munca câmpului e dusa la salonul de defrișat, coafor, masaj, și alte cele. Națiunea se uita cu interes la toate porcăriile care i se toarnă. Vii seara de la munca, te pui la TV și aștepți următoarea zi. Ești un mic roboțel în mașinăria pe care au creat-o sa ne manevreze viețile.
Te uiți la 50 de blonde siliconate cum isi manifesta capacitățile intelectuale în lupta cu un bărbat. Asculți știrile de la ora 5 și te gândești ca viata ta nu e atât de rea. Urmărești inima de țigan si iti imaginezi ca ai o viata aventuroasa, plina de suspans. Singurul suspans din viata ta e legat de ziua de salariu care se tot decalează de când cu criza financiara.

Urmărești cazul elodia de un an sperând ca se va termina cel puțin odată cu Tânăr și neliniștit, și ca vei apuca pensia împăcat. Asculți vocea națiunii prin întâiul ei bâlbâit boculetz.

Te apuca tremuriciul când auzi pe Becali cum rage încruntat. Înghiți rahat cu paiul când asculți campanii electorale și dezbateri interminabile. Te sensibilizezi văzând cum dansul poate fi practicat pentru cauze nobile la emisiuni gen dansez pentru tine. Reality-show-urile te țintuiesc ore întregi, uitând de problemele tale și cufundându-te în problemele fictive ce apar expuse pe televizor.

Televizorul meu e doar de decor. Rar, mai urmăresc câte un meci. Reality-show-ul meu e în fiecare zi. Mâine începe episodul 7829,34 din "Viata lui BGD", și nu vreau sa-l ratez asa ca m-am tirat la somn.
Noapte buna națiune invizibila

Iubire si dezgust, intermezzo

Din episoadele telenovelistice trecute:
Iubesti (Iubire si dezgust, episodul 1)
Suferi (Iubire si dezgust, episodul 2)
Urasti(Iubire si dezgust, episodul 3)

Inermezzo, discutii cu mine la persoana a II-a

Motto: "Save me from myself..."

Orice om viseaza. Cred ca orice om e visator si isi doreste ceva de la viata, are un obiectiv spre care tinde. Avand vise, odata cu trecerea timpului realizezi ca obiectivele sunt din ce in ce mai putin realizabile si ti le schimbi treptat, renuntand la multe lucruri pe care ti le-ai propus. Brusc nu mai vezi departe, orizonturile ti se ingusteaza, si nu ai un plan bine conturat care sa depaseasca granitele zilei de maine. In calea ta stau mereu obstacole financiare, sentimentale, etc.

Dar hai sa vorbim despre alt gen de vise acum. Visele care te fac sa indepartezi pe toti, visele care te propulseaza dincolo de realitate, visele egoiste si arogante. Visele care pot sa-ti distruga o relatie, de exemplu. Nefiind un mare expert in relatii, fiecare experienta din trecut te-a invatat ceva. Tu esti un egoist si un arogant intr-o relatie. Intr-o relatie dintre doua persoane, trebuie mereu sa existe un sef si un supus. Supusul e asa fie pentru ca asa e firea lui/ei, fie pentru ca realizeaza ca n-ar putea niciodata sa duca relatia intr-o directie mai buna decat o duce celalalt. Tie nu-ti place sa fii supus. Esti egoist si arogant, ai impresia ca ai dreptate mereu si ca celalalt nu gandeste bine doar pentru ca nu gandeste ca tine (sau poate nu gandeste deloc). Fiind o fire energica si dinamica, mereu ti-au placut persoanele la fel ca tine. De asta nu-ti plac nici fetele slabe, care nu se implica, care nu gandesc mai departe de ziua de maine(gen pitzi). Felul tau de a fi, desi avantajos uneori, e devastator de cele mai multe ori. Pentru ca nimanui nu-i pasa sa fie o marioneta si de multe ori, din cauza felului tau de a fi, te-ai trezit cu certuri imense, despartiri, probleme, etc. E cam greu sa te schimbi mai ales acum. Pe de-o parte asta ti-e caracterul, iar pe de alta parte, e prea tarziu pentru schimbari.

Pana acum, n-ai intalnit decat 2 femei care te-ar fi putut domina. Una dintre ele era la granita dintre a te domina si a o domina tu pe ea. Tocmai de aia va si certati asa de des. Cu ea ai stat 5 ani. Cealalta te-a dominat clar, mereu te-a avut cand a vrut. Urai asta si din cauza asta te-ai indepartat. Cu ea ai stat sporadic, o perioada de cateva luni.Cel mai mult iti place de o persoana cand nu-ti da atentie si din cauza asta ajungi sa te agatzi mereu de persoanele nepotrivita. Gen pitipoanca care te suna sa o plimbi cu masina. Gen pitipoanca care nu-ti raspundea la mesaje, la telefon, etc. Gen pitipoanca de companie din micul atlas de mitocanie urbana.

Felul tau de a fi desi pare puternic cateodata e vulnerabil. Te simti ciudat cand nu esti in atentie, cand altcineva iese in evidenta inaintea ta. Ai o parere buna, poate prea buna despre tine si potentialul tau. Fiind om, esti vulnerabil cand cauti afectiune acolo unde nu o vei putea avea niciodata. Fiind om, esti un fraier atunci cand indepartezi lumea pentru ca ai impresia mereu ca tu esti seful...

Nu am un epilog potrivit al postarii, ramane in aer pentru episoadele urmatoare...

Piesa serii:

Nesimtirea evadarii

Motto: Oh, How I wish you were here...



Tuturor ni se pare dura viata. Viata te crispeaza de durere cand vezi cat de nedreapta e cu cei care nu merita. Suntem imprevizibili. Desi loviti de probleme, in momentele cele mai grele, reusim sa adunam forta si curaj pentru a tine fruntea sus. Curajul e ceea ce ne lipseste pentru a fi cu adevarat mareti, magnifici. Curajul merge in fata noastra si impune respectul celorlalti. Curaj!? E un cuvant prea mare pentru mine. Eu totusi cunosc o persoana care a avut curaj mai mult decat as fi putut eu sa am vreodata. E vorba de sora mea, care dupa mine, e cel mai curajos om de pe pamant.

Ca alternativa la curaj, semenii nostri se scufunda in mediocritate si-si dau viata pe nimic. Ma simt ca un nesimtit. Sunt un nesimtit pentru ca nu apreciez ce am, cat de norocos sunt ca sunt sanatos, cat de nesimtit si ignorant sunt cand eu am ceea ce unii n-au avut nici macar pe jumatate. Cum dau cu piciorul la lucrul asta si imi fac singur rau cand mai trag cate o tigara. Cum pot sa nu imi dau seama cat ar da unii ca sa fie sanatosi, desi nu e vina lor ca nu sunt. Cat de nesimtit sunt cand imi bat joc de mine si ea ma vede de acolo de sus?

Cand viata te plictiseste si crezi ca nu e de tine, te apuci sa o trantesti, sa te plasezi in situatii extreme, de orgasme intelectuale cu ganja, coca sau hero. Te duci naiba pe mana ta, ii bagi vise ieftine si ireale in cap. Viata e aici, in fata ta, nu intr-un joc pe calculator, nu intr-o sticla de bere, nu intr-o tigara, o liniuta sau o seringa. Viata e aici, doare, se bucura, zambeste, rade, te ridica si te doboara. Ochii pot vedea lucruri care sa iti dea senzatii mai puternice decat orice altceva. Daca vrei sa evadezi, evadeaza in realitate, razi si bucura-te de viata si de ceea ce ai, iubeste si fii iubit. Mergi la biserica. Viziteaza piramidele. Munceste, fii mandru de munca ta si de ceea ce ai creat in realitate. Viseaza mult, doreste-ti mult. In Danemarca, dependentii de heroina sunt finantati de stat cu doua doze de heroina pe zi. Asta ca sa vezi ce amploare a luat problema. Cum pot oamenii aia sa creeze? Sa dezvolte societatea, sa munceasca sa aiba copii? Sunt morti pe jumatate, pentru ca asa au ales.

Sunt multi care viseaza departe...dar pe care Dumnezeu i-a chemat prea repede ca sa guste din bucuriile vietii. Ei nu au ales asa. Iar eu sunt un nesimtit si imi bat joc de ele.

Dor de ....

Motto: Sa-mi bag, ce tarantula am in spate...

Cand ploua imi vine sa merg la mine acasa in Targu Jiu sa vad daca acolo ploua cu aceiasi stropi mici si reci ca aici. M-am trezit intr-o zi ca m-am uitat sa vad daca mai e zapada pe munti. Instant mi-am adus aminte ca sunt in timisoara si aici nu pot sa ma uit sa vad muntele. Mi-am adus aminte azi de cei 19 ani petrecuti in Targu-Jiu, cum mergeam in fiecare zi la scoala cate 10 minute pe jos si mai tarziu cate 15 minute, tot pe jos, la liceu. Liceul era mai departe decat generala, dar mi-au crescut picioarele intre timp si aveam pas mai mare, implicit viteza mai buna. Mi-am adus aminte de barul unde ma mai opream in drumul meu spre liceu, cand n-aveam chef de prima ora de mate. Mi-am adus aminte cum uram prima ora, de la 7.30, mai ales iarna. Drumul era groazic, imi inghetau oasele, dar din datorie pentru patrie si din dorinta de a ma educa il parcurgeam cu inima deschisa (aiureeeeeeeeea, numai asta nu aveam eu in cap atunci). Mi-am adus aminte de serile de vineri cand eram printre ultimii din liceu care plecam acasa, din nou pe intuneric. Atunci era ca acum. Doar sfarsitul saptamanii conta, in rest era o rutina, dar una placuta pentru ca zilnic se intampla ceva deosebit.

Era intuneric si frig mereu la primele ore, dar mai ales frig. Tin minte cum in pauze ne strangeam la soba. Soba nu era destul de mare ca sa putem toti sta linistiti langa ea, si mereu cate unul mai fraier(uneori si eu), nu aveam loc desi as fi vrut sa-mi incalzesc fesele. Tin minte cum de multe ori nu eram deloc genlemani si alungam fetele de pe locurile noastre(ba nu, le trageam efectiv de acolo). Mi-am adus aminte cum un coleg i-a dat foc parului unei colege intr-o pauza, din gresala. Mi-am adus aminte de bulgareala de iarna, de grupul fetelor vesele(4) care au facut schimb de prieteni intre ele de mai multe ori, pana cand fiecare a fost cu fiecare(aproape, nu stiu sigur). Bineinteles ca prietenul nu era la liceu, asta era o prostie, era undeva de varsta mea actuala. Tin minte cum echipa de fotbal a clasei mele(din care eu nu faceam parte) era cea mai buna din liceu. Tin minte cum mergand intr-o dimineata de iarna spre scoala, am trecut pe langa o masina parcata langa trotuar, si am simtit caldura prin geamul intredeschis. Am zis ca trebuie sa-mi iau si eu o masina care face asa caldura iarna(dacia nu era asa calduroasa, intre timp mi-am luat bmw). Tin minte cum mergeam la meditatii, doar pentru a avea note mari la matematica. Sincer nu m-au prea ajutat meditatiile alea nici la bac, nici la admitere, am reusit pe bostanul meu(destul de mic, dealtfel). Nu cred ca am nici cea mai mica admiratie pentru profesorul respectiv, intre timp am aflat ca i-a fost aplicata o mica "corectie". Din punctul meu de vedere, probabil a meritat-o. Mi-am mai adus aminte si de motivatul absentelor in catalog(nu aveam prea multe, in general am fost o clasa si o promotie buna, dar dosarul trebuia sa fie impecabil).

Si tocmai cand incepusem sa cred ca am fost un mic pampalau tocilar, mi-am adus aminte de majorate, motiv de destrabalare si deteriorare a conditiei umane pentru persoanele neobisnuite cu genul asta de viata. Mai ales a fetelor. Atunci mi-am dat seama ca eu de fapt am dus genul asta de viata incepand cu terminarea scolii generale. Atunci am inteles ca eu nu am fost atras de spiritul de turma al colegilor mei pentru ca aveam o conditie materiala mai modesta, dar una spirituala mult mai dezvoltata. Cand ei isi etalau mobilele, masinile sau toalele, eu eram obosit pentru ca cu o noapte inainte fugeam sarind garduri, beat, urmarit de o ceata de tarani furiosi. Cand ei dormeau in patut, pe mine ma apuca dimineata spargand seminte la coltul strazii cu golanii din cartier. Tigani, romani, smecheri din oras, cu femei la produs in spania, in general oamenii la marginea legii, la marginea supravietuirii, la marginea constientei. De ce am fost mereu atras de viata asta? Nu stiu. Poate pentru ca nu mi-am permis luxul de a ma trezi mereu cu ce vreau de la tati. Poate pentru ca nu mi-a placut niciodata monotonia vietii, pentru ca ma plictiseam teribil la discutii filozofice deontologice (deontolog = persoana care spune un cacat cu cuvinte complicate).

Ce concluzie trag de aici? Nici una, inca imi caut concluzia...

O zi ploioasa iti doresc, natiune invizibila !

Pupici

Pupiceii in fund sunt la moda in zilele noastre la fel cum au fost intotdeauna. Calea cea mai simpla pentru a ajunge sus e sa cunosti persoanele potrivite si sa ai buzele umezite mereu, pregatite de a satisface orgoliul sefului.
Se pot forma clasamente, ierarhii intregi de pupicei inlantuiti in sarutul iubirii dorsale, pornind de la cel mai mare nivel si coborand pana la licuricii obisnuiti care pupa in fund seful ca sa ajunga un sef mai mic. Exemplificativ, conducatorii tarii ne arata procedura prin care poti pleca de jos si poti ajunge sus daca pupi fundul care trebuie.
































Ca sa fii pupicel, nu trebuie doar sa ai un basesc care sa te conduca spre glorie. E totusi greu sa fii un pupicel bun, atat de bun incat limba din fundul celui pe care il pupi sa nu devina prea evidenta si deranjanta, pentru ca atunci se poate descotorosi de tine. Nu oricine poate sa fie pupincurist, trebuie sa te nasti cu talentul asta. Unii au talent nativ pentru asta, iar altii doar se chinuie sa invetze meserie dar nu reusesc. Altii, asa ca mine sunt dezgustati de meseria asta murdara si la propriu si la figurat.

Apoi, cei nativi se impart la randul lor in mai multe categorii. Categoria de top e reprezentata de cei care pupa in fund, dar sunt atat de convinsi ca nu fac lucrul asta incat reusesc sa ii convinga pe toti din jurul lor ca ei joaca curat si reusesc prin propriile forte. Chiar sunt convinsi ca nu sunt pupicei. Categoria asta, first class de pupicei nativi si inocenti, e foarte raspandita in jurul nostru si de multe ori ne e greu sa ii recunoastem, pentru ca au o mare abilitate in ceea ce fac.

Nu suport sa vad linguseala ieftina si gadilatul orgoliului. Limba in cur ma dezgusta, ca si pe majoritatea oamenilor, de altfel. Sigurii perversi care adora asta sunt cei care fac asta constant si cu o placere deosebita, si, bineinteles cei al caror dos e zilnic alintat de una sau mai multe buze umede.

Iubire & dezgust, episodul 3

Din episoadele telenovelistice trecute:
Iubesti (Iubire si dezgust, episodul 1)
Suferi (Iubire si dezgust, episodul 2)

Motto: “Experienta este numele pe care fiecare il da greselilor sale.” Oscar Wilde


How we became fire

Dupa perioada de incertitudine si ratacire cauzata de pierderile importante din viata ta de mic anonim in care esti in cautarea adevarului absolut despre femei, realizezi ca nu exista asa ceva. Nu exista un adevar absolut. Descoperi incet ceea ce stiai si auzeai mereu la altii in jurul tau: toate femeile sunt la fel. Din cauza asta incepi sa le tratezi pe toate la fel, acum ai experienta necesara capatata in aventurile de fucker. Te-ai schimbat aproape irevocabil intr-un insensibil misogin, fara suflet, o persoana care nu mai cauta la o femeie lucruri care evident(pentru tine) sunt inexistente. De aici si pana la o agenda plina nu e mult si incet incet chiar incepi sa detii controlul vietii tale sentimentale. Fiindca ca ti-ai dat seama ca e incontrolabila, iti propui sa devina absenta. Orice relatie cu o femeie devine implicit lipsita de sentimente si atunci problema e cvasi-rezolvata(din punctul tau de vedere). Atunci cand nu iti mai irosesti energia incercand sa fii pe placul pitipoancelor, ti-o redirectionezi spre lucrurile care cu adevarat ar trebui sa fie importante in viata ta. Asa incepi sa petreci mai mult timp cu familia, te preocupa cariera si te implici mai mult in munca ta, practic iti dai seama ca cel mai important lucru pentru tine trebuie sa fii tu, si de aici iti imbunatatesti vizibil viata. Pitzipoancele au cazut pe locul 10 in lista ta de prioritati. Din momentul asta insa incepi sa ai din ce in ce mai multe. Pur si simplu sunt niste legi nescrise, ale lui "Murphy" daca vrei, care probabil spun ca atunci cand nu cauti un lucru, el te gaseste singur. Atunci cand iti cautai pitipoance, investeai atata energie in chestia asta, nu se concretiza si de aici porneau o gramada de frustrari in viata ta, erai nervos mereu, aveai momente de depresie si urai tot ce te inconjoara. In momentul in care persoana ta devine mai importanta, pitipoancele rasar in jurul tau ca ciupercile. Esti un cocalar care are grija de propria persoana, esti finutz, ai glume inteligente, ambitii mari si ai un aer de superioritate in prezenta femeilor. Ele nu sunt importante pentru tine, le tratezi cu indiferenta, le consideri fiinte inferioare. Pentru ca sunt frustrate si ofticate de chestia asta, incearca sa se faca importante prin faptul ca le doresti la pat, ceea ce de multe ori se si intampla.


Losing my religion

Pentru ca esti obisnuit cu pretentiile, fitele si feminismele ieftine, totul ti-e deja cunoscut si pitzipoancele nu te mai surprind. Stii cum trebuie procedat ca sa-ti atingi scopul, dar de multe ori nici macar nu vrei sa faci asta, esti prea scarbit de usurinta cu care poti obtine ceea ce inainte era intangibil. Daca nu obtii nimic, esti la fel de indiferent, pentru ca nimic nu te mai atinge, prioritatea 10 e prea putin importanta, diferenta dintre prezenta si absenta unei femei langa tine intr-o seara in oras e nesimnificativa, tu esti la fel in ambele situatii. Esti in perioada de apogeul al sinelui, momentul in care dezgustul a luat locul iubirii. Chestia e ca dezgustul iti place la fel de mult ca si iubirea. Dezgustul iti da putere, te face indiferent, prin dezgust privesti femeile/lumea cu alti ochi, te vezi si te crezi superior. Dezgustul iti da aripi mai mult decat iubirea si decat redbull-ul cu whisky. Din cauza dezgustului, numerele de telefon diferite care iti apar pe ecranul mobilului in decursul unei zile pot sa varieze lejer intre 2 si 10.

Acum iti dai seama ca femeile te pot transforma in ceea ce urasc. Esti misoginul dezgustat, asasinul perfect, "za smud criminal".

Totusi mai exista sperante pentru tine... totul in episoadele urmatoare

Numere, plm

Motto: Daca iti plac numerele, mai bine du-te la scoala

A)2, 3, 5, 9, 17, ?

B)Numerele sunt aranjate a.i pe verticala si pe orizontala, unul din trei se deduce matematic din celelalte doua. Ce numar lipseste?

4 5 20
6 2 12
24 10 ?

C)Care numar nu se potriveste?

1, 2, 3, 4, 5

Welcome to my sick world

Tot ceea ce scriu face parte din viata mea, nu mi-e usor sa ma expun asa, dar o fac pentru ca nu mai pot sa tac. Daca as fi fericit nu as vrea sa imi impart fericirea cu nimeni. Dar sunt nefericit si indurerat si vreau sa impart nefericirea si durerea mea cu toti pentru a ma elibera de povara de a o duce singur. Urasc toate lucrurile/oamenii care mi-au facut rau si de aceea le arat exact asa cum sunt, fara masca, pe fata, fara inflorituri. Nu scriu pentru gadilarea intelectuala a unor luminatzi, nu vreau sa par amuzant, interesant si deasupra tuturor pentru deliciul pitipoancelor. Sunt arogant si am de ce. Sunt impotriva lumii si am de ce. Sunt asa cum sunt si am de ce. Daca as fi avut de ales, as fi ales sa fiu altfel.



Love is blindness


Over a Cup of coffee

Printre oi

La marginea lumii abstracte in care ne invartim ca o musca fara cap, am descoperit ca adevarul absolut si chintesenta existentei noastre efemere de romani in romania o reprezinta nepasarea. Nesimtirea, durerea in dos, durerea in fata, egocentrismul sau cum vreti sa-i spuneti sta la baza societatii noastre partial organizate(mai mult dezorganizate). Inconstient, in timp, de-a lungul secolelor lungi de privit oile rezemat in toiag, romanul a inceput sa-si dea seama ca nu trebuie sa-i pese. Nu ii pasa ca ploua afara, el isi pazea oile. Nu ii pasa ca in jurul lui se dadeau razboaie, el avea grija de curul lui basicat de cioban. Ca si identitate nationala, tara noastra s-a construit pe nepasarea in calea turcilor, rusilor, americanilor, etc. Rareori s-a ridicat cate un individ dornic sa-si puna pielea la bataie pentru binele tuturor, sa porneasca o revolutie, o rascoala ceva, ca pana la urma sa fie prins, batut si violat pe roata in vazul multimii. Romanul se gandeste la binele individual, pe care de multe ori il asteapta ca si pomana de la americani, rusi, nemti, sau cine o mai vrea sa devalizeze bogatiile tarii. Lucrurile nu s-au schimbat de-a lungul veacurilor, si exemplele la scara nationala din ziua de azi sunt peste tot in jurul nostru: de exemplu, nimanui nu-i pasa ce se intampla la tv, ce doctrina are PNL, ce vor unii, ce vor ceilalti, importante sunt interesele personale, fara a gandi la scara larga, “out-of-the-box”. Lumea gandeste in spiritul “las-o bah ca merge asa”. Cati dintre voi stiu cine este ministrul muncii, al invatamantului, al mediului, al relatiei cu parlamentul, ce consilieri are boc sau base. Serios, acum, chiar nu ne pasa.

La scara mai mica, nepasarea se transpune in nesimtire. Insensibilitate la ceilalti, spirit individualist, arogant, defensiv. Oamenii la noi nu se ajuta, nu gandesc pentru binele societatii,. Nimeni nu vrea sa-si asume responsabilitati care implica riscuri. E mult mai bine la caldura sigurantei nepasarii. Daca nu te bagi in seama nu esti bagat in seama, implicit ai mai putine riscuri. Oile pasc linistite, serviciul merge, roata se invarte, banul vine, burta e plina, ce ne pasa de restul?

Toate guvernele de dupa revolutie au fost interesate de imbogatirea individuala prin valorificarea mostenirii comuniste, nu conteaza ca industria a disparut, ca practic nu exista o companie romaneasca care sa fie un jucator mediu pe piata internationala.

E imposibil sa schimbi mentalitatea inradacinata de mii de ani, prin urmare cred ca Romania va ramane mereu in urma altor tari cu sute de ani doar pentru faptul ca nu se cauta progresul, noi am ramas cu gandirea feudala de proprietate si avutie.

