Piesele unei seri speciale

2 piese de sex, de la cunoscătoare :

Touch & Go - Straight To... Number One
Asculta mai multe audio Muzica

și....

Demi Moore - Desire
Asculta mai multe audio Muzica

Supra real

Meditatii in ritm de N&D

Cum ascultam eu ashea playlistul meu mare și ciudat, soarta a făcut ca sa aud în urechi o piesa din copilărie. Mai țineți minte momentul N&D ? Cand salivati dupa Delia, cand stiati piesele pe dinafara ? Ei bine, chiar daca sunt eu mai ciudex asa, am ascultat si eu pe vremea aia. Si tot ascultand eu asa la N&D si la piese de despartire gen "Nu e vina mea", "Vreau sa plang", "Nu ma parasi", am avut o semi-revelatie. Mi-am dat seama ca eu mereu cand sufeream sau imi era greu ascultam piese gen. Dar in loc sa ma ajute, piesele alea ma deprimau mai tare. Acum pur si simplu imi place ritmul. Dar ca sa compui asa ceva, trebuie sa experimentezi, nu ? Si atunci inseamna ca saracul Nick a fost tare dezamagit de i-a conceput capushorul mic si blond numai piese in care sa-i chinuie coardele vocale Deliei. Adica, ok, toti trecem prin momente dificile, dar la N&D toate piesele sunt de despartire, de durere, etc. Plm, si eu bag pe blog tot din durere, dar naiba, astia au avut cativa ani in aceeasi nota. Sper sa pot si eu sa ajung la performanta lor.

In alta ordine de idei, ma intrebam zilele astea ce e normal. Cine defineste normalitatea ? Adica de ce unele lucruri sunt normale si altele nu sunt ? Sunt eu anormal ? Diferit sunt, dar anormal e mult spus. Cica, normalitatea e tendinta majoritatii oamenilor. Daca majoritatea sunt intr-un fel, sau fac un anumit lucru, inseamna ca sunt normali. In curand pitzipongeala, de exemplu, o sa sara in normalitate din anonimat. Ma gandeam intr-o zi ca un nebun nu e neaparat anormal. Pentru el, felul cum este e normal. Pentru el, noi toti ceilalti suntem anormali. Normalitatea e relativa, conform definitiei, si e data de majoritatea. Daca intr-o zi, majoritatea ar incepe sa traga cocaina pe nas, asta ar insemna ca asa e normal, nu? Si acum imi vine in minte cat de usor controlabili suntem. Noi facem lucrurile normale pentru ca asa ni se spune de mici. De exemplu de ce nu ni se spune ca a fuma e normal. De ce hainele pe care le purtam au aspectul pe care il au, de ce masinile pe care le conducem au forma pe care o au. De ce e normal ca o piesa sa aiba intre 3 si 5 minute? De ce e normal ca un film sa dureze intre 1.30h si 2.15h ? De ce e normal sa numaram in baza 10, si de ce literele au forma pe care o au ? De ce normal asa si nu e normal in stil chinezesc sau arab ?

Apoi mi-a traznit ideea de comunicare. Noi oamenii comunicam cu ajutorul sunetului. Dar de ce e normal sa comunicam asa? De ce cu ajutorul luminii nu e normal ? Felul de comunicare al surdo-mutilor e normal pentru ei. Pentru noi, "majoritatea" e anormal. Ah, si inca ceva: de ce pitzipoancele au parul lung ?

De ce e normal ca oamenii sa se iubeasca ? De ce e normal ca oamenii sa sufere ? De ce e normal ca oamenii sa moara ?

We are the people to rule the world

Exploatând relații de asociere situațională (simpla contiguitate, proveniență, cauzalitate, succesiune, etc) metonimia întâlnește sinecdoca, în cazul acelor figuri de contiguitate ce pun în același timp, în evidenta relațiile de asociere situațională și pe cele de integrare constitutivă. Aceasta face ca, în afară de metonimii sinecdotice și de sinecdoce nonmetonimice, să existe și sinecdoce-metonimii, care pun în valoare cuplarea celor doua tipuri de relații.



PS :Poate ți se pare ca am trântit un video cât China pe blog, dar e o piesa reprezentativa asa ca fuck-off, and don't look back

Aventuri in tren

Am mers cu trenul week-endul asta. A merge cu trenul in Romania implica o doza de nebunie si aventura. De cum te apropii de gara, peisajul orasului se schimba, apar vechile cladiri comuniste, oamenii se schimba, apar boschetarii si alcolicii la baruri obscure, mirosul se schimba, apar urme de urina in aer, miros de transpiratie, de vechi, de mucegai, de idiotenie.

La gara, o duba de jandarmi are in spatele usilor inchise 3 agitatori bruneti cu alcoolul in sange, cu o droaie de copii si probleme acasa. Smecherasi care incearca sa-ti vanda la un pret de nimic diverse lucruri "furate", tarfe ieftine si jegoase, copii abandonati sufland in punga, geamuri sparte, sharormerii mirositoare, ieftineala, cocalareala, asta e peisajul care ti se prezinta cand ajungi in gara.

