Gândirea feminină se bazează pe un singur lucru. Ura mai mult sau mai puţin conştientă faţă de bărbaţi. De unde şi de ce această ură? Păi de când se pişa prima femeie lângă primul bărbat, şi se uita în sus la el cât de degajat face opturi în ţărână pe când ea trebuia să stea chircită pe vine. Şi aici a intervenit pizma. Şi cu ciudă profundă în vocea interioară femeia se gândi: “Uite-l ce fericit e că se pişă din picioare! Se crede atât de şmecher. Da’ las, că îmi dedic io existenţa să o fac pe a lui mizerabilă! Să vedem cine e mai şmecher la urmă. Dar cum? Cum să îl fac io să chelească de nervi şi să bea până pune burtă şi să se care la vânătoare şi muncă numai ca să aiba un moment de linişte sufletească şi să moară cu 5 ani înaintea mea mulţumit că nu mai trebuie să se chinuie? AHA! Bărbatul este o fiinţă bazată pe logică şi deducţie. În acest caz, absolut tot ce fac, gândesc şi zic trebuie să fie atât de lipsit de logică şi continuitate încât el să moara puţin pe dinăuntru mereu când intră în contact cu mine!” Între timp, el se pişa în continuare, fericit, reglând bolta din muşchii fesieri. Dacă ar fi avut pic de instinct ar fi simţit damnarea inevitabilă şi ar fi gândit “ Cîcat!” . Dar noi, bărbaţii nu prea avem instinct.

Deci am stabilit că gândirea feminină nu are logică, sens şi structură. Nu poate fi analizată ca un tot unitar. Ca un sistem. E o încâlcitură din care putem doar vedea crâmpeie de truisme general valabile, absurde şi exploatabile. Aşa că nici acest text nu o să aibă o structură. Doar o să arunc idei aleator şi o să le explic.

Femeilor le e frică de ce simt că au nevoie. O să mă întrebaţi: “Omniradule, cum vine asta?”. Sincer. Habar n-am. E ca şi cum mi-ar fi frică mie de bere. Dar e adevărat. O femeie când o să simtă că ceva ar putea să îi provoace plăcere, o să fugă în direcţia opusă, sperând ca acel lucru să o urmărească şi să o convingă. Ok. E prăjitura bună, dar EA merită să o mănânc? Nu vreau ca prăjitura să se simtă cumva avantajată de glorioasa oportunitate de a fi digerată de mine.

Absolut orice propui unei femei, va răspunde cu “NU”. Iniţial. Ele au impresia că dă bine. Mie îmi vine să le dau un cap în gură. Lor li se pare că, chit că ideea e tentantă, dacă nu munceşti destul cu puterea de convingere, NU MERITĂ PRĂJITURA să fie mâncată. De aceea e o mare tâmpenie să negociezi cu ele. Ele nu au nevoie de o democraţie. Ci de o dictatură luminată. Gen, să le spui ce trebuie să facă şi de ce au nevoie, autoritar, frumos şi calm. Dacă ai coaiele destul de mari şi limba destul de ascuţită, vor face cum zici tu. Problema vine la partea cu “luminată”. Atâta timp cât deciziile tale unilaterale dau rezultate bune, nu o va deranja că o controlezi, dar dacă o dai în bară, ai pus-o de o revoluţie.

La orice decizie, femeile vor avea nevoie de “timp să se gândească”. Ceea ce e un lucru FOARTE rău. Nu trebuie lăsate. Normal, voi o să ziceţi “Radiantule, dar eu cand mă gândesc încep să analizez logic şi să lalalal…. “NU, NU E AŞA! E femeie! Nu va analiza nimic logic, ci doar va sări din decizie în decizie, fără noimă si sens, până o va durea capul şi va asocia acea durere de cap cu ăla care a pus-o pe gânduri şi va lua decizia cea mai naşpa pentru ăla. Aşa că repetaţi după mine: “ De ce să te gândeşti? Fă ce îţi spune instinctul!”. Dacă o laşi să se gândească ţi-o iei în freză. Gânditul e un lucru RĂU! Toate deciziile şi ideile proaste pe care o femeie poate să le aiba încep cu: “Ştii, mă gândeam şi…” Aici e punctul în care legi un prelungitor de grindă, faci un laţ în jurul gâtului, şi îi zici. “Desigur femeie, continuă”. Niciodată nu vine o idee bună din gândit. Dacă te aştepţi să zică “ Ştii, mă gândeam şi … te iubesc/ ai dreptate/ e prea devreme să ne mutăm împreună/ mama mea chiar e o curvă/ fostul prieten e chiar un cretin şi tu eşti de 10 ori mai bun decât el/ etc” atunci, amice, eşti idiot.