Ca viata e grea și dura cred ca știe toata lumea. As vrea sa scriu despre cum e sa fii fericit. Sa te trezesti in fiecare dimineata langa aceeasi grasa urata crezand ca e miezul universului tau, pentru ca esti orbit de iubire. Sa faci totul pe placul unei pitipoance pentru ca iti sta bine cand de bratul tau e o blonda platinata de 1.70. Sa aculti acealeasi lamentari idioate ale aceleiasi femei pentru care ar trebui sa te dai peste cap doar pentru ca vezi doamne, ea e femeie si are puterea sa decida care fraier o poate scoate in oras la un moment dat. Sa fii batjocorit, sa fii trecut ca un copil la colt pentru ca azi n-ai invatat poezia, ca n-ai sunat de ..spe ori asa cum e obiceiul, ca tu nu o duci la munte, mare, paris, viena, si alte locatii asa cum a vazut ea la TV. As vrea sa scriu despre toate lucrurile care pe toata lumea ar multumi, care fac lumea sa se invarta, care exista de cand cu emanciparea feminina. Toata lumea ar fi multumita, si-ar continua existenta in acelasi fel banal si cretin.
Dar eu sunt ala nefericit. Copilul rasfatat care nu trece la colt cand greseste. Sunt ala care nu linge mana care il loveste. Sunt ala care expediaza pitipoancele cu taxiul acasa si nu le mai cauta niciodata. Sunt ala care incearca sa descopere inteligenta si intelepciune acolo unde ea nu a existat niciodata. Eu sunt ala care nu tine usa deschisa sa intre ea prima, sunt idiotul care nu inghite toate prostiile. E fascinant sa-mi traiesti viata si sa descoperi ca femeile indiferent de aspect, statut, inteligenta, varsta, toate, dar absolut toate au aceleasi obiceiuri, aceleasi principii, si e fascinant sa urmaresti ca mai devreme sau mai tarziu toate apuca pe acelasi drum.
Bucata cea mai tare e ca orice as crede eu si oricat as vedea, niciodata nu imi invat lectia, si de fiecare data realitatea imi demonstreaza cata dreptate am.
Three times and you lose
joi, aprilie 30, 2009
miercuri, aprilie 29, 2009
On the edge
Am o viata prea agitata ca sa mai imi gasesc timp pentru scris, dar piesele de le bag exprima exact ceea ce vreau sa zic in scris.
Tonight's feeling
Tonight's feeling
marți, aprilie 28, 2009
Fixatii, 3
Fixatii, episodul 1(click link)
Fixatii, episodul 2(click link)
Colectionarul de monezi – Cand era mic ii placeau chestiile lucioase care de cele mai multe ori ii ajungeau in gura din neglijenta parintilor. Cum vedea o pietricica mai stralucitoare sau un ciob mai verzui se apleca si hap, in gura. A fost mereu fascinat de chestiile lucioase si rare, de margelele mamei sale, de ceasul bunicului, de inelele de pe mana matushe-sii. Pe cele mai multe dintre ele le-a lins in obiceiul lui vulgar de copil prost. Cel mai mult ii placea sa mearga la cumparaturi pentru a simtii raceala si greutatea monezilor lucitoare. Din excursii se intorcea cu o plasa de pietricele, din vacantele la mare venea mereu incarcat de scoici puturoase. Anii trecand, s-a axat mai mult pe colectia de monezi, vechi de secole, zgariate, deteriorate, etc. Mania lui l-a costat destul de mult de-a lungul timpului, de multe ori ramanand fara bani de paine pentru a-si satisface placerea de a cumpara o moneda lucitoare cu capul lui Stefan cel Mare pe o parte. Psihologic vorbind, colectionarul de monezi e o persoana singuratica, inchisa in sine. Teama lui vine firesc din teama de a-si expune pretioasa colectie, pentru a nu o pierde. Prietenii lui sunt persoane virtuale, de pe internet cu care impartaseste acelasi obicei de a tine banutzi lucitori in seif. Pentru ca colectionarul de monezi nu e o persoana sociabila, ii va foarte greu sa-si intemeieze o familie, si astfel, din fericire pentru noi, mania lui va pieri odata cu el. Pentru ca face parte din familia de colectionar pampalau-gay, la fel ca si colectionarul de timbre, nu voi mai insista cu descrierea lui pentru ca se aseamana mult cu acesta din urma.
