Am trăit greu mai ales când am ajuns la facultate. Mami s-a chinuit sa ne tina pe mine și pe sora mea. Sora mea s-a chinuit angajându-se înainte sa înceapă școala ca sa aibă bani. Ea a primit mereu mai putini bani decât mine. Ce greu i-a fost mamei mele. Eroii nu sunt în benzi desenate. Eroii sunt printre noi. Ei sunt supraoamenii care țin lumea în picioare. Eroii mei mi-au ținut lumea în picioare.
Eroii care mereu se sacrifica pe ei si care mereu rad când ii doare, care mereu țin capul sus și ochii spre cer. Ei sunt cei care îți dau putere văzând câtă putere au ei. Dar și ei sunt oameni. Când scriu rândurile astea, plâng. Plâng pentru ca Dumnezeu a chemat la EL pe Onutza mea, care mereu a avut mai mult de indurat decât mie. Eu ma gândesc ca sunt nefericit? Ca îmi merge rău ? Ca ma dezamăgesc femeile ? Cat de cretin si idiot pot sa fiu ? Cum pot sa îmi plâng mie de mila prin bloguri de kkt când eu sunt AICI ? Când eu TRĂIESC astea ? Când singura mea tangenta cu dezamăgirea e atunci când nu am o buca calda pe care sa o fut ? Eu sufăr? E doar o iluzie. Nu asta e suferința. Nu asta e deznădejdea. Astea nu sunt probleme, sunt pishat în vânt pe lângă problemele pe care le-au indurat eroii mei. Eu câteodată caut sa ma doară. De parca dacă ma doare si pe mine cumva pot sa iau din durerea lor. De parca pot sa le ușurez povara prin asumarea unei alte poveri. Vreau sa-mi asum suferința. Daca suferi, e din cauza mea. Daca ți-e greu, e din cauza mea. Daca azi nu-ți iasă nimic, e din cauza mea. Daca azi te-am dezamăgit, e vina mea. Ma simt mizerabil și-mi place. Nu merit nimic, nu am făcut nimic măreț. Eu nu sunt erou. Eu nu mi-am înfruntat demonii cu curaj. Da-mi mizerie și nefericire. Asta merit pentru ca îndrăznesc sa ma gândesc la fericire. Sunt depresiv.
Azi m-am gândit. Nu. Nu m-am gândit. Mi-a venit în minte. Eu nu am avut grija de tine, Oana. Deși tu ești mai mica, tu ai avut mereu grija de mine. Tu ai grija de mine și acum, de acolo sus dintre îngeri. Tu îmi dai fericire în viata, dar nu o merit. Da-mi suferință, vreau sa sufăr odată cu tine, sa îți alin ție din durere. Când plângeam odată cu tine, te țineam în brate și vroiam sa iau asupra mea din durerea ta, și nu puteam. Nu pot sa am parte de fericire când tu ai avut parte doar de suferință. Sunt mizerabil. Cum pot sa fiu atât de egoist ?
25.08.2008. Ziua în care îngerul meu s-a urcat la cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu