La marginea lumii abstracte in care ne invartim ca o musca fara cap, am descoperit ca adevarul absolut si chintesenta existentei noastre efemere de romani in romania o reprezinta nepasarea. Nesimtirea, durerea in dos, durerea in fata, egocentrismul sau cum vreti sa-i spuneti sta la baza societatii noastre partial organizate(mai mult dezorganizate). Inconstient, in timp, de-a lungul secolelor lungi de privit oile rezemat in toiag, romanul a inceput sa-si dea seama ca nu trebuie sa-i pese. Nu ii pasa ca ploua afara, el isi pazea oile. Nu ii pasa ca in jurul lui se dadeau razboaie, el avea grija de curul lui basicat de cioban. Ca si identitate nationala, tara noastra s-a construit pe nepasarea in calea turcilor, rusilor, americanilor, etc. Rareori s-a ridicat cate un individ dornic sa-si puna pielea la bataie pentru binele tuturor, sa porneasca o revolutie, o rascoala ceva, ca pana la urma sa fie prins, batut si violat pe roata in vazul multimii. Romanul se gandeste la binele individual, pe care de multe ori il asteapta ca si pomana de la americani, rusi, nemti, sau cine o mai vrea sa devalizeze bogatiile tarii. Lucrurile nu s-au schimbat de-a lungul veacurilor, si exemplele la scara nationala din ziua de azi sunt peste tot in jurul nostru: de exemplu, nimanui nu-i pasa ce se intampla la tv, ce doctrina are PNL, ce vor unii, ce vor ceilalti, importante sunt interesele personale, fara a gandi la scara larga, “out-of-the-box”. Lumea gandeste in spiritul “las-o bah ca merge asa”. Cati dintre voi stiu cine este ministrul muncii, al invatamantului, al mediului, al relatiei cu parlamentul, ce consilieri are boc sau base. Serios, acum, chiar nu ne pasa.
La scara mai mica, nepasarea se transpune in nesimtire. Insensibilitate la ceilalti, spirit individualist, arogant, defensiv. Oamenii la noi nu se ajuta, nu gandesc pentru binele societatii,. Nimeni nu vrea sa-si asume responsabilitati care implica riscuri. E mult mai bine la caldura sigurantei nepasarii. Daca nu te bagi in seama nu esti bagat in seama, implicit ai mai putine riscuri. Oile pasc linistite, serviciul merge, roata se invarte, banul vine, burta e plina, ce ne pasa de restul?
Toate guvernele de dupa revolutie au fost interesate de imbogatirea individuala prin valorificarea mostenirii comuniste, nu conteaza ca industria a disparut, ca practic nu exista o companie romaneasca care sa fie un jucator mediu pe piata internationala.
E imposibil sa schimbi mentalitatea inradacinata de mii de ani, prin urmare cred ca Romania va ramane mereu in urma altor tari cu sute de ani doar pentru faptul ca nu se cauta progresul, noi am ramas cu gandirea feudala de proprietate si avutie.