Piesa de weekend

Semisonic- Secret smile
Asculta mai multe audio Muzica

Bla bla bla

Merg în mașină și tot ce aud la radio sunt piese în engleza, fără mesaj, cu ritm de club. Peste noapte au apărut tot felul de artiști romanashi care baga la greu pe piese care te duc cu gândul la occident. Nu e ceea ce ma încântă pe mine pentru ca nu-mi place trendul asta de hauzeri, dar măcar facem pași mari spre muzica ascultabila și de străini (no offense, Cotabitza).

Îmi plac reclamele. Dar nu-mi place produsul. Ma pot uita la reclame interesante toata ziua, dar asta nu ma va convinge niciodată sa cumpăr un produs. Reclamele de pe TV sunt mai mult mini-filmulețe adresate publicului-țintă, menite sa-l transpună într-o lume paralele în care Sugus, de exemplu, îți da puteri supra naturale după ce o sugi, în care detergentul tău e naspa si scump, iar cea mai buna soluție vine de la tanti Viorica care a spălat haine toata viata la pensiune si are o bogata experiență, asa ca îți recomanda detergentul pentru aproape orice, chiar si pentru spume în cada. Pentru ca nea Matache știe ca dimineața merge un vin bun și rozmarin, parca asta o sa împingă sa-i cumpăr salamul. Ma uit amuzat de dragul artei, nu al produsului promovat.

Dar pe departe cele mai tari reclame sunt la bere.

Weekendul asta n-am chef de scris, vremea de-afara ma îndeamnă la somn, asa ca o sa fac sex mental cu piticii mei grași.

Tzaranul si indragostita, pt 1

Monolog (just like heaven !?!):

The Cure - Just like heaven

Ora 00.30 AM

Ea, ghemuindu-se la pieptul lui : - Iubitule, ți-am zis vreodată cât de mult te iubesc ?
El : - Doar în fiecare jumătate de oră, întorcându-se pe partea cealaltă, somnoros.
Ea : -Puiuţ, eu sunt fericită cu tine... Te iubesc mult !
El : - Şi eu aş fi fericit dacă m-ai lăsa să dorm... am avut o zi grea azi !
Ea : - Bine iubiţel, te las să dormi dacă îmi spui cât de mult mă iubești, asa... înainte de culcare.
El, întorcându-se și cuprinzând-o în braţe : - Te iubesc tare tare dragostea mea, conștient că ăsta e singurul mod în care poate să adoarmă fast & not furious.
Ea : - Şi eu pe tine. Ești viaţa mea.
El, răsuflând ușurat în gând : - Noapte bună !

Peste 10 minute:

Foindu-se în pat, el nu putea să mai adoarmă.
El, în gând : - Uite că acum nu mai pot să adorm la loc. Fix acum s-a găsit sa-și exprime dragostea, când deja sforăiam. Poate dacă fac sex, o sa adorm mai repede.
El, luând-o în braţe și sărutând-o pe gât : - Iubito, am chef de nebunii.
Ea, somnoroasă : - Hai mă, lasă-mă ca dorm.
El, intrigat, în gând : - Uite la ea ! Poate să mă trezească când vrea ea cu toate prostiile, dar apoi când vine vorba să mă adoarmă la loc nu-i mai pasă.
Ea, îndepărtându-se în capătul celalalt al patului : - Hai mă, dar încetează, nu ți-am zis că dorm. Ce naiba, ești aşa nocturn. Numai bufniţele și-o trag noaptea. Culcă-te, că mă enervezi!
El, furios: - Şi cu asta ce fac, arătând nedumerit la cei 20cm care stăteau drepţi ca lumânarea.
Ea : - Stai 5 minute că-ți trece. Sa nu te duci la baie că ne supărăm. Sper că ai încetat cu prostiile.
El, în gând : - Să-mi bag ciolanu', care te-o mai fute pe tine cand ţi se scoală. Dacă ştiam că ţinem post 256/365 pe an nu te mai luam. Aşa îmi trebuie dacă mi-a trebuit femeie cuminte.

Morala : Curvele sunt cele mai bune femei. Nu îți toacă nervii, arată mereu bine, și chiar dacă nu e numai a ta, măcar o poți fute când ți se scoală.

Hai PA

"Dedicata aproape tuturor fostelor..."

Bai nush cum sunteți voi dar când vine vorba de relații sunt expert. Adică am avut tot soiul de relații, de la alea de 3 ore(fara sex) pana la relații de 5 ani, deci am atâtea cunostințe încât pot sa-mi dau doctoratul din asa ceva. Relațiile sunt simple, nu e mare filosofie, am mai încercat sa explic în episoadele anterioare din Iubire și dezgust despre o poveste simpla dar cuprinzătoare. Filmul încă nu e gata, pentru ca acum fac la el, dar imediat ce o sa am amănunte ce merita menționată o sa revin cu blognovela.

Având eu atâta experiență în relații, pot sa zic ca deși relațiile se încadrează în niște stereotipuri, despărțirile nu împărtășesc aceleași caracteristici. O despărțire nu seamănă niciodată cu cealaltă. Mai ales dacă tu ești în postura celui care si-a luat papucii si a plecat la plaja. Atunci stai ca prostul în ploaie și te întrebi cu ce ești vinovat tu? De fapt problema nu se pune asa. Asta e marele păcat al tuturor celor care-si iau papucii. Încearcă sa își însușească vina. Nu prieteni, vina nu e a voastră. Nu ești vinovat ca femeia ta e o curva și și-a găsit o pula mai mare. Nu ești vinovat ca femeia ta te-a lăsat pe locul 6, după catelush, familie, cariera, prieteni și distracție. Nu e vina ta ca e o pitipoanca care s-a hotărât ca mașina ta nu mai e suficient de mare încât sa-i satisfacă orgoliul și sa aibă cu ce sa se laude la prietenele ei retarde.
E incompatibilitate când tu ai avut cele mai bune intenții, și ți-o imaginai cu mana pe bostan în timp ce ea se imagina cu mana pe portofel ? Clar nu. Ea e o curva.

Vina ii aparține în totalitate ei. Ea e cea care ia hotărârea asta pe niște criterii de căcat. Bineînțeles ca în momentul ala, în care ești pus la zid, în care vrei sa o ții în brate, sa fie totul cum a fost, și te abții cu ultimele puteri sa nu iți șiroiască lacrimile în timp ce ea îți flutura ostentativ țigara nonșalant pe sub nas și îți explica ca ai fost un bădăran în unele faze și ea nu poate sa accepte comportamente de genul ala, bineînțeles ca în momentul ala, ea are toata dreptatea din lume. Ești pus la zid și normal, trebuie sa ieși din corzi și sa te aperi. Nu vezi situația din afara și nu ești conștient de naturalețea și dezinvoltura cu care se afisaza, de parca ar fi făcut asta încă din grădiniță. Nici eu n-am făcut-o. Si eu stăteam ca un bou, și ma gândeam cu ce oare am greșit eu ? Coaie, eu nu am greșit cu nimic. TU nu ai greșit cu nimic. Singura ta gresala a fost ca te încurci cu toate păduchioasele. Cum plm sa-mi dea mie lecții de viata una care mănâncă o shaorma pe zi ? Care n-are 3 lei în portofel dar se aranjaza si se poarta de parca ar fi inventat viagra ?

Epilepticele astea nu merita nimic, 10% dintre ele o sa reuseasca sa-si gaseasca un maimutoi care sa o futeze dupa ce o bate si sa-i dea bani de cosmetica sa nu se mai vada urmele si toate prietenele ei o sa fie invidioase ca e toata ziua pe la saloane si nu se ocupa cu nimic. Restul de 90%, care termina facultati gen "MANAGEMENTUL AFACERILOR", sau "JURNALISM", sau "FILOSOFIE", "ISTORIE", "COMUNICARE si RELATII PUBLICE" o sa ajunga sa-mi serveasca cafeaua si sa suga pe vreun director de institutie. Deci dragelor. Voi care nu stiti sa faceti nimic. Da, deci cu tine vorbesc, aia de citesti aici. TU O SA AJUNGI SA IMI RASPUNZI LA TELEFOANE SI SA-MI ADUCI CAFEAUA. Distracție plăcuta în continuare ratatelor și spor la produs.

Ah, acum mi-am dat seama cu ce am greșit când mi-am luat papucii de plaja. Am greșit ca n-am scuipat-o intre felinare. Hei, poate as fi luat o palma dar măcar știu cu siguranță ca nu m-ar fi uitat asa ușor, și s-ar fi gândit de doua ori înainte sa mai facă acrobații de genul asta cu nervii altui pierdut nevinovat.

Eu am o vorba de duh, simțiți-va liber sa mi-o folosiți: cine se pisa la urma o face cu jet mult mai puternic și se simte mult mai bine, pentru ca a ținut mai mult în el.

Nebunul de alb

Geneză

Undeva departe, într-o galaxie îndepărtată, atât de îndepărtată încât nici lumina nu ajungea, pe o planetă uriașă, atât de uriașă încât nu încăpea nici în visele erotice ale Cosminei Pasarin, se trezi într-o dimineață un pitic. Nu stia ce e cu el, cum îl cheamă, care e rostul lui, unde se află, şi mai mult, nu știa de ce e singur. Dar în schimb era convins că trebuie să găsească pe cineva. Tot colindând planeta uriașă în speranța întâlnirii altor semeni pitici, într-o zi piticul ajunse la un munte mare mare atât de mare încât încăpea în tot orizontul și pe care piticul se gândi că nu are sens să-l ocolească pentru că ar pierde o veșnicie. Muntele era atât de înalt încât nu i se vedea vârful, fiind ascuns de niște nori gri și grei. Dar singuratatea mare a micuțului pitic îl impinse de la spate sa încerce să treacă peste munte. Aşa că începu să urce. Zilele treceau, mâncarea era din ce în ce mai rară, paduri, izvoare, stânci goale, păsări singuratice, toate i se derulau în faţă piticului care nu ajunsese încă să vadă vârful muntelui. Tot cățărându-se, piticelul nostru pierduse șirul zilelor fără speranță, fără a găsi o scăpare. Ploile, vanturile, tunete, toate le îndura saracul pitic. În sinea lui știa că dacă va depăși obstacolul ăsta, își va vedea visul împlinit şi îşi va găsi un semen cu care să-și împartă singuratatea. Îl încercau sentimente de disperare, îl bătuse gândul să renunțe, să se întoarcă înapoi. Dar la ce să se întoarcă? În spate nu era nimic, nu-l aștepta nimeni, era doar o pantă abruptă. Drumul lui trebuia să continue prin șicanele muntelui. O urmă de speranță i-a dat-o faptul că a ajuns la plafonul de nori gri și grei. Dar înăuntrul norilor era mai rău. Frig, zăpada, gheață și pante alunecoase. Măcar înainte avea un obiectiv. Se îndrepta spre nori. Acum nu mai știa dacă există vreo ieșire din acești nori.

Sleit de puteri, disperat și cu barba la pământ (nu era o barbă asa de mare, pentru că era pitic și pamntul era aproape), printr-o deschizatura in nori, zari o raza de soare. Cu ultimele puteri se ridica si incepu sa alerge convins că e aproape acolo. Aproape că simțea gustul aerului din vârf, aproape că se vedea în mijlocul piticeilor de pe partea cealaltă a muntelui, care îl primeau cu mare cinste. Şi alerga, alerga și soarele era din ce în ce mai clar, și tot alerga și la un moment dat POC !. Şi noapte. Se trezi plutind. Nu știa unde se află. Ultimul lucru pe care și-l amintea era că ajunsese în vârful muntelui, și apoi căzuse într-o prăpastie ascunsă de un nor gri și greu.

O voce se auzi: Tu Gusti, ai dat dovada de ambiție, de voință, de putere. Toate acestea sunt nimic. Nu există scăpare, nu există partea cealaltă, nu există vârful muntelui, nu există escaladarea obstacolului. Toata viața ți-ai trăit-o în speranța ca vei reuși sa ajungi în același loc cu ceilalți, ca vei reuși să te simți la fel ca ceilalți, să știi că faci aceleași lucruri ca ceilalți. Dar nu Gusti, asta nu există. Acum vei merge pe o planeta mică-mică și albastră, într-o galaxie îndepărtată. Acolo i te vei arata lui BGD, un visător, ca și tine. Pe el îl vei învăța din greșelile tale.

Lui ii vei arata ca nu exista scăpare.

Si pentru ca videoclipul cu despărțirea de doua postări mai jos se pare ca nu mai merge (chiar era tare rau), pun o piesa în aceeași nota. De ce mereu când se despart doua persoane, bărbatul sta în ploaie și are revelații, scrie bloguri, etc ?

PS: N-am înțeles niciodată ce zice tipul, dar videoclipul asta spune tot :

Pain, death and decay

Motto : "And one day, you'd catch yourself wishing the persons you loved had never existed... so you'd be spared of your pain."

Oamenii cad pentru că trebuie să învețe să se ridice. De cele mai multe ori, ridicarea se face cu ajutorul prietenilor, familiei. Dar câteodată cădem atât de jos și suntem atât de singuri încât trebuie sa învățăm să ne ridicăm cu propriile forțe. Şi doar uneori, ne impunem să nu acceptam nimic de la nimeni, să suferim, să stăm singuri și izolați cu durerea, doar pentru a atinge un ideal... Pe de-o parte asta te călește pentru toate loviturile pe care le ai de indurat în viaţă. Iar pe de alta parte, asta te face sa te simți mai puțin vinovat pentru că cei dragi au indurat cu putere de mii de ori mai mult, iar tu te-ai uitat fără a putea să îi ajuți să se ridice. Simți nevoia să te simți mizerabil. Îți place să te simți mizerabil. Şi mizeria are felul ei de a te găsi fix când crezi că ai putea să scapi din îngrădirea propriei gropii pe fundul căreia ai căzut și zaci de ceva vreme.

Toți care îmi zâmbesc fericiți și apoi mă compătimesc îmi provoacă greață. Îi urăsc pentru că eu nu o sa pot sa fiu niciodată ca ei. Îi urăsc pentru că nu o să poată niciodată să mă înțeleagă. Dar cel mai mult îi urăsc pentru că alții nici nu au șansa de a visa la a fi fericiți. Mă simt mizerabil acum. Dar nu regret. Deși nu am căutat asta, nu pot sa spun ca îmi pare rău ca sunt așa. Vreau să mă simt mizerabil, sa sufăr, sa fiu izolat. Vreau asta pentru a simți măcar a 1000-a parte din ce a simțit sora mea.

Câteodată orice ai face, oricât te-ai zbate, oricât ai urla disperat, și oricâtă lume ar încerca să te tragă din gura morții, nu poți să faci nimic. Doar Dumnezeu ne poate ajuta.

25 aug 2008. Ziua în care un înger s-a ridicat la cer.
Odihnește-te în pace, Oana... Te iubesc.


X-Taz - Ingerii imi vorbesc

Chef

N-am chef de scris, dar ii las pe amicii de la happy-fish sa va spuna cam ceea ce am si eu pe suflet

Despărțire...limitaților

Back to black

Sunt omul din umbră. Dacă crezi că ești în siguranță când îți plimbi cățelul să facă caca, te înșeli. E posibil să apar dintr-un boschet și să ți-l tund la zero în 3 secunde. Dacă crezi ești în siguranță când îți lingi înghețata liniștit pe o banca în parc în timp ce ciorile îți dau târcoale sa te norocească, te înșeli. E posibil să apar de după pom şi să-ţi înfig îngheţata în nas. Dacă crezi ca ești în siguranță să mă ai drept sprijin te înșeli. E posibil să cred ca îmi devii povară şi să te basculez. Iar dacă crezi că ești în siguranță să îmi încredințezi cheia de la ușa ta, te înșeli amarnic. E posibil să intru când ești în concediu și sa-ţi sparg vaza Ming, să beau laptele pisicii să ma balonez și apoi să îți folosesc WC-ul. Totul e posibil când vine vorba de BGD. Ambiția mi-e depășită doar de imaginație și de piticul Gusti.

Dacă vrei să stai sub papuc în stil clasic emo-gay, poți să faci ca următorul plângăcios care suspină după prima femeie care îi atinge cucul:

James Blunt - . . . Same Mistake . . .
Vezi mai multe video din Muzica

Dar dacă vrei să trăiești în stil idealist original brevetat BGD, spui răspicat ce crezi, cauți neîncetat ce-ți lipsește, vezi clar ce e de văzut.

Dreaming with a broken heart