Iubire & dezgust, episodul 1

Motto:
1. (in engleza, pentru ciumpalacii care nu isi dau seama): We're meant to lose the people we love. How else are we supposed to know how important they are?

2.“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” (Marile speranţe) Charles Dickens

Printre picaturile dese de revolta contra pitipoancelor care sug acadele pe interes, am hotarat sa imi exprim parerea si in privinta dragostei. Iubirea, sau cum vrei sa o numesti, exista. Toti am trait sentimente care nu pot fi explicate decat prin iubire. Fiecare a iubit, mai mult sau mai putin. In iubire nu exista termen de comparatie. Acum sigur, unii dintre noi am iubit mai mult iar altii mai putin, important e ca toti stim ce e iubirea. Ca orice om, desi sunt iritat de toate neimportantele care incep sa-mi intre pe sub piele dintr-un motiv sau altul, imi doresc si eu sa iubesc. Am iubit, mi-a placut si as vrea sa mai iubesc iar, desi stiu ca iubind, o sa ajung sa ma zvarcolesc cu sufletul sfasiat in acelasi calvar prin care am trecut nu o data. Cu iubirea e ceva ciudat, cel putin la mine. O vreau, imi place, dar urasc consecintele atat de tare incat imi impun mereu sa nu ma atasez prea tare de cineva pentru a nu suferi mai apoi. Asta nu imi reuseste mereu, asa cum nimanui nu cred ca ii reuseste. Trebuie sa fi prea prea tare pentru asa ceva, sa ai multa vointa si determinare. Eu cand vreau sa ma autodermin pentru a realiza ceva, sau a trece prin clipe grele, ma gandesc tot timpul la lucrurile infinit mai grele pe care le-am avut de vazut si indurat si atunci realizez cat de infime sunt prostiile pentru de care ma agatz.
Intr-o relatie, la inceput totul e frumos. Iti place ca ai cui sa-i trimiti un mesaj sau pe cine sa suni, iti place tot jocul de la inceput, momentele in care incepeti sa va descoperiti. Acum orice ai vedea la ea ti se pare calitate, iti plac pana si micile defecte, sunt lucrurile care o definesc pe ea si trebuie sa-ti placa. Iti place jocul de o aduce in pat prima data, glumitzele nevinovate, insinuarile si vrajeala ieftina pe care i-o dai. De fapt te chinui prea tare prietene, femeile au un mod ciudat de a iti spune ca vor sa le-o tragi, dar fara cuvinte. Nu o sa-ti spuna in fatza niciodata asta, dar sa fii sigur ca in capul lor s-au gandit deja demult. Sa nu crezi ca vrajeala ta o convinge. Ele au un limbaj al hainelor, al gesturilor, al trupului specific. Stii exact ca ea vrea, numai ca nu iti spune cu cuvinte. Buuun. Timpul trece, relatia capata greutate in timp, pentru ca acum deja prietenii tai stiu de ea, prietenii ei stiu de tine si sunteti oficial impreuna. Incepeti sa iesiti in oras, apar discutii mai serioase, incerci sa descoperi totusi cu cine ai de-a face, ce gandeste si ce vrea de la viata. De obicei aici e momentul cheie pentru mine. De aici pot sa te indragostesti, sau pot sa incepi sa cauti alta. In ultimul timp, mie mi se cam intampla ambele lucruri in acelasi timp. Daca chiar nu e femeia pe care o doresti, e mai bine sa pui punct aici, inainte ca lucrurile sa devina prea serioase. Momentul asta poate sa nu apara niciodata daca te-ai indragostit din prima. Adica, o sa fii atat de indragostit incat nu o sa observi ca de fapt fata chiar nu merita. Nu conteaza ca toti prietenii tai iti zic ca nu merita, tu crezi ca ei sunt doar gelosi pe tine ca tu ai ceva ce ei doar viseaza. Nu e adevarat. Esti orb si nu vezi nimic, decat ce iti toarna pitipoanca. Aici nici ea nu e proasta. Nu ii trebuie prea mult sa-si dea seama cat esti de orbit de iubire, incat o sa-si permita din ce in ce mai mult. O sa ajungi sa o plimbi de mana ziua, iar seara sa mearga la chefuri sau in club si sa stea cu altul.

Mi-am adus aminte ceva. Ciudat e ca desi eu urasc pe cele care isi insala prietenul, de cateva ori am fost cel cu care el era inselat. Adica femeile nu aveau nici o retinere in a sta cu mine desi aveau prietenul care le astepta acasa. Mare magar am fost, dar sincer nu cred ca e doar vina mea. Daca fata e ieftina, asa o sa fie toata viata. Asa cum tu ai luat-o ieftin, asa o sa se dea ieftin si la altul.

Daca depasiti momentul critic in care in mod tacit iei hotararea ca fie ce-o fi, renunti la uitatul dupa fuste si incepi sa te gadesti ca ai prietena serioasa, lucrurile degenereaza rapid. Acum incep certurile. Micile certuri, micile impunsaturi din vorbe, pentru ca fiecare incearca sa-si impuna punctul de vedere. Cineva trebuie sa fie seful in relatia asta. De cele mai multe ori femeia e seful, ea te-a ales fiindca s-a prins ca te poate manevra usor. Exista si exceptii totusi. Sa revenim. Relatia devine din ce in ce mai serioasa, esti obligat de plansetele/certurile/amenintarile de despartire ale ei ca trebuie sa o prezinti la parintii tai, la fel cum si ea te-a prezentat parintilor ei. Deja e serioasa treaba, esti prins in cusca. Trece un an, trec 2, va faceti concediile impreuna, prietenii tai mereu intreaba de ea, ca si cum e cosul de pe fatza care nu iti trece, nu place nimanui, dar de care trebuie sa le pese pentru ca e al tau si il porti cu tine oriunde ai fi. Esti catalogat direct ca avand prietena. Mergi la un chef, vezi o multime de pitzipoance care danseaza ca si cum ar fi crescut langa bara si nu poti sa te bagi in seama pentru ca, prietenii tai, din dorinta de a-ti face viata si mai mizerabila anunta in gura mare ca tu esti aproape "insurat". Esti vai de capul tau. Cel mai rau e ca nu-ti place situatia, nu-ti plac toanele ei, certurile se inmultesc, incepi sa te intrebi serios daca asa vrei sa fie viata ta de acum inainte. Timpul iarasi trece, si vrand nevrand ajungi sa te trezesti din nou singur, din nou pe piata, cu un gol de cativa ani in viata, si un si mai mare gol in suflet. Si acum o sa incepi sa urasti femeile. Dar pana a ajunge la ura mea, mai ai de trecut niste etape.

Totul in episoadele urmatoare, stay tuned!