Brusc te trezesti intr-o alta lume, esti transportat inapoi in studentie, unde asemenea peisaje erau comune lunar, cand mergeam acasa la parinti. Dupa plata unei sume modice (pentru Ridzi-Pitzi) la casa de bilete, te indrepti spre trenul care te va rupe de peisajul sumbru al garii tipice romanesti. Numai ca la iesirea pe peron, totul devine mult mai rau : banci jegoase, acoperisuri ingaurite, cosuri de gunoi rascolite de fomisti, sloboz pe sine, rahati intre sine, aurolaci dormind prin sali de asteptare murdare. Sala de asteptare first class e plina de scaune de piele, cu pielea rupta, si cu urme de buci cu aurolac pe ele.

Trenul batran te intampina stralucind in soarele de vara. Pe placutele antice, sta scris cu litere rosii scorojite "Timisoara – Bucuresti". Apropiindu-te de tren, simti mirosul de trib bashtinos romanesc care tocmai a devastat o buda. Scarile abrupte la urcarea din vagon poate fi un indiciu despre cat de primitoare sunt trenurile CFR. Greu accesibile, neincapatoare, calitate redusa, conditii de lumea a 3-a. In vagoane, aceleasi banci maro, cusute pe alocuri, aceeasi aglomeratie de oameni si bagaje, mirosuri si coloraturi, par si jeg. Ne reamintim din nou ca de 20 de ani nu s-a mai facut nimic in tara noastra, si Necolaiciuc sta la plaja in Florida cu banii CFR-ului, cu banii nostri. Geamuri murdare si care ori nu se deschid, ori nu se inchid, usi la fel, mirosuri ciudate, loc restrans.

Si atunci cum sa ne mai miram ca americanii ne considera o tara nevoiasa, sinistrata, de lumea a 3-a ? Cum sa ne mai miram ca suntem numiti tigani in occident ? Cum sa ne mai miram ca ne e rushine ca suntem romani si ca ne-am saturat sa traim in conditiile astea, in timp ce pe Basescu il doare doar de asigurarea viitorului mandat, mergand pe la petreceri campenesti sau tunzand oaia in lumina reflectoarelor ?

Back

Am fost week-endul asta într-un loc unde nu am avut internet, tv, electricitate, apa curenta, grup sanitar, lumina, mâncare, apa potabila, etc.... M-am întors in timp 2000 de ani. Am fost la Deva, la cetate.
N-o sa povestesc despre asta, am lucruri mai importante de scris. Dar cum abia acum am ajuns in civilizație și pentru ca sunt frânt, o sa las poveștile pe alta data.

Ah, și chestia de la început... doar internet n-am avut, după cum cei care ma au în lista de mess sau îmi citesc blogul au observat.

Noapte buna, națiune invizibila !

Back

Îmi lipsești, Oana...


"-Unde vrei sa mergi în seara asta ?
- Du-mă fix în locul ăsta, acum un an de zile.... atunci când totul era încă bine, atunci când viața mea avea un sens, atunci când exista o speranță"

Dido - Quiet Times

Despre prosti

Nu e nimic rău în a fi prost. Nu e vina nimănui, e doar simplul proces al naturii. Este totuși o diferența intre prosti si ignoranți. Pe când prostii se nasc prosti și asta e condiția lor pe care o conștientizează și pe care se lupta sa o depășească, ignoranții se nasc fie prosti, fie deștepți, dar ajung ignoranți pentru ca asa aleg sa fie. Daca stai sa-l asculți pe Huidu cum se plânge ca s-a saturat de Romania, îți dai seama ca deși e prost, cel puțin nu e ignorant. Ipocrit poate, pentru ca, sa fim serioși, nu e el în măsură sa pozeze în sfânt și sa se dea lovit când fix ceea ce acuza l-a propulsat sus.

Dar mai rău e cu ignoranții. Ignoranții sunt acei oameni care fix ca dependenții de tv, stau toata ziua și nu produc nimic, nu gândesc nimic, nu se implica în nimic. Sunt aceia pentru care lumea înseamnă cercul de 10 prieteni în care se învârt, vad viata asa cum conduc manelistii: la bara din fata. Nu au orizonturi, trăiesc de pe o zi pe alta, fără un obiectiv clar si bine definit. Cea mai mare ambiție a lor e sa treacă ziua, sa vina week-endul, sa meargă în club, sa meargă in vacante, etc. Bineînțeles, toate pitzipoancele fac parte din grupul ignoranților. Dar acum e vorba despre prosti, pe ignoranți o sa-i tratez într-o postare viitoare, pentru ca pentru ei e nevoie de mai multa ura.

Nu e nimic rău în a fi prost. Nu e vina prostului ca e prost, pur și simplu asta e capacitatea lui intelectuala. De exemplu, sunt mulți care abia au reușit sa își ia BAC-ul după 30 de ani (D.Dragomir, Cr.Borcea, G. Becali). Nu e o rușine sa fii prost. E mai rău sa te dai important când de fapt nu insemni nimic pentru nimeni. Dar prostii au o mare calitate: sunt mai mulți. Si pentru ca prostia e transmisa genetic, sunt mai mulți pentru ca se înmulțesc ca iepurii. Nu o sa vezi o familie de intelectuali cu 7 puradei tâmpi după ei. Si mai e ceva. De cele mai multe ori, cei deștepți sunt ignoranți. Adopta strategia struțului. Pentru ca sunt deștepți, cunosc problemele lumii înconjurătoare, dar prefera sa le ignore în speranța ca vor dispărea. E, prostii nu stau degeaba. Ei nu stau ca struții, ei merg vorbind tare la telefon pe strada, scuipa semințe în parcuri, își petrec week-endurile în mall, apar pe la TV, etc.

Prostii ne invadează din toate direcțiile...


The Script- Before The Worst
Asculta mai multe audio Muzica

Si pentru eternele pitipoance care ne invadează strazile:

Never forget you

Pentru lucrurile inubliabile

Freaky

Am vise ciudate, ziua, in timp ce ma uit pe pereti. De exemplu, azi ma uitam la un perete inclinat si am visat ca imi faceam dus, eram in baie. Nu stiu ce fel de dush faceam ca curgea apa parca din tavan. Si eram ca un sauna, asa era de cald si abur. Fiind aburi in jur, oglinda era aburita asa ca am dat cu palma pe ea sa ma pot vedea. Cand am vrut sa intru in cada, m-am lovit la picior si a inceput sa-mi curga sange. Apa s-a facut rosie. M-am speriat, am iesit repede din apa, si am vrut sa imi pun ceva la picior sa opresc sangerarea, asa ca am cautat in dulapul cu minuni din baie dupa un plasture. Din gresala, am dat cu mana peste niste lame ruginite, de pe vremea cand ma barbieream ca inaintasii mei. Mi-am sectionat vena si balta de sange s-a facut si mai mare. Am iesit din baie direct afara, si ploua, cam asa cum ploua acum in timisoara. Porumbei plouati se adaposteau sub un acoperis, frunzle verzi isi scuturau apa in capul meu. Ma simteam ca un mic bacovia in timp ce sangeram ca un vitel.

Cred ca trebuie sa ma spal putin pe fata, brb.

Last minute

Cu cat intarzii rezolvarea unei probleme mai mult, cu atat se adanceste gravitatea ei. Eu, ca orice roman, prefer sa lenevesc si sa las timpul sa treaca zicand ca nu e tarziu, ca nu e grav, ca o sa fac alta data, maine, saptamana viitoare, luna viitoare, etc.

De exemplu am o problema de masea. Nu ca ar fi singura mea problema amanata, dar asta imi vine in minte acum. Deci, am o problema cu o masea. Si eu stiu de ea. Atata timp cat nu ma doare si nu ma incomodeaza prea tare, prefer sa o ignor. Zic mereu: merg maine, merg saptamana viitoare, luna viitoare cand o sa am mai multi bani, etc. Mereu nu am timp pentru ca se gasesc alte chestii ivite pe moment, care cred eu ca sunt fie mai importante, fie mai urgente.

Noroc cu tehnologia. Ca sa nu uit ceea ce am de facut, am inceput sa-mi pun reminder pe telefon. Pentru toate nimicurile. La o scurta rasfoire a agendei vad chestii gen "Suna pe X", "Declara curentul", "Plateste intretinerea", "Fa-ti proiectul", etc. La fel si blogul, e o modalitate de a tine evidenta vietii si a gandurilor mele. Cand o sa-l citesc peste ceva vreme, sunt convins ca o sa fiu ingrozit, asa cum poate altii sunt cand il citesc acum.

Inca nu mi-am planificat vacanta de anul asta. Sincer sa fiu, cred ca ar fi prima mea vacanta. In timp ce altii au avut norocul sa mearga peste tot, eu abia acum incep sa ma gandesc sa merg in vizite. Abia acum am timpul si banii necesari. Abia acum ma aliniez oamenilor normali. Deja toata lumea are planificate destinatii exotice, eu inca sunt la stadiul de idee. Nu mi-am planificat nimic, astept ca de obicei sa prind cate un last-minute. Nu imi place sa fiu ca ceilalti, sa ma complac intr-o rutina care sa-mi darame spiritul nelinistit, creator, plictisit de banal.

Incep sa intru in normalitate. Si urasc asta.

Misoginie la max

Motto : Daca tot se zice ca sunt misogin...

Gata. M-am saturat de melancolie și discuții aiurea despre relații. Cum poți sa pui atâta energie în lucrul asta ? In jurul nostru peste tot e o goana după sex, te înconjoară peste tot, e la toate vârstele, toate clasele. Majoritatea relațiilor sunt de forma, pana pe la 25 de ani, nimeni nu cauta dragostea cu adevărat. Femeile cauta distracție, bani, mașini, iar bărbații sex. E simplu. Suntem în jungla. Si când ești în jungla trebuie sa te adaptezi și sa trăiești după legea junglei sau poți sa mori. Păstrând proporțiile, trăim într-o jungla în care bărbații aleargă dupa femei si invers, numai ca fiecare dintre ei e împins de o motivație distincta.

