Femeia e o creatură ciudată. Nici vestimentar nu are sens, cel puţin la prima vedere. Dar na, de-aia is io centaur omniscient, cum. Mă prind de chestii. V-am tot zis că înţeleg femeile. Mintea mea ascuţită pătrunde în golul din mintea lor şi se mulează perfect, descoperind sens acolo unde ştiinţa nu a crezut că ar putea exista.
Îmbrăcămintea şi accesoriile femeii au funcţii diverse. Să o luăm logic.
1.Disponibilitatea spre sex. Se ştie că femeile vor să se fută fără să se înţeleagă că vor să se fută. Vor să se fută accidental. Să pară că au ajuns fără să vrea în situaţia de a se fute, şi dacă tot sunt acolo, de ce să nu. Ca şi cum ai sta pe un scaun şi cineva ţi-ar trânti o oală cu bomboane în braţe. E complet normal să iei şi tu una. Cam asta e mentalitatea femeilor despre sex. Dacă îi pui bomboana în braţe, ţi-o suge. Da să nu pară că a cerut-o ea.
Din această categorie amintim tocurile. Ele spun că sunt ca să pară mai înalte, picioarele mai lungi şi să încordeze muşchii fesieri. Nu. S-au suit pe chestiile ălea instabile ca să sugereze că nu se pot mişca. Ideea exprimată este următoarea: “Dacă ar fi să mă alergi cu pula în mână, n-aş putea să mă mişc prea repede, dacă înţelegeţi aluzia mea fină”. Dacă înţelegeţi aluzia mea fină. Fustele sunt un alt exemplu evident a acestei caracteristici. Nu au nici o utilitate practică. Nu te feresc de frig sau săbii şi nici nu oferă o mobilitate prea ridicată. Dar sunt uşor de dat jos. Ca să îţi sugereze ţie, bărbatul libidinos din natură că o poţi aduce într-o situaţie ipotetică în care să vrea să îşi dea brusc fusta jos.
2. Chestiile lucioase: Aici femeia se aseamnănă mult cu struţii, curcile şi pelicanii, preferând obiecte care reflectă lumina diferit şi puternic, nefiind atrase de surse de lumină ca moliile. Chestiile mici, rotunde şi lucioase îi întrerup spasmele gândirii şi o aduc într-o stare de calm, aproape de transă. Efectul funcţionează cel mai bine cu obiecte noi şi care intă brusc în proprietatea ei. Să nu vă aşteptaţi să îşi piardă busculada gândurilor când vede un inel/ colier/ brăţară vechi sau al altcuiva. Din cauza acestui efect straniu, bine înrădăcinat în psihicul colectiv al femeii, se obişnuieşte ca femeile să îşi măsoare valoarea ca fiinţe în funcţie de câte obiecte lucioase au strâns pe parcusul vietii. Adeseori când socializeaz şi le admiră reciproc. Uneori o femeie va spune despre altă femeie “e o curvă urâtă şi proastă!”. Prin asta vrea să zică “Această femeie are mai multe chestii lucioase decât mine. Mi-e superioară!Vreau să moară dureros!”. Mic P.S. În cercul ei social se stabileşte o medie calitativă a obiectelor lucioase. Dracu să te pună să îi iei ceva cu valoare monetară sub media tuturor obiectelor din cercul ei de prietene. Caci băţul suprem.
3. Chestii de indus în eroare: Aţi crede că cerceii ar intra mai sus. Ei bine, nu. Cerceii bălăbăne la urechi ca să distragă atenţia de la faţă. Cu cît te uiţi mai puţin la faţă, cu atât treci mai uşor peste faptul că de obicei e cam naşpa. Decolteul foloseşte acelaşi principiu. Cum se unduie cerceii prin aer, la fel se unduie şi ţâţele, mutând centrul de interes spre zona mişcătoare. Machiajul ridică artificial calitatea feţei pentru scurtă o durată. Destul cât să te aducă în situaţia “pula mea, am futut-o o dată…. merge şi a doua oară. Răul a fost înfăptuit”. Unghiile şi le vopsesc în tonuri de roşu pentru a sugera că sunt obişnuite cu violenţa. Că nu ar comenta prea mult dacă ai veni matol acasă şi mâncarea ar fi gătită necorespunzător şi ai fi nevoit să îi strângi degetele la uşă. Te păcălesc că sunt în stare să suporte durerea, şi cum le strângi puţin de gât până orăcăie îţi zic că eşti psihopat.
4. Articole de confort psihologic. Exemplul cel mai clar este poşeta. O extensie a vaginului. O exprimare nonsexuală a sexului ei. O gaură în care poate să bage chestii până la refuz. Chestii aleatoare. Chestii inutile. Chestii idioate, grele, incomode, noduroase şi mari. Multe, multe chestii de care nu o să aibă nevoie niciodată. E gaura în care societatea nu îi spune că e curvă dacă bagă tot ce apucă, spre diferenţă de gaura dintre picioare şi compensează aceasta frustrare prin preacurvirea poşetei. Chiloţii iarăşi nu au sens. Bărbaţii au nevoie de chiloţi să nu le flopăie când merg. Femeile nu au nimic flopăitor. Deci nu au nevoie de chiloţi. Dar se simt bine având o barieră între pizdă şi realitatea exterioară, pentru că femeia are impresia că singurul scop al universului înconjurător este să îi intre în pizdă şi este datoria ei să oprească ca acest lucru să se întâmple. Sutienul se încadrează aici. E greu şi pentru ele să îl dea jos. Şi asta le mulţumeşte. Faptul că accesul la ţâţele lor se face doar cu o pierdere nejustificată de timp le dă impresia că ţâţele lor sunt importante.
5. De marcat teritoriul: Cum câinii se pişă pe copaci, femeile au rujul şi parfumul. Nu. Nu sunt acolo pentru înfrumuseţare şi pentru a inspira plăcut simţul olfactiv. Sunt acolo să rămână pe tine. Să vadă “curvele urâte şi proaste” că tu eşti proprietatea ei, sau că ea a invadat proprietatea lor. Să le miroasă pe ele de pe hainele tale şi în casa ta. Să vadă urme de ruj pe guler, pe urechi şi pe coaie şi să ştie cum vine treaba. Aici ai trei opţiuni. Accepţi să fii teritoriu marcat, ieşi cu de-ălea “naturelle” de rişti să fii mai ras la subbraţ decât ele sau faci ca mine. Mă spăl atât de des că nici câinii nu-mi pot lua urma, d-apai femeile…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu