Just no title

Vreau sa fiu singur. Nu singur in lume, dar singur in suflet nu vreau sa las pe nimeni sa se apropie de mine, desi imi doresc asta atat de mult. E o contradictie ilogica si un cerc vicios in care ma invart mereu, pentru ca pe de-o parte inca port pe suflet cicatricile tuturor lucrurilor care m-au ranit in viata. Purtand aceste cicatrici, vreau sa fiu singur pentru ca nu vreau sa imi fac mai multe, vreau sa le las sa se vindece de la sine. Pe de alta parte, cicatricile s-ar vindeca cel mai bine daca cineva(sau ceva) ar contribui la asta. Dar, mereu stau cu teama sa nu-mi creez mai multe, pentru ca deja nu as mai suporta alte pierderi. Intr-un an jumatate mi-am pierdut bunica care m-a crescut, prietena de 5 ani cu care trebuia sa ma insor, sora langa care si dupa care am suferit groaznic, prietena care m-a lasat sa duc singur greutatea suferintei mortii surorii mele, si pe deasupra, mi-am pierdut sufletul

Vreau sa fiu singur sa ma vindec, si nu prea vreau, sunt confuz si din cauza asta sunt constient ca ranesc pe cei/cele din jurul meu. Mai bine sunt singur, pentru a nu rani pe nimeni.

Sunt pierdut, depresiv, am o perioada in care ma simt nemernic pentru ca sunt nemernic. Inca simt ploaia din noiembrie

If I fall...

Motto : Totul trece,dar nimic nu se uita!!


Press play and read on -->

Ninge ca in povesti afara, e un moment de maxima fericire pentru copii sa se bucure de putina zapada care inca mai cade peste tara noastra. Pentru mine e o perioada de depresie, toata vremea asta nu ma bucura cu nimic nu-mi trezeste decat amintiri care dor, nu ma incanta ca pe banateni pentru ca eu am crescut cu zapada de 100 de ori mai multa ca asta, nu ma scoate la tavaleala pentru ca nu imi place sa ma ud(spre deosebire de pitipoance), mie imi provoaca altceva. Pe mine ma face sa fiu plin de ganduri rele. Mi s-a sugerat ca blogul asta e plin de tampenii si pitipoance si ca subiectele mele sunt numai aberatii. Nu am facut blogul ca sa ma placa lumea, sa castig vreun ban sau sa sa fiu trendy. Nu neg ca imi place sa ma citeasca cineva, dar nu asta e scopul lui. Pentru mine e doar o modalitate de a ma descarca de toate gandurile rele care ma apasa. Deci cei care nu ma plac, nu e nevoie sa ma inghita, pot sa ma si suga - cu alte cuvinte sa nu mai dea pe aici.

In alta ordine de idei, revenind la vremea depresiva de afara si in concordanta cu evenimentele din viata mea, trebuie sa spun ca pe fondul crizei financiare am impresia ca s-a declansat si o criza de inteligenta in randul romanashilor nostri. Lumea se bucura, se agita, a fost V.Day, urmeaza 1 Martie, 8 Martie, perioada de maxima intensitate pentru posesoarele de balcoane, moment in care au orgasme emotionale atunci cand numarul cadourilor, florilor, martisoarelor si mascaricilor care vin sa le pupe cu un matzisor in mana creste vazand cu okii. Lumea se bucura, isi face planuri de petreceri, isi planifica concedii cat mai departe, pentru ca - nu-i asa- dupa o perioada de "munca asidua" trebuie sa se relaxeze. Lumea se bucura, se pregateste de ceea ce e mai frumos in viata, de familie, copii, casatorie, casa. EU NU !!!

Ca sa fiu mai explicit, poate am eu alta mentalitate dar eu nu vad nimic usor si frumos in tara asta si in viata asta. Nu cred ca iti trebuie prea multa inteligenta ca sa te dai batut in fata lucrurilor cu adevarat nasoale si sa vezi viata in culori inchise asa ca mine. VIata nu e frumoasa. Viata e complicata si dura. Viata te pune la incercare la fiecare pas. Pe masura ce cresti incepi sa ai din ce in ce mai multe responsabilitati si daca vrei sa ajungi departe o sa ai si mai multe lucruri pe cap, pentru ca stai sa te preocupi mereu de viitorul tau. Viata e grea cand ajungi pe picioarele tale si nu e mamica sau taticu care sa iti mai dea cate un 407 drept cadou sau caruia sa-i ceri sa te scoata din belele. E grea atunci cand te uiti la banii care ii ai si te gandesti ca aia sunt toti, daca ti se termina nu-ti mai trimite tatal din spania sau mama din germania. O sa stai sa faci foamea, o sa stai in casa ca nu ai cu ce sa iti platesti sucul tie sau pitipoancei care te tot solicita. Viata e urata atunci cand iti pui increderea in cineva, cand te deschizi cu totul si daruiesti sentimente indiferent de cum ti le calca in picioare partenerul. E urata cand plangi singur in pat cu sufletul arzand de durere si neputinta, cand cuvinte care odata te mangaiau si iti inaltau sufletul la cer acum te biciuiesc si te scuipa, te lovesc si te darama la pamant incapabil de a mai reactiona la nimic. E urata atunci cand sufletul ti se frange si iti moare. Te apasa greu pe umeri cand te-ai trezit singur fara nici un prieten adevarat, fara un umar pe care sa plangi, fara o ureche care sa te asculte, fara o mana care sa te mangaie. Viata te loveste ca o ploaie rece de toamna atunci cand libertatile pe care le aveai devin din ce in ce mai putine. Viata te face sa urli atunci cand vezi ca esti sarac si altii bogati. Viata te face sa urli atunci cand esti tratat ca o mizerie de niste zdrente a caror fericirea consta in nefericirea ta. Viata e neagra si sufletul iti moare atunci cand vezi ca e nedreapta cu cei drepti, cand vezi ca e dreapta cu cei strambi. Viata e o jigodie cand traiesti cu durerea mortii fratelui, a bunicilor, cand te gandesti ca iti vei duce parintii pe acelasi drum, ca vei ramane singur. Viata e o tarfa cand auzi urlete de durere si neputinta cand chiar ea, viata, se scurge din tine inainte de vreme.

Si cel mai greu e sa fii nevoit sa treci singur prin asta, sa nu te ridice nimeni de jos, sa nu fie nimeni langa tine. Nu te aude nimeni, nu-ti stie nimeni durerea. Ii vezi cu ranjete tampe pe fatza traindu-si in continuare viata roz. Pentru mine viata e neagra, nu roz.

Exista trei explicatii pentru mine comparativ cu cei de varsta mea pe care ii cunosc:
1) am ramas in urma cu gandirea si o sa ajung si eu sa fiu ca ceilalti dupa ce ma mai maturizez
2) am luat-o inaintea celorlalti si abia peste cativa ani o sa fie capabili sa-mi inteleaga punctul de vedere
3) am luat-o pe un drum paralel care are mai mult de a face cu nebunia decat cu ratiunea.

Dream on, happy people, dream on....


TOTUSI !!!:

Cea mai mare satisfactie o ai atunci cand pleci de unii nici nu-si imagineaza, si o sa ajungi acolo unde ei doar viseaza. Personal, ceea ce m-a facut puternic acum e chiar faptul ca m-am luptat si am suferit, ca am vazut suferinta, am vazut disperare, durere, crispare, lacrimi si tarie, ca am fost inselat, ca am fost dezamagit si ca nimeni nu a crezut in mine. Cum nimeni nu te ajuta inveti sa te descurci singur. Cea mai mare satisfactie o ai atunci cand poti zambi in cele mai urate momente ale vietii, cand tot de te apasa de face mai puternic. Ambitia si credinta te ridica si te tin sus cand totul te trage in jos. Atunci cand te ridici din lovituri esti mai puternic decat toti.