De mici, pentru femei totul e simplu : sunt răsfățate de taticutz, sunt adorate de colegutzi, sunt plimbate de baietzei cu hummerutz, le sunt dăruite cadouri cu diferite ocazii(1 martie, 8 martie, 14 feb, 1 iunie, ziua ei, ziua de nume, etc). Tot ce trebuie sa facă e sa zâmbească frumos, sa para interesate, amuzante, ușuratice și bune la pat. Dar asta nu e nici pe departe ușor. E nevoie de ambiție, determinare, instinct, perseverenta, multe ore chinuitoare la sala, salon, solar, coafor si manichiura. Sincer... gândindu-ma mai bine cunosc femei care ma fac, intelectual vorbind. Puține. Dar totuși poate fi și mai rău.

Am avut un coșmar aseară. Eram femeie. Eram o mica grăsuță, și indiferent de curele de slăbire, sportul și sauna pe care încercam sa le fac, nu reușeam deloc sa dau jos sunculitele. Pofta de mâncare ma împingea mult mai tare de la spate, decât voința de a reuși sa-mi găsesc un bărbat care sa ma duca la film în mall. Fiind neatrăgătoare, mica și grăsuță, trebuia sa compensez asta cumva. Nu puteam sa fac mare lucru, am început sa fac singurul lucru pe care o femeie, mai ales mica si grăsuță poate sa-l facă: sa fiu ușuratică. M-am speriat, m-am trezit învârtindu-ma și asudând în pat. Eu sunt misogin pentru ca sunt anti-pitipoance și anti-femei care aleg sa fie târfe pentru ca e mult mai ușor asa. Recunosc însă ca a fi femeie nu e ușor. Cel puțin nu pentru toate.

Conflictele la femei sunt interesante. La un bărbat e simplu. Totul se rezolva printr-o discuție și câțiva pumni. La femei e mult mai complicat. In încercarea lor de a părea doamne, nu o sa se coboare la violenta fizica niciodată. Ele vor încerca sa se agreseze psihic, sa își rezolve conflictele indirect. Vor încerca sa își facă viata mizerabila una celeilalte, se vor baga în relații, vor scorni vorbe, se vor măcina și se vor manca reciproc. Femeile sunt invidioase una pe cealaltă. E în genele lor. Le vezi cum se uita una la cealaltă, la cum arata, la gesturi, la fund, la sâni. E in caracterul lor sa urască pe una care arata mai bine, chiar dacă nu o cunosc. Daca ești grăsuță și urâțică e cel mai rău, o sa urasti pe toata lumea, pentru ca toate arata mai bine ca tine. Asta e un alt motiv pentru care urăsc femeile: sunt intrigante, pot sa lucreze la planuri din astea diabolice un timp îndelungat. Oare de ce Adam a fost alungat din Rai, de ce în lojele masonice, femeile nu sunt acceptate? Pentru ca ele mereu își fac jocurile cu ajutorul sexului. Punct

Slow dancing in a burning room

Când totul cade, când o relație se destramă, o femeie nu o sa ajungă niciodată sa aibă gânduri sinucigașe, nu o sa caute cu disperare împăcarea, nu o sa își sfâșie sufletul, nu o sa se termine prin baruri, nu o sa își distrugă viata. O femeie va ateriza întotdeauna în bratele altuia, fără remușcări, fără resentimente. Pentru ea se vor găsi mereu câțiva dobitoci care o vor lua de buna, ii vor înghiți poveștile despre cât de tare a fost dezamăgită, vor sta lângă ea în speranța ca vor apuca sa dea o buca.

Cunosc suficiente persoane astfel încât pot sa afirm cu siguranță ca aproape tot timpul, cei care au avut de suferit și au rămas cu sechele au fost bărbații, nu distinsele și imaculatele femei.

Când doi oameni ajung din intimitate în anonimat și nepăsare, când trecutul nu contează, când tot ce a fost e timp pierdut, când prostituția e cea mai veche meserie, de ce curvele încearcă sa pară doamne ?

PS: Nu trec prin nici o depresie, e doar o introducere la piesa serii :

Profesarea

Eu am urat si urăsc tot ce tine de instituţiile statului. Oameni care trăiesc din banii mei. Oameni pe care banii mei ii plătesc sa mă educe, sa mă protejeze, sa mă ajute. Ei bine ghici ce fac oamenii astia pe banii mei? Mi-o trag cu superioritate. Mi-o trag original, cu mana in buzunarul meu. Azi sunt revoltat pe profesori. Profesor poate sa ajungă oricine. Termini o facultate, faci modulul pedagogic si mergi sa predai la liceu. Mare parte din educatori si profesorii de liceu sunt ultimii oameni, aia care n-au reuşit sa se angajeze la o firma buna, aia care nu au reuşit sa-si facă propria afacere. Sunt aia care aveau cele mai mici note la şcoală, sunt aia care aveau tona de restante in facultate. Sunt aia frustraţi ca au reuşit mereu sa fie ultimii din an. Oligofrenii astia o sa ajungă sa-mi educe copiii.

