Odată cu venirea căldurilor pe capul nostru, o mare parte a suflării fără ocupație își omoară timpul la bazin. Bazinul e locul de exprimare a țărănimii unde se pot observa personajele deja cu vechime, care vin zilnic și se maimuțăresc identic. De la cocalarii care umbla gelați, încordați, cu ochelari de soare și batzul înfipt în fund, pana la pitipoancele siliconate cu botic sclipitor și sanii pe-afara. Practic gagicile astea umbla ca pe vremea Evei, cu o mini bucata de bikini care acopera singurul loc pe care inca nu-l flutura la vedere.
Pe lângă deja arhicunoscutele personaje de bazin, în peisaj se mai întâlnesc și ciupercării care n-au treaba cu restul lumii, care au ajuns acolo doar pentru a îndeplini cea mai de baza funcție a apei, anume de a răcori, a spăla, a înmuia nămolul de sub unghii și de a îneca purecii. Ăștia nu au alt motiv de a fi la bazin decât distracția, stropitul în grup, jocul cu mingea, etc. Nu o sa-i vezi tolăniți la soare cu sfarcurile sfidatoare ca o pitipoanca, nu o sa-i vezi incordati ca un impresar.
Atmosfera de bazin nu ar fi intreaga fara muzica house care razbate prin jungla de umbrelute, sezlonguri si mini-costume de baie.
Urasc bazinul pentru ca in timp ce altii creaza fauna din imaginatia mea, eu doar o visez. Eu stau si asud la birou in multinationala. Incet incet ma transform in corporatistul pe care l-am blamat mereu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu