marți, iunie 30, 2009

Supra real

Meditatii in ritm de N&D

Cum ascultam eu ashea playlistul meu mare și ciudat, soarta a făcut ca sa aud în urechi o piesa din copilărie. Mai țineți minte momentul N&D ? Cand salivati dupa Delia, cand stiati piesele pe dinafara ? Ei bine, chiar daca sunt eu mai ciudex asa, am ascultat si eu pe vremea aia. Si tot ascultand eu asa la N&D si la piese de despartire gen "Nu e vina mea", "Vreau sa plang", "Nu ma parasi", am avut o semi-revelatie. Mi-am dat seama ca eu mereu cand sufeream sau imi era greu ascultam piese gen. Dar in loc sa ma ajute, piesele alea ma deprimau mai tare. Acum pur si simplu imi place ritmul. Dar ca sa compui asa ceva, trebuie sa experimentezi, nu ? Si atunci inseamna ca saracul Nick a fost tare dezamagit de i-a conceput capushorul mic si blond numai piese in care sa-i chinuie coardele vocale Deliei. Adica, ok, toti trecem prin momente dificile, dar la N&D toate piesele sunt de despartire, de durere, etc. Plm, si eu bag pe blog tot din durere, dar naiba, astia au avut cativa ani in aceeasi nota. Sper sa pot si eu sa ajung la performanta lor.

In alta ordine de idei, ma intrebam zilele astea ce e normal. Cine defineste normalitatea ? Adica de ce unele lucruri sunt normale si altele nu sunt ? Sunt eu anormal ? Diferit sunt, dar anormal e mult spus. Cica, normalitatea e tendinta majoritatii oamenilor. Daca majoritatea sunt intr-un fel, sau fac un anumit lucru, inseamna ca sunt normali. In curand pitzipongeala, de exemplu, o sa sara in normalitate din anonimat. Ma gandeam intr-o zi ca un nebun nu e neaparat anormal. Pentru el, felul cum este e normal. Pentru el, noi toti ceilalti suntem anormali. Normalitatea e relativa, conform definitiei, si e data de majoritatea. Daca intr-o zi, majoritatea ar incepe sa traga cocaina pe nas, asta ar insemna ca asa e normal, nu? Si acum imi vine in minte cat de usor controlabili suntem. Noi facem lucrurile normale pentru ca asa ni se spune de mici. De exemplu de ce nu ni se spune ca a fuma e normal. De ce hainele pe care le purtam au aspectul pe care il au, de ce masinile pe care le conducem au forma pe care o au. De ce e normal ca o piesa sa aiba intre 3 si 5 minute? De ce e normal ca un film sa dureze intre 1.30h si 2.15h ? De ce e normal sa numaram in baza 10, si de ce literele au forma pe care o au ? De ce normal asa si nu e normal in stil chinezesc sau arab ?

Apoi mi-a traznit ideea de comunicare. Noi oamenii comunicam cu ajutorul sunetului. Dar de ce e normal sa comunicam asa? De ce cu ajutorul luminii nu e normal ? Felul de comunicare al surdo-mutilor e normal pentru ei. Pentru noi, "majoritatea" e anormal. Ah, si inca ceva: de ce pitzipoancele au parul lung ?

De ce e normal ca oamenii sa se iubeasca ? De ce e normal ca oamenii sa sufere ? De ce e normal ca oamenii sa moara ?

Un comentariu:

Oana spunea...

E ceva de genu : cat de mare e un ou mic ? Normalitatea nu are un termen bine definit, normal e ceea ce-ti place tie, ceea ce faci in fiecare zi, normalitatea e rutina zilnica.