Odată ajunşi pe un salariu bunicel, la căldurica postului, ajunşi şefi peste o gloata de copii nevinovaţi deja încep sa îşi tragă foloase. Excursii, cadouri, atenţii, protocoale, meditaţii, etc, etc. Pentru mine profesorii, poliţiştii si doctorii sunt oamenii de cea mai joasa speţă. Măcar poliţiştii si doctorii au unele riscuri asociate cu meseria. Dar profesorii nu au nici atât. Profesorii stau si îngraşă burta pe banii copiilor, fac şedinţe cu părinţii, strâng bani pentru fondul clasei. Si toate astea cu o atitudine superioara. Când intri la un profesor, mergi ca mielul la tăiat, te simţi de parca trebuie sa mergi cu tributul. Oamenii astia nu si-au asumat niciodată riscuri, nu au stat cu grija zilei de mâine, te privesc de sus. Profesorii sunt acei muisti care merita flegmati când au tupeu sa nu te primească la ora, care au tupeul sa încerce sa fie amuzanţi, care se uita la tine pe sub ochelari. Porcii astia (la propriu) au nişte salarii care l-ar face invidios si pe micuţul boc.

Nu sunt un frustrat pentru ca nu as fi capabil sa învăţ sau pentru ca nu mi-a plăcut şcoala. Mi-a plăcut sa învăţ, am fost olimpic, premiant, le-am făcut pe toate. Dar lucrurile cele mai importante nu le-am învăţat de la nici un profesor. Nici un profesor nu vede mai departe de catedra lui, nici un profesor nu ştie ce înseamnă industria, realitatea. Ei sunt aceia care predau "cum ar trebui sa fie", fără sa aibă un contact cu realitatea. Au şedinţe, delegaţii, tot tacâmul.
Contactul universitarilor cu realitatea consta in vacantele in Barcelona, Africa de Sud, Dubai, Rio.

Am fost azi la scoală și am descoperit ceva. Profesorii au baie separata. Au cheie la toaleta lor privata. M-am simțit ca un negru în state prin anii 40 când trebuia sa folosească o baie separata.
Probabil dejecțiile lor au un miros aparte, mai intelectual. Probabil aerele lor basinoase produc erupţii inspirationale.

Pentru toţi profesorii, am o dedicaţie cu gust de sugus:

Ombladon - La muie
Asculta mai multe audio Muzica

Depressed

Motto: Life is hopeless... but I'm hopefull

Extravaganza - Linia Fierbinte
Asculta mai multe audio Muzica

E și o poveste care vine cu piesa asta. Fiecare lucru, fiecare piesa, fiecare om are o poveste. Cred ca majoritatea dintre noi, indiferent de sex (sau orientare sexuala), au avut la un moment dat o dezamăgire în dragoste. Dragostea e aia care nu o simți când o ai aproape, dar care doare atunci când o pierzi. Când o pierzi, sufletul ți se strânge, iți ia foc. Cel mai dur e o despărțire seacă, atunci când celalalt e rece ca gheata, de parca nu ar avea suflet, de parca nimic din ce-a fost nu a avut nici o însemnătate.

Când lacrimile iți invadează fata, stai în genunchi implorând-o sa nu plece, când cerul se prăbușește, când mergi pe străzi fără țintă, când stai în bar și bei singur, când te cerți cu toata lumea și nu-ți mai pasa de nimic.
Privind spre viitor, simți ca viata nu are rost.

Si deși nu pare, și eu sunt om , și ca toți oamenii, am trecut și eu prin asta. Si eu am trecut prin asta și prin multe altele si mi-am propus ca asemenea momente sa nu mi se mai întâmple niciodată. Pana acum am reușit parțial. Daca ceva are potențial sa ma rănească, renunț. Daca ceva nu are potențial sa ma rănească, renunț. Nu renunț decât dacă ceva are potențial sa ma rănească, dar sunt convins ca nu o va face niciodată.

Spovedanie

Cand ma uit in spate cine eram acum 4 ani, sa zicem, ma ingrozesc. Atunci eram capabil de unele chestii, aveam ambitii, planuri, faceam chestii pe care azi nu le-as mai face. Mergeam lunar la Bucuresti, aveam o relatie stabila, nu ieseam in cluburi, nu aveam prietene, prieteni. Eram pocait, dar aveam pentru ce lupta. Dar astea au trecut.

As vrea sa fiu asa cum le zic la altii sa fie. As vrea sa pot sa ma ghidez dupa principiul ca orice sut in fund e un pas inainte. As vrea sa pot sa fiu puternic, sa inspir incredere, sa fac intotdeauna ce trebuie, sa pot sa imi pastrez promisiunile, sa reusesc sa nu dezamagesc pe nimeni niciodata.

