If I fall...

Motto : Totul trece,dar nimic nu se uita!!


Press play and read on -->

Ninge ca in povesti afara, e un moment de maxima fericire pentru copii sa se bucure de putina zapada care inca mai cade peste tara noastra. Pentru mine e o perioada de depresie, toata vremea asta nu ma bucura cu nimic nu-mi trezeste decat amintiri care dor, nu ma incanta ca pe banateni pentru ca eu am crescut cu zapada de 100 de ori mai multa ca asta, nu ma scoate la tavaleala pentru ca nu imi place sa ma ud(spre deosebire de pitipoance), mie imi provoaca altceva. Pe mine ma face sa fiu plin de ganduri rele. Mi s-a sugerat ca blogul asta e plin de tampenii si pitipoance si ca subiectele mele sunt numai aberatii. Nu am facut blogul ca sa ma placa lumea, sa castig vreun ban sau sa sa fiu trendy. Nu neg ca imi place sa ma citeasca cineva, dar nu asta e scopul lui. Pentru mine e doar o modalitate de a ma descarca de toate gandurile rele care ma apasa. Deci cei care nu ma plac, nu e nevoie sa ma inghita, pot sa ma si suga - cu alte cuvinte sa nu mai dea pe aici.

In alta ordine de idei, revenind la vremea depresiva de afara si in concordanta cu evenimentele din viata mea, trebuie sa spun ca pe fondul crizei financiare am impresia ca s-a declansat si o criza de inteligenta in randul romanashilor nostri. Lumea se bucura, se agita, a fost V.Day, urmeaza 1 Martie, 8 Martie, perioada de maxima intensitate pentru posesoarele de balcoane, moment in care au orgasme emotionale atunci cand numarul cadourilor, florilor, martisoarelor si mascaricilor care vin sa le pupe cu un matzisor in mana creste vazand cu okii. Lumea se bucura, isi face planuri de petreceri, isi planifica concedii cat mai departe, pentru ca - nu-i asa- dupa o perioada de "munca asidua" trebuie sa se relaxeze. Lumea se bucura, se pregateste de ceea ce e mai frumos in viata, de familie, copii, casatorie, casa. EU NU !!!

Ca sa fiu mai explicit, poate am eu alta mentalitate dar eu nu vad nimic usor si frumos in tara asta si in viata asta. Nu cred ca iti trebuie prea multa inteligenta ca sa te dai batut in fata lucrurilor cu adevarat nasoale si sa vezi viata in culori inchise asa ca mine. VIata nu e frumoasa. Viata e complicata si dura. Viata te pune la incercare la fiecare pas. Pe masura ce cresti incepi sa ai din ce in ce mai multe responsabilitati si daca vrei sa ajungi departe o sa ai si mai multe lucruri pe cap, pentru ca stai sa te preocupi mereu de viitorul tau. Viata e grea cand ajungi pe picioarele tale si nu e mamica sau taticu care sa iti mai dea cate un 407 drept cadou sau caruia sa-i ceri sa te scoata din belele. E grea atunci cand te uiti la banii care ii ai si te gandesti ca aia sunt toti, daca ti se termina nu-ti mai trimite tatal din spania sau mama din germania. O sa stai sa faci foamea, o sa stai in casa ca nu ai cu ce sa iti platesti sucul tie sau pitipoancei care te tot solicita. Viata e urata atunci cand iti pui increderea in cineva, cand te deschizi cu totul si daruiesti sentimente indiferent de cum ti le calca in picioare partenerul. E urata cand plangi singur in pat cu sufletul arzand de durere si neputinta, cand cuvinte care odata te mangaiau si iti inaltau sufletul la cer acum te biciuiesc si te scuipa, te lovesc si te darama la pamant incapabil de a mai reactiona la nimic. E urata atunci cand sufletul ti se frange si iti moare. Te apasa greu pe umeri cand te-ai trezit singur fara nici un prieten adevarat, fara un umar pe care sa plangi, fara o ureche care sa te asculte, fara o mana care sa te mangaie. Viata te loveste ca o ploaie rece de toamna atunci cand libertatile pe care le aveai devin din ce in ce mai putine. Viata te face sa urli atunci cand vezi ca esti sarac si altii bogati. Viata te face sa urli atunci cand esti tratat ca o mizerie de niste zdrente a caror fericirea consta in nefericirea ta. Viata e neagra si sufletul iti moare atunci cand vezi ca e nedreapta cu cei drepti, cand vezi ca e dreapta cu cei strambi. Viata e o jigodie cand traiesti cu durerea mortii fratelui, a bunicilor, cand te gandesti ca iti vei duce parintii pe acelasi drum, ca vei ramane singur. Viata e o tarfa cand auzi urlete de durere si neputinta cand chiar ea, viata, se scurge din tine inainte de vreme.

Si cel mai greu e sa fii nevoit sa treci singur prin asta, sa nu te ridice nimeni de jos, sa nu fie nimeni langa tine. Nu te aude nimeni, nu-ti stie nimeni durerea. Ii vezi cu ranjete tampe pe fatza traindu-si in continuare viata roz. Pentru mine viata e neagra, nu roz.

Exista trei explicatii pentru mine comparativ cu cei de varsta mea pe care ii cunosc:
1) am ramas in urma cu gandirea si o sa ajung si eu sa fiu ca ceilalti dupa ce ma mai maturizez
2) am luat-o inaintea celorlalti si abia peste cativa ani o sa fie capabili sa-mi inteleaga punctul de vedere
3) am luat-o pe un drum paralel care are mai mult de a face cu nebunia decat cu ratiunea.

Dream on, happy people, dream on....


TOTUSI !!!:

Cea mai mare satisfactie o ai atunci cand pleci de unii nici nu-si imagineaza, si o sa ajungi acolo unde ei doar viseaza. Personal, ceea ce m-a facut puternic acum e chiar faptul ca m-am luptat si am suferit, ca am vazut suferinta, am vazut disperare, durere, crispare, lacrimi si tarie, ca am fost inselat, ca am fost dezamagit si ca nimeni nu a crezut in mine. Cum nimeni nu te ajuta inveti sa te descurci singur. Cea mai mare satisfactie o ai atunci cand poti zambi in cele mai urate momente ale vietii, cand tot de te apasa de face mai puternic. Ambitia si credinta te ridica si te tin sus cand totul te trage in jos. Atunci cand te ridici din lovituri esti mai puternic decat toti.