Colectionarul de animale impaiate – Manico-depresivul colectionar de animale impaiate e un individ foarte periculos, dar a reusit sa-si transpuna furia si placerea de criminal maniac in sportul sangeros al impushcarii mistretilor prin padure. Probabil daca nu avea pasiune vanatoarea, era fie un ucigas in serie, fie agent secret CIA responsabil cu eliminarile persoanelor care deranjaza. Are o mentalitate de invingator iar de cele mai multe ori se considera superior semenilor sai. Fiind un tip inteligent, colectionarul de animale impaiate are succes in viata, la femei, la bani, la tot ce si-a propus pentru ca spre deosebire de ceilalti oameni, el isi planifica minutios fiecare pas si dispune de rabdarea necesara atingerii obiectivelor, calitati pe care si le-a antrenat de-a lungul timpului prin paduricile prin care mergea la vanatoare. Halucinant de atent poate sa indure orice pentru atingerea scopurilor, pentru simplul motiv ca poate si vrea. Fiind mereu pasionati de competitie, asemenea indivizi au aproape tot timpul un loc in care isi pastreaza suveniruri ale multiplelor victorii pe care le-au avut in partidele lor. De cele mai multe ori aceste vestigii sunt biete animale vanate si apoi impaiate care ii decoreaza o cabana din Parang, de exemplu, de unde si numele de colectionar de animale impaiate. Abilitatile de vanator il fac potrivit pentru meserii muncitoresti chinezesti gen ceasornicar, lipitor de timbre sau cusator de nasturi. Dar desi poseda aceste calitati, este suficient de inteligent pentru a ajunge in varful piramidei destul de repede. Sahist din fire, ii place sa se joace cu prada asa cum nebunul de alb se joaca cu regina. In acelasi fel poate obtine in viata absolut firesc tot ceea ce-si propune, fara efort, fara emotii, anticipand mereu ceea ce se va intampla. Copil fiind, datorita firii sale superioare, nu a avut niciodata multi prieteni, ci doar supusi, doar animale pe care isi poate testa abilitatile de colectionar de trofee. Ca si aspect fizic, colectionarul de animale impaiate este un tip curat, ordonat, mereu parfumat si aranjat, cerebral, cu o privire taioasa si o vorba calculata. Este genul de om pe care nu e bine sa-l ai nici ca dusman, nici ca prieten, ci pur si simplu sa-l eviti, pentru a nu ajunge impaiat in colectia sa generoasa. Printre personajele cunoscute care au fost colectionari de animale impaiate se numara Cesar, Napoleon, Hannibal sau Hitler. Piesa sa preferata este Ready for War, iar viata si-o conduce dupa modelul Born Alone, Die Alone
Colectionarul de manusi- sau manusarul, este o persoana excentrica, nebuna, simptomatic depresiva. Ca si origini, manusarul se regaseste de-a lungul istoriei in cele mai neasteptate locuri, la curtea regala de la Versailles, la divanul sultanului din Istanbul, poate chiar si la palatul imparatului Japoniei. Este individul care mereu poarta manusi, in fiecare zi alta pereche, nu pentru ca ar fi frig, nici pentru ca ar avea mainile de o hidosenie respingatoare, ci pentru ca pur si simplu adora sa lucreze cu mainile curate. Fiind de origine nobiliara, manusarul poseda imense colectii de manusi de diferite forme, de diferite vechimi, cu diferite imprimeuri. In secolul 20 cu precadere, manusarii si-au pierdut din statutul de nobil excentric, aceasta manie de colectionar intalnindu-se din ce in ce mai mult la persoane comune, neimportante, gen spargatori de apartamente, spargatori de muzee, masturbei in manusa, pitipoance in club, doctori, artisti, gay, emo, s.a. Din acest motiv, in opinia mea, manusarii sunt impartiti in doua clase, cei care inteleg cu adevarat arta din spatele unei manusi, si clasa a 2-a, muncitoreasca, care foloseste manusa in viata cotidiana pentru activitatile murdare pe care le intreprinde. De aceea, colectionarii de manusi tind sa devina o specie pe cale de disparitie.
luni, aprilie 27, 2009
In van
Pt Ancutza, pentru mine, pentru OANA ...
E o primăvara de căcat. Verdele crud al primăverii nu reaprinde nici o speranța, e o primăvara a deznădejdii, e o primăvara a durerii, e o primăvara pierderilor, e o primăvara a despărțirilor, a distrugerii, a nepăsării.
Viata mea s-a distrus iremediabil de ceva vreme, atunci când sora mea mai mica s-a îmbolnăvit de cancer și a suferit îngrozitor pana nu a mai putut sa sufere. Cum sa te duci la 20 de ani ??? Primăvara asta nu face decât sa-mi răscolească amintiri care dor. In jurul meu vad oameni deznădăjduiți, oameni care trec prin același fel de probleme ca și mine acum un an. Primăvara e un anotimp de căcat, un anotimp în care se distrug vieți, un anotimp care dărâmă speranțe, un anotimp în care te bucuri doar ca sa fii în ton cu lumea ignorantă, nu pentru că ai avea un motiv adevărat de bucurie. Te uiți în jurul tău si nimic nu contează, nu contează școala, serviciul, prietenii, oamenii...ești doar tu și cerul spre care privești cu speranța și cu deznădejde în același timp. Timpul se oprește în loc, se scurge cu viteza melcului, nu contează timpul zilei, nu simți foame, nu simți sete, nu știi nimic, nu auzi nimic, nu vezi nimic. Aștepți ploaia care sa iți curețe durerea, care sa îți alunge temerile, care sa iți redea visele. Dar ploaia nu vine în primăvara asta de căcat. Doar durere și deznădejde.
Ce înseamnă bucurie? Ce știe un copil când rade și se joaca toata ziua pe-afara? Cat de sincer e un copil cand lacrimile ii inunda fata si te intreaba "de ce eu?"
Si dacă ați uitat cumva .... eu nu am uitat :
E o primăvara de căcat. Verdele crud al primăverii nu reaprinde nici o speranța, e o primăvara a deznădejdii, e o primăvara a durerii, e o primăvara pierderilor, e o primăvara a despărțirilor, a distrugerii, a nepăsării.
Viata mea s-a distrus iremediabil de ceva vreme, atunci când sora mea mai mica s-a îmbolnăvit de cancer și a suferit îngrozitor pana nu a mai putut sa sufere. Cum sa te duci la 20 de ani ??? Primăvara asta nu face decât sa-mi răscolească amintiri care dor. In jurul meu vad oameni deznădăjduiți, oameni care trec prin același fel de probleme ca și mine acum un an. Primăvara e un anotimp de căcat, un anotimp în care se distrug vieți, un anotimp care dărâmă speranțe, un anotimp în care te bucuri doar ca sa fii în ton cu lumea ignorantă, nu pentru că ai avea un motiv adevărat de bucurie. Te uiți în jurul tău si nimic nu contează, nu contează școala, serviciul, prietenii, oamenii...ești doar tu și cerul spre care privești cu speranța și cu deznădejde în același timp. Timpul se oprește în loc, se scurge cu viteza melcului, nu contează timpul zilei, nu simți foame, nu simți sete, nu știi nimic, nu auzi nimic, nu vezi nimic. Aștepți ploaia care sa iți curețe durerea, care sa îți alunge temerile, care sa iți redea visele. Dar ploaia nu vine în primăvara asta de căcat. Doar durere și deznădejde.
Ce înseamnă bucurie? Ce știe un copil când rade și se joaca toata ziua pe-afara? Cat de sincer e un copil cand lacrimile ii inunda fata si te intreaba "de ce eu?"
Si dacă ați uitat cumva .... eu nu am uitat :
duminică, aprilie 26, 2009
.jpg)
joi, aprilie 23, 2009
Ayo technology
Cand sunt suparat pe ceva, cand gasesc ceva deranjant, ma apuc sa scriu. Nu merg sa dau cu pumnii in saci de box, nu alerg 10 ture de stadion pana imi sar plamanii de nervi, nu bag tigara din tigara ca un maniac, nu plang ca o femeie, nici macar ma uit la un film de groaza sa ma sperii pana imi trece nebunia. Ma apuc si scriu tot ce-mi trece prin cap. Daca cineva nu m-ar cunoaste mai bine, ar zice ca sunt un mic dement, ca n-am viata sociala, ca am fost abuzat cand eram mic, sau cine stie ce alte scenarii isi mai imagineaza, ca sunt un alcoolic violent care isi bate copiii. Cum n-am mai scris demult am hotarat sa bag cateva idei la pachet, nu au legatura una cu cealalta asa ca le puteti citi in mai multe reprize, in pauza telenovelei dvs preferate.