Lucruri inutile la femei, partea 2

Partea I, aici(click link)


Subiectul de azi : unghiile(a.k.a. ghearele)

Unghiile lungi de șopârla au devenit la fel de comune ca si tocurile. Nu exista femeie sa nu aiba unghii lungi. Părerea mea e ca unghiile la femei sunt un lucru inutil. Practic nu le ajuta cu nimic sa aibă unghii mai lungi, fizic nu au nevoie de ele pentru ca am trecut de etapa evoluției când ele rașchetau pământul în căutarea de rădăcini pentru a se hrăni. Nu le ajuta nici la scărpinat si nici la masturbare pentru ca se pot răni serios cu ele. Nu se pot apara cu ele pentru ca nu sunt gheare de pisica. Singurul lucru pe care cred ca il pot imbunatati e scosul cleiului din urechi sau forarea in adancul nasului. Totuși, multe dintre ele considera absolut necesar faptul de a avea unghii lungi, de cele mai multe ori false. Tot eul lor se concentrează în unghiile pe care nu ezita se le scoată în evidenta cu orice prilej. Unghiile lungi, de vrăjitoare, sunt considerate sexy și elegante de către ele.

Sincer mie mi se rupe(nu unghia). Daca esti pitzi, poti sa fii sigura ca nu ma intereseaza lungimea, culoarea sau forma unghiilor tale. Ma intereseaza cu totul si cu totul altceva, nici nu observ unghiile si de aici se creaza impresia ca sunt badaran. Nu ma uit la unghii cand incerc sa te agatz, altceva mi-a atras atentia. Nu ma gandesc sa ti-o trag pentru ca ai unghii lungi. Nu mi se pare excitant faptul ca iti infigi unghiile in spatele meu cand ai orgasm. Nu mi se pare o tragedie ca ti-ai rupt o unghie, chiar era inutila si natura a tinut sa-ti arate lucrul asta.

Si ca și cum nu era de-ajuns ca își lasă unghii lungi,mai era nevoie sa si le si vopsească in tot soiul de culori țipătoare, pentru a atrage atenția. Cel puțin asa spun ele. De fapt motivul serios pentru care își vopsesc unghiile e pentru a ascunde mizeria ce zace sub ele. La asa unghii mari, e absolut inevitabil sa nu se acumuleze un munte de mizerie raioasa/scarboasa sub ele, și pentru a nu fi nevoite sa își scoata negrul de sub unghii mereu, odată cu apariția vopselelor, s-au gândit ca e mai bine sa ascundă faptul ca ar avea negru sub unghie. Hai sa fim serioși...pe cine crezi ca pacalesti pitzi? Ai un munte negru pe care il porti cu eleganta dupa tine si incerci sa eviti situatiile neplacute ascunzandu-l sub un strat de oja?

Asta ma duce cu gandul la motivatia sexuala a unghiilor false. Pentru ca unghiile false sunt la fel de utile in actul sexual ca si scremetele false. Pot sa existe sau nu, cui ii pasa de ele? Mie nu.

Pentru cine nu crede cat de multa pasiune si devotament investesc femeile intr-un lucru inutil ca prelungirea unghiilor cu plastice false, pot sa urmareasca documentarul de mai jos ...eu unul m-am plictisit pe la secunda 10.

Ratiunea de deasupra ratiunii...

In goana dupa cascaval, de multe ori uitam cele mai importante amanunte, cele care iti dau fericirea, care te fac sa stii pentru ce te trezesti dimineata si pentru ce muncesti, lucrurile pe care nu le constientizezi dar care iti conduc pasii si iti determina actiunile. Cine traieste fara suflet e ca un animal fara ratiune care isi vede doar propria existenta si traieste doar pentru a se reproduce, fara un scop anume.

Fiecare dintre noi cauta un motiv pentru care sa mearga mai departe si pentru care sa se zbata.

Tema de reflexie: Tu pentru ce te trezesti dimineata? Pentru ce muncesti? Cine esti, de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi, si, mai important, de ce vrei sa ajungi acolo si nu in alta parte? Ce te face fericit si ce te face trist? Cat de nefericit esti dispus fii doar pentru fericirea altuia?