Lamentarea de dimineata

Category: , , , By BGD

Suntem in februarie. Nici nu-mi dau seama cat de repede imi trece timpul. Abia astept sa vina weekendul. Asa ma gandesc in fiecare luni, in fiecare marti si miercuri, iar joia deja e la un singur pas de weekend. Weekendul zboara cel mai repede. Azi e vineri si maine e duminica. Asta inseamna weekedul la mine. De vieri pana duminica. In mod constant si inechivoc astept sa sara timpul peste mine in asteptarea a nu stiu ce.... Nu o sa fie nimic fabulos in weekend, stiu asta. Poate doar faptul ca nu ma mai trezesc asa devreme. Nu mai suport sa ma trezesc la 7.30. Niciodata nu am suportat asta, nici in liceu, nici in generala. E cel mai chinuitor lucru sa te ia ceasul din somn, din visele tale dulci de dimineata. Cele mai frumoase vise le am dimineata, de aia ma si trezesc asa de “tzeapan”. Cred ca ar trebui data o lege prin care sa fim lasati sa ne trezim singuri. Adica din moment ce ma trezesc mereu cu ceasul, inseamna ca nu ma odihnesc destul, nu? Numai in weekend pot sa ma trezesc cand vreau, numai ca din obisnuinta ma trezesc tot devreme. Sambata trecuta m-am pus la somnul de frumusete pe la 5 sau 6 cu gandul ca o sa dorm cateva ore sa fiu fresh cand o sa ies in oras mai incolo. Am avut un vis ciudat si m-am trezit brusc si era intuneric in jurul meu. Nu stiam cat e ceasul, in ce zi suntem si nici daca era seara sau dimineata. Eram total debusolat, m-am gandit ca am dormit prea mult si din obisnuinta m-am speriat ca intarziasem la lucru. Deja nu mai suport programul fix, imi afecteaza gandirea, imi afecteaza timpul liber, duminica nu pot sa o savurez deloc cand stiu ca a doua zi iar o iau de la capat cu trezitul devreme.


off la naiba

0 comments so far.

Something to say?