Poate am dezamagit pe cei cativa cititori ai mei care ar fi vrut altceva de la mine, poate am dezamagit cititorii care ar fi dorit sa citeasca mai des ganduri rele. Eu nu pot sa scriu la comanda, scriu cand simt nevoia, scriu ce am pe suflet, chiar cu riscul de a deranja.

Oamenii au asteptari, chiar daca nu iti iei angajamente implicit. Se poate sa fi dezamagit unele persoane, se poate sa-mi fi incalcat unele promisiuni. Se poate sa fi fost spectator atunci cand trebuia sa fiu actor, se poate sa fi cedat tentatiilor atunci cand trebuia sa nu cedez. Asta e un moment de slabiciune al meu, un moment in care am realizat ca sunt departe de a fi perfect si in care am realizat ca oricat de mult as vrea asta, nu o sa reusesc niciodata.

Nu stiu unde ma vor purta drumurile vietii, nu stiu daca alegerile pe care le voi face sunt cele mai bune. Dar stiu ca imi doresc sa reusesc ce-mi propun, stiu ca vreau sa nu dezamagesc lumea, si mai stiu ca niciodata nu am facut rau voit, din rautate, cuiva.

Flora si fauna

Motto : Când strugurii sunt acri...

A venit vara. E plin de floricele, fluturași și căldură ca în Afghanistan. Unii dintre noi, ăștia mai fraieri, lucrează. Bine, lucratul e relativ, niciodată nu se poate compara munca unora cu munca celorlalți.

Odată cu venirea căldurilor pe capul nostru, o mare parte a suflării fără ocupație își omoară timpul la bazin. Bazinul e locul de exprimare a țărănimii unde se pot observa personajele deja cu vechime, care vin zilnic și se maimuțăresc identic. De la cocalarii care umbla gelați, încordați, cu ochelari de soare și batzul înfipt în fund, pana la pitipoancele siliconate cu botic sclipitor și sanii pe-afara. Practic gagicile astea umbla ca pe vremea Evei, cu o mini bucata de bikini care acopera singurul loc pe care încă nu-l flutura la vedere.

Pe lângă deja arhicunoscutele personaje de bazin, în peisaj se mai întâlnesc și ciupercării care n-au treaba cu restul lumii, care au ajuns acolo doar pentru a îndeplini cea mai de baza funcție a apei, anume de a răcori, a spăla, a înmuia nămolul de sub unghii și de a îneca purecii. Ăștia nu au alt motiv de a fi la bazin decât distracția, stropitul în grup, jocul cu mingea, etc. Nu o sa-i vezi tolăniți la soare cu sfarcurile sfidătoare ca o pitipoanca, nu o sa-i vezi incordati ca un impresar.

Atmosfera de bazin nu ar fi întreagă fără muzica house care răzbate prin jungla de umbreluțe, sezlonguri și mini-costume de baie.

Urăsc bazinul pentru ca în timp ce alții crează fauna din imaginația mea, eu doar o visez. Eu stau și asud la birou în multinațională. Încet încet ma transform în corporatistul pe care l-am blamat mereu

Waiting...

Am făcut azi la lucru o postare mișto, dar fix cand sa dau click, a început conferința. Sper sa o pot publica mâine , pana atunci.... putina muzica

Piesa motto a blogului

Gabriella Cilmi - Sweet About Me
Vezi mai multe video din Muzica »

Prin iarba

Deoarece a venit vara, și au reînceput muncile câmpului, am avut din ce în ce mai rar ocazia sa-mi exprim frustrările, fiind ocupat cu jobul meu part-time de țăran. Printre sudoare, gândaci, ierburi și porumb, sapa mi s-a părut de fier, munca mi s-a părut amara, dar din fericire am îndulcit-o cu țuică zilnic. De fapt cred ca asta e singurul lucru care face meseria meseria mea atât de frumoasa. E printre puținele în care alcoolul nu e interzis. Când muncești mult, o doza de nepăsare în plus e de aur pentru a înăbuși frustrările.

Revenind la lucruri mai serioase, am observat ca din ce în ce mai mult, la pisoarele din străinătate exista o mica oglinda care îți vezi în toata splendoarea minunăția dintre picioare. De fapt, eu am fost speriat la început de dimensiuni, ceea ce m-a făcut sa trag concluzia ca oglinjoara respectiva e una cu amplificare. E aiurea sa mergi ca omul pentru nevoile fiziologice și sa te trezești spunând deja celebra "oglinda oglinjoara, cine e cea mai mare din țară?". De fapt chestia asta nu e asa de ciudata când de exemplu ești în bar, ai pus ochii pe o gagica, și pentru a-ți face și mai mult curaj, mergi la pisoar și rostești incantația. Apoi te întorci sigur pe tine, ca un adevărat ce te afli. Ca un bărbat, ca un țăran la sapa după câteva guri de țuică.

Sunt un misogin. Nu știu de ce, dar mi-e greu sa vad o lume condusa de femei. Adică, aproape de fiecare data când întrebi o femeie despre ambițiile ei, o sa auzi ceva gen: vreau sa am banii mei, sa fiu independenta, sa am o cariera de succes. Si vreau sa am doi copii, sa ma iubească socri, etc. Pentru o femeie, de aproape fiecare data e mai important sa aibă un partener decât orice altceva. Găsirea unei putze e ambiția numărul 1 pentru orice purtătoare de sâni. Bineînțeles ca alegerea e a lor, pentru ca au puterea sa aleagă ce putza poate sa o scoată în oraș, sa o bage în pat, etc. Sunt misogin, pentru ca femeile nu gândesc complex, nu au o viziune generala asupra vieții, asupra lucrurilor, asupra trecutului, viitorului, politicii, energiei, etc, etc, etc. Ele merg pe principiul: sunt femeie, e important sa ma distrez, sa ma destrăbălez, sa saliveze gushterii după mine, îmi găsesc unul cu bani și gata. Ce-mi pasa mie de încălzirea globala, de exemplu? Mie îmi place căldura, sa îmi pot arata corpul.

Ma întorc la sapa, cel puțin ea nu ma trădează, nu ma minte.
Si pentru ca sunt un băiat de zăhărel, va las sa va delectați cu o piesa pe măsură. Enjoy !

piesa serii

Fereste-te de magarus, part 1

Rețelele sociale sunt cool. Ca orice meltean, și eu fac parte dintr-o asemenea rețea cu priza la romani, și anume hai cinci. Ca și pe mess, pe hai cinci o persoana poate sa-și seteze starea, ea apărând tuturor prietenilor lui/ei. Deși lista mea de prieteni e 50-50, surprinzător sau nu, la rubrica de stare, îmi apar doar pitipoance. De cele mai multe ori aceleași, cu aceeași stare. Asa am ajuns sa descopăr ca toate constipatele au probleme de personalitate. Azi o sa incep sa public statusuri de rahat. La o scurta privire, poti descoperi, de exemplu :

Feminista cu inima rupta. E puternica, știe ce vrea... vrea pe altul :
- "Am prea putzine zile...k sa vreau sa le împart cu tine..."

Haotica. Viitorul ei e obscur. Nu stie daca dupa ce o arde o sa o mai caute :
-"Iubirea, las-o libera. Daca e ta, sta langa tine, daca a plecat ,inseamna ca nu a fost niciodata a ta."

Nesătula. In fiecare zi își pune aceeași problema. Nu se găsește nimeni sa o satisfacă într-un milion de feluri ? Eventual cu o bormașină :
- "Un barbat ADEVARAT nu face dragoste cu 1 milion de femei,un barbat ADEVARAT face dragoste cu o femeie intr-un milion de feluri............................."

Târfa de pe centura hai cinci. Nu știe cui se adresează, oricine e binevenit sa arunce o privire mai în detaliu :
- "I see the way you look at me..." - oglinda oglinjioara, cine e cea mai pitzi din tara?

Sexy-analfabeta cu probleme de exprimare. Cateodata sexy-analfabeta e si indragostita, dar vrea in continuare cat mai multe putze, ca orice tarfa care se respecta.
- "3 zileee \;d/........ i`m a sexxy KINDERGirl :>:> :X"
- "dak pana akma ma gandeam dak e bn sau rau ceea ce fac akma nu ma mai intereseaza absolut nimiik.....te yubesk si asta e tot ce konteaza......id izabeladelia2008 sa nu mai mil tot cereti"

Îndrăgostita. Femeile cum au pus mana pe o putza, se lauda și o flutura, sa știe toata lumea ca au o putza.
- ":X:X:X:X:X:X"
- "pensando.............te amo !!!!!!!!!"
- "Besk un SORIKUTZ:X:X!!!!!:*"
- "il iubesc:x:x:x"

Pseudo-intelectuala. Dupa un search pe google a găsit un citat pe care vrea sa-l împărtășească cu noi, muritorii de rând. Pseudo-intelectualele sunt cele mai periculoase. Daca le ceri frumos sa explice cu cuvintele ei ce anume sugerează autorul o sa te trimită la plimbare, simțindu-și inteligenta jignita. Pentru ele a fost inventata celebra vorba "Ferește-te de măgăruș."
- "E imposibil ca imposibilitatea sa fie atat de imposibila incat acel imposibil sa fie facut posibil din imposibil ...ii clar ?:))" - ție ți-e clar de ce te-a adus barza ?

- "Te poti simti singur, trist, dar niciodata invins. Poti pierde, poti gresi, poti suferi, dar nu te gandi sa abandonezi. Priveste viata cu ochi de invingator si ai sa vezi cat e de frumoasa!..." - încerci sa te minți singura, draga ?

- "Some days are Diamonds,some days are just chunks of coal!!!" - uneori te scoate la plimbare și îți ia o înghețată, alteori ți-o trage și te trimite acasă.