A funny thing, dreptul la replica

M-a cautat lore. Cine nu stie despre ce e vorba, poate sa se edifice aici. Pentru ca e frumos sa acorzi unei persoane dreptul la replica o sa incerc sa reproduc cat mai exact discutia cu ea(de pe mess). Am fost vineri dupa masina la service, lasand messengerul on-line. Cand m-am intors acasa am gasit printre ferestrele cu mesaje si inimioare de la pitzipoance(glumesc) si una in care lore imi spunea ca a citit blogul si imi explica unele chestii. Mi-a spus ca ea m-a iubit si ca vrut doar sa fie fericita si iubita inapoi. Mi-a spus ca acum a gasit lucrul acesta si acum e fericita(nu cred ca era o aluzie la faptul ca cu mine nu a fost). Apoi mi-a explicat ca si eu aveam bmw cand am fost impreuna, deci nu m-a lasat pe mine pentru unul cu bmw(imi place ca e constanta totusi, de aici si urarea la cat mai multe). Apoi am ajuns acasa si am vazut ce-mi scrisese. Pe undeva avea dreptate, nu e corect sa judec o persoana dupa ultima impresie. Trebuie avute in vedere si clipele frumoase. Mi-am dat seama ca lore nu a inteles de ce eram eu ofticat si i-am scris inapoi(desi era offline) ca nu asta e motivul pt care nu mi-a convenit intalnirea dintre noi, si ca dupa atata timp de cand nu am mai vb si nu ne-am mai vazut(la telefon nu raspunde, pe mess nu e niciodata), as fi vrut mai mult de la ea decat un "ce faci" si apoi "pa" grabita. Totusi am trecut prin multe impreuna, soru-mea o placea foarte mult, parintii mei la fel, oricum ma asteptam la cu totul altceva. Mi-am cerut scuze ca a aparut pe o postare pe care toata lumea o poate vedea, si i-am explicat ca am spus doar ceea ce am vazut si cum m-am simtit. E prima persoana care a tinut foarte mult la mine si care acum pur si simplu nu ma mai cunoaste. E incredibil cum un om se poate suci la 180 de grade in cateva luni. Probabil am inteles eu gresit ceva. Apoi dupa cateva minute, imi raspunde(deci era online dar inviz.) si imi spune ca nu avea de ce sa se ascunda de prietenul ei. I-am spus ca nu era cazul sa se ascunda de nimeni si ca nu a inteles nimic. Apoi mi-a spus ca el s-a oferit sa o aduca la mine si ca nu putea sa-l refuze. Punct. Atat.
Daca am omis ceva, imi cer scuze.

Ma bucur sincer pentru ea ca e fericita. Dar eu nu uit niciodata persoanele care imi sunt alaturi. Usa mea va fi intotdeauna deschisa pt ea si pentru orice fosta prietena de-a mea.
Acum nu-mi ramane decat sa astept invitatia la nunta. Nu ar fi singura mea care s-a maritat dupa ce ne-am despartit. Totusi, nu stiu de ce, dar am o presimtire ca nu o sa primesc nici macar invitatia...

Am primit o piesa misto(ms mircea) care imi aduce aminte de despartirea de fata cu care am stat 5 ani. Incontestabil, pe toate fetele care i-au urmat le-am comparat cu ea. Si nu cred ca asta o sa inceteze.

A funny thing

E un lucru ciudat cand te intalnesti cu o fosta iubita, cu care ai impartit patul, casa, experiente placute si experiente neplacute, in sfarsit, care a avut un impact in viata ta.

Astazi m-am intalnit cu fosta mea iubita pentru a ii da ultimele lucruri ale ei pe care le-am gasit in casa. E un lucru ciudat cand te suna sa cobori ca e jos, cum o vezi ca se da jos dintr-un BMW din care se uita pe sub cozoroc un cocalar, cum te intreaba cum mai esti, ii raspunzi sec "bine" si apoi iti spune pa pa pa, te-am pupat..... Nu ma asteptam sa raman asa marcat de intalnirea asta mai ales ca eu sunt cel care i-a dat papucii.... Nu intelegeti gresit, nu din punct de vedere sentimental am ramas marcat. Am ramas marcat pentru ca gagica s-a miscat repede si s-a lipit de alt fraier in conditiile in care acum nu mai mult de 2 luni imi faceam griji ca fata nu o sa treaca niciodata peste despartire. Fratilor, chiar eram ingrijorat, imi rupea inima...

Eu care credeam ca ea ma trage inapoi :)) Pana la urma eu eram cel care o oprea pe ea din drumul spre glorie urmat de majoritatea femeilor.

La cat mai multe BMW-uri, lore !