Taxi

N-am nimic pentru voi, trec printr-o maturizare semi-forțată, asa ca-mi vine sa turui în continuu despre ce înseamnă sa fi bărbat, ce implica a avea responsabilități și alte alea. Cred ca am ajuns la vârsta aia la care ma gândesc sa las ceva în urma, altceva decât dâra fină de parfum Terre d'Hermès. Dar am ceva de pe pitici gratis, ca si-asa m-a enervat taximetristul care m-a adus de la aeroport. Taximetriștii sunt ciuma societății, sunt buba plina de puroi a neamului nostru de cerșetori, hoți și libidinoși. Iata textu` promis:

Dacă e o categorie profesională de oameni care merită călacaţi pe muie şi violaţi pe orbită cu şurubelniţa, ăia sunt taximetriştii. Pe lângă ăia din marketing, PR şi legislaţie. Dar taximetriştii, bă… cât o merită!

Cum stau ei şi freacă pula cu sămânţa în mandibulă, să vină fraierul grăbit şi să şi-o ia in freză. Bine, nu toţi. Doar 70%. Erau azi la Universitate numa muişti de la Meridian cu 3.5 lei km. Păi fute-ma-ş în cur singur! Să îmi zboare sângele pe pulă ca din fântână arteziană şi tot merg pe jos până la spital decât să dau atâta pe taxi. Nu mă înţelegeţi greşit, nu îs zgârcit. DAR NU FACE ATÂT! Nu dau pe ceva cât nu face! Mi se pare că aş fi luat de prost. Nu face, nu dau. Să stea şi să crape seminţe până vine un guşter mai fraier decât mine să dea 250 de mii de la unirii până la romană. Mor lângă portieră şi nu dau. Înţeleg dacă ar fi alte condiţii, dar să dau dublu pe ceva EXACT la fel ca în altă parte e sub mine.

şi mai sunt şi ăia cu “unde mergi barosane?” “aa… noo, nu merg incolo!”. Dă-te-n rasa mă-tii. Mă duci unde vreau, nu selectiv, de-aia eşti taximetrist. E ca şi cum la şaormăria unde lucrez io ar veni unu să zică “dă o şaormă” şi io să-i zic “aa, nu se poate, coae, nu dau decât hamburgheri că am prea mulţi şi tre să scap de ei. Mănânci de-ăştia sau iei pula”

şi mă enervează şi ăia cu handsfree care vorbesc cu prietenii lor tot drumu. Fă, bă, conversaţie cu mine, că mă plictisesc. Mă enervează să aud o conversaţie la mâna a doua. Azi eram la unu în maşină şi îi povestea lu un prieten ce muie a dat el aseară. Povesteşte-mi mie bă ce muie ai dat aseară. Îţi zic şi io ce muie am dat aseară. Facem o dezbatere. Comparăm muile, nu stau ca tristu să mă uit pe geam. şi dacă mă conversează bine unu, îi las acolo un 50 de mii în plus, că m-am distrat. Da handsfreeiştii ăştia.. le dau cu marunt, fix cât pe aparat.

E naşpa şi invers, când începe să turuie o teoria conspiraţiei dubioasă şi îţi dai seama cu teroare: “sfinte căcat, ăsta e un cretin/nebun profund! Conduce maşina în care sunt eu! Am căcat parul!”

Oricum lumea e plină de cretini. E făcută pentru cretini. În pasaj la universitate azi am văzut că au băgat hartă a pasajului la fiecare ieşire. E UN PĂTRAT ÎN PULA MEA, UN PĂTRAT CU IEşIRI ÎN COLţURI PE CARE SCRIE ÎNCOTRO SE DUC. STAI ÎNTR-UN COLţ şI LE VEZI PERFECT PE CELELALTE 3, CU TOT CU SCRIS. LA CE ÎţI TREBUIE HARTĂ? SUNTEţI IDIOţI!

La ieşire din pasaj am văzut şi pentru cine era harta. Două idioate mergeau una lângă alta prin ploaie. Vaca proastă din stânga ţinea umbrela pe umărul stâng. Vaca proastă din dreapta era plouată şi mergea cu gâtul strămb ca să îi ajungă măcar capul sub umbrelă. Nici una dintre ele nu vedea soluţia. Mergeau aşa la braţ, calme şi vesele. Îmi venea să le împing în faţa unui taxi de-ăla scump.