Texas hold'em

Motto: "Aiurea am fost, aiurea am rămas"

Mă simt închis într-o lume de rahat, în care legile sunt făcute sa te subjuge, în care cei mulți sunt prinși în plasa celor puțini, dar cu legea în spate, în care orice gând de libertate ți-e tăiat din rădăcini de neputință. Îmi plac artiștii pentru ca sunt liberi. Îmi place tot ce e creativ. Chinezii nu sunt creativi. Ei muncesc robotic, ca orbii, ca niște termite care nu vad frumusețea rezultatului muncii lor.

Artiștii se găsesc în toate domeniile. Un artist nu trebuie sa fie cântăreț. Un artist nu trebuie sa fie actor. Un artist nu trebuie sa fie scriitor. Un artist e artist pentru ca se naște înzestrat cu capacitatea de a gândi, cu capacitatea de a se uita la un lucru banal și de a vedea dincolo de aparente. Artiști sunt în toate domeniile. Lumea nu poate progresa fără artiști, fără vizionari. Sistemul e făcut pentru a dărâma visele celor care visează, gen artiști. Artistul e acela care e mereu în căutarea absolutului. Eu nu sunt artist. Eu sunt un fărâmător de vise. As fi vrut sa fiu artist. As fi vrut sa fiu inventiv, vizionar, etc. Dar visele mi-au fost ucise, făcute scrum de soarta.
În situația mea sunt majoritatea. Visele lor sunt sfărâmate de durere, de lumea nedreaptă, de sistemul care ne leagă. Sunt legat, nu ma simt liber. Sunt o pasare într-o colivie. Ma zbat sa rup gratiile dar e în zadar, nimeni nu-mi aude strigatul, nimeni nu vede cum sufletul mi se stinge. Cu program la multinațională, cu greutăți acasă, cum pot sa mai fiu liber?

La capăt de drum, pe toți ne așteaptă un mormânt. De multe ori m-am gândit cum e sa mor, cum sufletul îndurerat îmi părăsește trupul. Ne naștem singuri, murim singuri. Indiferent de zbaterile noastre, toți ajungem în același loc, mai devreme sau mai târziu. Tot ce-mi doresc e sa am o moarte ușoară, sa nu sufăr. Îmi vin în minte mereu cuvintele pe care le-am auzit la diverse înmormântări: „Vai! Câtă durere are sufletul când se desparte de trup. Vai! cât lăcrimează el atunci și nu are cine sa-l miluiască. Către îngeri ridicându-și ochii, în zadar se roagă; către oameni, întinzându-și mâinile, nu are cine sa-l ajute”. Când mori doare, e cumplit, e groaznic. M-am visat mort. Eram în cimitir, ma plimbam printre morminte, și mi l-am văzut pe al meu. Nu scria numele meu pe el, dar eu știam ca e al meu. Scria doar "Boeing 747"

Pana când o sa ajung acolo, sunt pregătit mental să nu ma las învins de sistem, să evadez din colivie, să fiu liber, să fac alegeri doar pentru mine, să gust din bucuriile vieții.

PS: .... ma duc sa jefuiesc o bancă.