Last minute

Cu cat intarzii rezolvarea unei probleme mai mult, cu atat se adanceste gravitatea ei. Eu, ca orice roman, prefer sa lenevesc si sa las timpul sa treaca zicand ca nu e tarziu, ca nu e grav, ca o sa fac alta data, maine, saptamana viitoare, luna viitoare, etc.

De exemplu am o problema de masea. Nu ca ar fi singura mea problema amanata, dar asta imi vine in minte acum. Deci, am o problema cu o masea. Si eu stiu de ea. Atata timp cat nu ma doare si nu ma incomodeaza prea tare, prefer sa o ignor. Zic mereu: merg maine, merg saptamana viitoare, luna viitoare cand o sa am mai multi bani, etc. Mereu nu am timp pentru ca se gasesc alte chestii ivite pe moment, care cred eu ca sunt fie mai importante, fie mai urgente.

Noroc cu tehnologia. Ca sa nu uit ceea ce am de facut, am inceput sa-mi pun reminder pe telefon. Pentru toate nimicurile. La o scurta rasfoire a agendei vad chestii gen "Suna pe X", "Declara curentul", "Plateste intretinerea", "Fa-ti proiectul", etc. La fel si blogul, e o modalitate de a tine evidenta vietii si a gandurilor mele. Cand o sa-l citesc peste ceva vreme, sunt convins ca o sa fiu ingrozit, asa cum poate altii sunt cand il citesc acum.

Inca nu mi-am planificat vacanta de anul asta. Sincer sa fiu, cred ca ar fi prima mea vacanta. In timp ce altii au avut norocul sa mearga peste tot, eu abia acum incep sa ma gandesc sa merg in vizite. Abia acum am timpul si banii necesari. Abia acum ma aliniez oamenilor normali. Deja toata lumea are planificate destinatii exotice, eu inca sunt la stadiul de idee. Nu mi-am planificat nimic, astept ca de obicei sa prind cate un last-minute. Nu imi place sa fiu ca ceilalti, sa ma complac intr-o rutina care sa-mi darame spiritul nelinistit, creator, plictisit de banal.

Incep sa intru in normalitate. Si urasc asta.