Profesarea

Eu am urat si urăsc tot ce tine de instituţiile statului. Oameni care trăiesc din banii mei. Oameni pe care banii mei ii plătesc sa mă educe, sa mă protejeze, sa mă ajute. Ei bine ghici ce fac oamenii astia pe banii mei? Mi-o trag cu superioritate. Mi-o trag original, cu mana in buzunarul meu. Azi sunt revoltat pe profesori. Profesor poate sa ajungă oricine. Termini o facultate, faci modulul pedagogic si mergi sa predai la liceu. Mare parte din educatori si profesorii de liceu sunt ultimii oameni, aia care n-au reuşit sa se angajeze la o firma buna, aia care nu au reuşit sa-si facă propria afacere. Sunt aia care aveau cele mai mici note la şcoală, sunt aia care aveau tona de restante in facultate. Sunt aia frustraţi ca au reuşit mereu sa fie ultimii din an. Oligofrenii astia o sa ajungă sa-mi educe copiii.

Odată ajunşi pe un salariu bunicel, la căldurica postului, ajunşi şefi peste o gloata de copii nevinovaţi deja încep sa îşi tragă foloase. Excursii, cadouri, atenţii, protocoale, meditaţii, etc, etc. Pentru mine profesorii, poliţiştii si doctorii sunt oamenii de cea mai joasa speţă. Măcar poliţiştii si doctorii au unele riscuri asociate cu meseria. Dar profesorii nu au nici atât. Profesorii stau si îngraşă burta pe banii copiilor, fac şedinţe cu părinţii, strâng bani pentru fondul clasei. Si toate astea cu o atitudine superioara. Când intri la un profesor, mergi ca mielul la tăiat, te simţi de parca trebuie sa mergi cu tributul. Oamenii astia nu si-au asumat niciodată riscuri, nu au stat cu grija zilei de mâine, te privesc de sus. Profesorii sunt acei muisti care merita flegmati când au tupeu sa nu te primească la ora, care au tupeul sa încerce sa fie amuzanţi, care se uita la tine pe sub ochelari. Porcii astia (la propriu) au nişte salarii care l-ar face invidios si pe micuţul boc.

Nu sunt un frustrat pentru ca nu as fi capabil sa învăţ sau pentru ca nu mi-a plăcut şcoala. Mi-a plăcut sa învăţ, am fost olimpic, premiant, le-am făcut pe toate. Dar lucrurile cele mai importante nu le-am învăţat de la nici un profesor. Nici un profesor nu vede mai departe de catedra lui, nici un profesor nu ştie ce înseamnă industria, realitatea. Ei sunt aceia care predau "cum ar trebui sa fie", fără sa aibă un contact cu realitatea. Au şedinţe, delegaţii, tot tacâmul.
Contactul universitarilor cu realitatea consta in vacantele in Barcelona, Africa de Sud, Dubai, Rio.

Am fost azi la scoală și am descoperit ceva. Profesorii au baie separata. Au cheie la toaleta lor privata. M-am simțit ca un negru în state prin anii 40 când trebuia sa folosească o baie separata.
Probabil dejecțiile lor au un miros aparte, mai intelectual. Probabil aerele lor basinoase produc erupţii inspirationale.

Pentru toţi profesorii, am o dedicaţie cu gust de sugus:

Ombladon - La muie
Asculta mai multe audio Muzica