Va urma

Flora si fauna

A venit vara. E plin de floricele, fluturași și căldură ca în Afghanistan. Unii dintre noi, ăștia mai fraieri, lucrează. Bine, lucratul e relativ, niciodată nu se poate compara munca unora cu munca celorlalți.

Odată cu venirea căldurilor pe capul nostru, o mare parte a suflării fără ocupație își omoară timpul la bazin. Bazinul e locul de exprimare a țărănimii unde se pot observa personajele deja cu vechime, care vin zilnic și se maimuțăresc identic. De la cocalarii care umbla gelați, încordați, cu ochelari de soare și batzul înfipt în fund, pana la pitipoancele siliconate cu botic sclipitor și sanii pe-afara. Practic gagicile astea umbla ca pe vremea Evei, cu o mini bucata de bikini care acopera singurul loc pe care inca nu-l flutura la vedere.

Pe lângă deja arhicunoscutele personaje de bazin, în peisaj se mai întâlnesc și ciupercării care n-au treaba cu restul lumii, care au ajuns acolo doar pentru a îndeplini cea mai de baza funcție a apei, anume de a răcori, a spăla, a înmuia nămolul de sub unghii și de a îneca purecii. Ăștia nu au alt motiv de a fi la bazin decât distracția, stropitul în grup, jocul cu mingea, etc. Nu o sa-i vezi tolăniți la soare cu sfarcurile sfidatoare ca o pitipoanca, nu o sa-i vezi incordati ca un impresar.

Atmosfera de bazin nu ar fi intreaga fara muzica house care razbate prin jungla de umbrelute, sezlonguri si mini-costume de baie.

Urasc bazinul pentru ca in timp ce altii creaza fauna din imaginatia mea, eu doar o visez. Eu stau si asud la birou in multinationala. Incet incet ma transform in corporatistul pe care l-am blamat mereu

Fuck off song...

Numeste-ma demon, aseara am facut un inger sa planga

Texas hold'em

Motto: "Aiurea am fost, aiurea am rămas"

Mă simt închis într-o lume de rahat, în care legile sunt făcute sa te subjuge, în care cei mulți sunt prinși în plasa celor puțini, dar cu legea în spate, în care orice gând de libertate ți-e tăiat din rădăcini de neputință. Îmi plac artiștii pentru ca sunt liberi. Îmi place tot ce e creativ. Chinezii nu sunt creativi. Ei muncesc robotic, ca orbii, ca niște termite care nu vad frumusețea rezultatului muncii lor.

Artiștii se găsesc în toate domeniile. Un artist nu trebuie sa fie cântăreț. Un artist nu trebuie sa fie actor. Un artist nu trebuie sa fie scriitor. Un artist e artist pentru ca se naște înzestrat cu capacitatea de a gândi, cu capacitatea de a se uita la un lucru banal și de a vedea dincolo de aparente. Artiști sunt în toate domeniile. Lumea nu poate progresa fără artiști, fără vizionari. Sistemul e făcut pentru a dărâma visele celor care visează, gen artiști. Artistul e acela care e mereu în căutarea absolutului. Eu nu sunt artist. Eu sunt un fărâmător de vise. As fi vrut sa fiu artist. As fi vrut sa fiu inventiv, vizionar, etc. Dar visele mi-au fost ucise, făcute scrum de soarta.
În situația mea sunt majoritatea. Visele lor sunt sfărâmate de durere, de lumea nedreaptă, de sistemul care ne leagă. Sunt legat, nu ma simt liber. Sunt o pasare într-o colivie. Ma zbat sa rup gratiile dar e în zadar, nimeni nu-mi aude strigatul, nimeni nu vede cum sufletul mi se stinge. Cu program la multinațională, cu greutăți acasă, cum pot sa mai fiu liber?

La capăt de drum, pe toți ne așteaptă un mormânt. De multe ori m-am gândit cum e sa mor, cum sufletul îndurerat îmi părăsește trupul. Ne naștem singuri, murim singuri. Indiferent de zbaterile noastre, toți ajungem în același loc, mai devreme sau mai târziu. Tot ce-mi doresc e sa am o moarte ușoară, sa nu sufăr. Îmi vin în minte mereu cuvintele pe care le-am auzit la diverse înmormântări: „Vai! Câtă durere are sufletul când se desparte de trup. Vai! cât lăcrimează el atunci și nu are cine sa-l miluiască. Către îngeri ridicându-și ochii, în zadar se roagă; către oameni, întinzându-și mâinile, nu are cine sa-l ajute”. Când mori doare, e cumplit, e groaznic. M-am visat mort. Eram în cimitir, ma plimbam printre morminte, și mi l-am văzut pe al meu. Nu scria numele meu pe el, dar eu știam ca e al meu. Scria doar "Boeing 747"

Pana când o sa ajung acolo, sunt pregătit mental să nu ma las învins de sistem, să evadez din colivie, să fiu liber, să fac alegeri doar pentru mine, să gust din bucuriile vieții.

PS: .... ma duc sa jefuiesc o bancă.