miercuri, octombrie 07, 2009

Educatie

Am inceput scoala. Am fost aseara la scoala si am pierdut 2 ore pretioase din viata mea. Bai nu stiu oare cine se bucura de master? E acelasi cacat ca si facultatea. Se face degeaba, doar pentru a avea o extra-diploma care oricum nu te ajuta la nimic. Pulimea din ziua de azi face facultatea la trend, sperand ca nu o sa fie prea stresati si ca dupa ce termine o sa ajunga sa castige cat seicul Omanului. Daca s-ar face "Facultatea de CEO", ar fi omor pe locurile de acolo. Toti cred ca daca termina ceva care suna a sefie o sa reuseasca sa faca asta. Pulime, leadershipul e in sange, scoala doar te invata cum sa-l canalizezi, asta daca te intereseaza chestiunea si nu doar diploma. Eu am mers tot la un master gen, de management, dar sincer sa fiu am facut cea mai proasta alegere a vietii mele. Pentru ca nu e deloc ce speram, vin toti profesorii basinosi care n-au avut contact cu mediul de afaceri international sa ma invete pe mine chestii cu care lucrez zilnic. In fine.

Daca dupa master s-ar mai inventa o idiotenie gen extra-master-special, ai-3-coaie-daca-l-faci-si-pe-asta, oare cati s-ar arunca ? Au redus facultatea de la 4 la 3 ani si au mai bagat master inca 2. Deci le-au dat o sansa ratatilor care n-au realizat nimic in viata lor sa mai stea un an in plus pe banii lu` tata. Daca s-ar putea prelungi starea asta, evident ca s-ar gasi destui amatori.

Din pacate mi-a luat destul de mult ca sa imi dau seama ca o sa fac 2 ani de master degeaba, si cum n-am renuntat la nimic niciodata, nu o sa incep acum. Bai nu masteru` te ridica in viata. Trebuie sa te trezesti intr-o dimineata si sa te gandesti la un singur lucru extraordinar pe care l-ai realizat in viata asta, lucru care te-ar inspaimanta si care nu l-ai zice la nimeni, lucru pe care probabil putini l-ar face. Si stai si te gandesti asa si nu gasesti nimic. Si atunci iti dai seama ca ti-ai trait viata pana in momentul asta degeaba. Bine, voi faceti asta, eu am trecut prin niste experiente extraordinar de inspaimantatoare. Si am realizat destule considerand de unde am plecat si ce obstacole am avut. Vreau sa ma trezesc la 70 de ani si sa ma uit inapoi si sa imi dau seama ca n-am trait degeaba. Si cred ca sunt pe drumul cel bun.

In alta ordine de idei, daca esti pitzipoanca, poti sa alegi calea scurta si sa faci precum Eva Kent (Oana pentru prieteni) :

PS: Vineri ne vedem la evenimentu` ala cu nume de chiloti la care o sa fie plin de pitipoance... Relatari si poze doar daca vrea muschiu` meu. Si muschiu` inca atarna nehotarat.

Cius!

Niciun comentariu: