duminică, februarie 15, 2009

Walking on a dream



Cati dintre noi sunt cu adevarat multumiti de viata lor? Adica sa te trezesti dimineata, sa te uiti in urma si sa vezi cum ceea ce ai facut ziua trecuta e exact ce ti-ai dorit? Ca ai realizat in viata tot ce ti-ai propus cand te jucai in nisip cu prietenii in fata blocului si visai sa fii buricul pamantului, centru universului. Eu cred ca am ajuns sa nu mai pot visa frumos si departe. Cand eram mic ma visam in tot felul de ipostaze idioate atunci cand o sa cresc. Ca o sa fiu presedinte, ca o sa merg pe luna, ca o sa ma intalnesc cu extraterestrii, ca o sa merg pe un ozn, ca o sa fiu superman, spiderman, cucuman, etc. Visam ca lumea sa ma cunoasca cand merg pe strada, sa am puteri supranaturale/paranormale, sa il bat pe van damme, sa ii fac miscarea mea speciala prin surprindere si sa-i arat ca eu sunt mai tare. Sa fiu agent secret cu un ceas jmeker care scuipa acid, sa am niste ochelari care sa ma faca sa vad ca schwarzenegger in terminatorul. Sa ma placa toate fetele, sa fiu eroul care salveaza vreo barbie. Cand eram mic eram visator, tot ce vedeam la tv mi se parea realitate si vroiam sa ajung si eu asa. Pe masura ce am crescut, visele s-au schimbat si s-au imputinat. Acum am ajuns sa nu mai visez deloc. Abia acum m-am trezit la realitate si vad ca de fapt nu o sa ajung nimic din ceea ce mi-am propus cand eram mic. Nu duc o viata frumoasa, fericita. Nu am nici o barbie langa mine. Nu sunt un supererou, lumea nu depinde de mine. Nu pot sa schimb mare lucru din jurul meu. Plutesc in deriva acolo unde ma duce viata dar imi place sa cred ca tot ce fac e doar pentru ca asa vreau, pentru ca asta mi-am propus. Aiurea, nimic nu e adevarat, asta nu e viata mea. Nu asta visam cand eram mic, nu asta am vrut sa ajung.

De ce ne baga tot felul de desene animate idioate cu superman? De ce spiderman se poate catara pe pereti? De ce ma uitam ca idiotul la tot felul de prostii si le credeam?

Ar trebui sa ne puna la tv razboaie, foamete, durere, realitate. Sa faca desene animate in vezi oameni cum mor de foame, cum cersesc, cum se zbat in mizerie, in boala. Sa vezi crime, violuri, sa vezi 5% din oameni care au totul si 95% care nu au nimic.

Sa faca desene animate in in care fratele eroului moare de cancer si el nu poate sa faca nimic sa il ajute. Sa imi deseneze durerea, nu cacaturi animate in care nenorocitul de superman ii salveaza pe toti...

Un comentariu:

Patrascoiu Mihai spunea...

Evident ca nu poti fi SuperMan, sau SpiderMan povesti de-astea de adormit copiii, dar in schimb poti fi un super erou facand ceva pentru omenire, sau macar pentru o comunitate de oameni, sa intri cumva in istorie(a lumii sau a locului) ... eu cred ca numai asta poti sa mai faci in zilele noastre unde toti depind de toti, unde nu poti face nimic fara sa incurci pe cineva sau treburile cuiva, practic cam orice ai vrea sa faci(referitor la vise si dorinte de viitor) intra mai devreme sau mai tarziu in coliziune cu interesele altuia care este deja acolo de multa vreme si a inceput sa-i placa, iar in acel moment iti pune o piedica, sau mai multe, si nu mai ajungi sa faci ce ti-ai dorit. Am ajuns la concluzia ca nu poti face ceva tare si bun de unul singur, pentru ca te mananca rechinii(ai nevoie de o echipa compacta si motivata, o haita de lupi gata sa rupa tot, pentru ca sunt prea multe hiene pe lume). Ce sa mai zic ... sunt solidar cu postul asta .... dar eu nu ma voi opri pana nu voi atinge tot ce mi-am propus, chiar daca o sa ma coste scump, pentru asta traiesc :) si imi place sa cred ca viata are un scop, si eu trebuie sa indeplinesc o misiune B-) suna putin cam pompos si miroase parca a bin Laden ... nu-i asa, :D n-am nicio legatura cu mujahedinii, sa-i sparg ..sa le-o dau la kaka ... nu mi-e frica de ei, cocalari arabi :P avem si noi pe-ai nostrii, efectiv asta cred.