Pt. Dia.
Under the bridge
Am spus-o și ma repet ca viata e de căcat. Cele mai bune persoane au de suferit, cele mai bune persoane sunt mereu afectate. Pe ignoranți nu-i lovește nici o boala. Stau în intersecții și cerșesc bani iar seara mănâncă regeste în timp ce eu ma zgârcesc. Nu-i doare nimic, nu sunt săraci. Pumnul în muie poate sa-i rezolve când se apropie cu moaca trista de mașină și cu mana întinsă. Un pumn în muie și o flegma pe ochi.
In cele mai grele momente din viata ești singur. Când ești bine și puternic, toata lumea te înconjoară, dar când ești căzut și te doare nimeni nu vine sa te ridice. De 2 ani am tot purtat doliu pe mana, am văzut persoane extraordinare cum sunt doborâte de soarta. Postarea asta nu e despre mine. Suferința din viata mea m-a făcut sa apreciez cu alta măsură tot ce înseamnă suferința în viata altora. Pentru acele persoane, viata se desfășoară într-o alta dimensiune, cea a singurătății în suferință.
Ce pot sa fac când nu pot face nimic ? Cum pot sa-ți iau durerea când nu pot sa o iau ? Îmi pare rău pentru asta, mi se rupe sufletul. Cum sa procedez când nu știu cum sa procedez ?
Deși nu ma doare fizic, sufăr alături de tine. Nu vreau sa fi singura. Nu trebuie sa mai fi singura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu