Scrisoare

Pentru sora mea mai mica.

25.08.2008 - 25.08.2009 - un an fara tine

Astazi e o zi speciala pentru mine. As vrea ca ziua asta sa dispara, sa se pulverizeze din calendar. As vrea ca 25 august sa nu se fi inventat. Sa nu existe. Ziua asta e ziua cea mai neagra pentru mine. Acum un an, cu ochii goi si cu ultimele puteri, ai incercat sa ridici mana spre mine si sa ma mangai. Nu ai reusit. Cu ultima suflare ai incercat sa-mi spui ceva. Dar nu am auzit. Cu sufletul sfasiat te-am strans in brate. Dar tu nu mai erai acolo. Te ridicasei la cer lasand in urma ta o durere fare margini. Nu am putut sa accept nici pana azi ceea ce s-a intamplat.

Tu mi-ai dat puterea sa cred ca nici un obstacol nu este de nedepasit. Tu ai avut puterea sa zambesti cand lumea ta se destrama, cand durerea te coplesea. Esti exemplul meu, esti cel mai puternic om pe care l-am vazut. In comparatie cu tine, toate problemele mele par furnici langa picioarele unor giganti. De asta trebuie sa reusesc. Pentru ca tu ai luptat cu moartea cu zambetul pe buze. Pentru mine, lupta cu viata trebuie sa fie o adiere de vant. Imi amintesc cand ma trezeam dimineata in patul meu de camin, si cum imi aminteam in ce situatie te afli tu. De asta sunt asa de suparat, Oana, pentru ca am impresia ca nimeni nu intelege. Nimeni nu stie ce inseama sa te trezesti in fiecare dimineata in acelasi cosmar. Vroiam sa dorm mereu pentru ca in vis nu exista durere. In realitate era doar durere. Am plans implorandu-l pe Dumnezeu sa te ierte si sa te insanatoseasca, pentru ca nimeni nu merita asa ceva la 19 ani.

Lumea nu intelege. Nimeni nu intelege. Si nimeni nu imi mangaie durerea.

Tu esti eroul meu pentru ca pe tine doar moartea te-a doborat. Nu ai fugit speriata cand au aparut nori negri la orizont. Ti-ai infruntat furtuna cu curaj si ai dat un exemplu tuturor celor care te cunosc. Toti cei care au venit la capul tau sa te planga au facut-o cu durere in suflet. Ai atins vietile tuturor. Ai fost un om de 10 ori mai bun ca mine.

De cand te-ai dus, m-am schimbat. Mi-am schimbat viata. Am ramas singur si pustiu fara tine. Am cautat iluzii si evadarea din realitate. M-am simtit ca un escroc in incercarea de a pacali realitatea. Am spus nu fericirii, am cautat durerea. Am pierdut totul. Acum, tot ce vreau e sa-mi gasesc linistea. Vreau sa cred ca esti intr-un loc mai bun si ca ma veghezi. Vreau sa cred ca nu te superi daca sunt fericit. Si vreau sa fiu fericit.

Ieri am lasat doliul pe apa. L-am privit cateva minute cum se duce incet, cum se lupta sa ramana la suprafata, si cum apele il coplesesc. Am zis o rugaciune in gand pentru tine. Doamne, ce repede a trecut un an.

Te-am tinut de mana si ti-am promis ca nu o sa te las. Nu am reusit sa-mi respect promisiunea, poate singura promisiune care conteaza. Nu am putut sa fac nimic. Te-ai dus. Dar din sufletul meu, nu te-am lasat.