Am realizat ceva zilele trecute…. Poti sa zici despre un tip ca e gay, sa te uiti la el si sa zici “bai, asta crek e gay, uite cum merge, cum vorbeste si ce gesturi are”. Eu personal nu am putut niciodata sa-mi dau seama de o gagica daca e sau nu lesbiana. Nu poti sa recunosti o lesbiana, e imposibil. Si daca e lesbiana, si daca nu, ea are acelasi comportament de nebuna. Totusi, am o teorie, eu cred ca o pitipoanca nu e lesbiana, cel mult e bisexuala. Nu are cum sa fie lesbiana si sa se pitipongeasca prin cluburi, nu o ajuta cu nimic. Nu o sa-si gaseasca niciodata o femeie-sponsor, asa ceva se intampla doar in telenovele. Sa o consideri pe una lesbiana nu e mare smen... adica daca e lesbiana, cu atat mai mult o sa aiba multi prieteni, o sa fie populara, asa in ciudatenia ei. Pe de alta parte, daca un tip e catalogat ca gay, brusc e exclus din cercul cunoscutilor tai, ca doar nu vrei sa ti se asocieze imaginea cu un tip care se arde pe la spate...
Odata cu Pastele, vacanta, gratarele, bautura, soarele, am lasat blogul mai moale. Pitipoancele au rasuflat usurate, cel putin pentru o perioada au scapat din ghearele mele de vultur. Odata cu Pastele, incepe si sezonul de imperechere la femei. Ele de obicei toamna isi incheie relatia cu fostul, iarna hiberneaza in asteptarea momentului cand vor putea sa renunte la hainutze si sa faca rost de un nou gagic, cu care sa petreaca sezonul cald pitipongesc prin diverse statiuni, prin diverse tari, prin diverse magazine. Asta pana toamna cand il parasesc, datorita schimbarii climei, datorita ploilor, datorita depresiei si mai ales datorita epuizarii fondurilor sponsorului. Anul asta, dupa multa vreme(cam vreo 7-8 ani asa), n-am avut prietena de ziua mea. Teoretic umblam cu o pitzipoanca care s-a sarit singura din schema repede in apropierea sarbatoririi subsemnatului. Dar ma bucur ca totusi in dimineatza zilei de 9 aprilie mi-a trimis un mesaj copiat de pe net, ceva cu floricele, fluturasi, iepurashi, etc. N-am apucat sa-l citesc pana la capat, l-am sters cand am realizat ca nici macar nu a putut sa scrie ceva de la ea, a dat copy-paste de pe net.
Nu inteleg muzica latino. Adica o inteleg, e energica, te pune la dans, sau poate e lenta, trista, cu versuri care traduse l-ar face sa planga si pe Zmarandescu. Dar nu intelg toate genurile. Adica ai salsa, bachata, tango, samba, rumba, mambo, bambo, gango, plm. De unde atatea stiluri, pentru mine e doar latino. Cine stie oare diferenta dintre ele? Pentru mine nu e evidenta deloc. Eu vad doar cupluri dansand din fund pe fel si fel de ritmuri care seamana. De fapt eu cred ca am o problema cu dansurile in general. Nu ma uit la “Dansez pentru a deveni vedeta“ din 2 motive:1. Nu suport pe spiridusul plangaciosul-piticot Fanica JR la pachet cu micutzul-gay Will of Mark. 2. Nu inteleg ce sincroane danseaza aia acolo. Nu inteleg genurile, stilurile, subtilitatile, miscarea cu cotul, indoirea suava a genunchiului, scosul limbii, si alte scamatorii gen. De prima problema pot sa scap usor. Daca vreau sa urmaresc dansuri, pot sa merg linistit in Bamboo, fara a fi nevoit sa ascult smiorcaielile lui Fane sau sforaiturile lui Will. Dar cu dansurile nu m-am lamurit nici pana in ziua de azi...si am o varsta destul de inaintata, dupa parerea unora.
In Constanta totul e constant. Viteza vantului e constanta, miscarea sacadata a marii e constanta. Ceea ce nu e constant e costul unei vacante. Odata cu criza te-ai fi asteptat ca tarifele sa scada. Dar nu e asa... La Constanta, tarifele sunt pe valurile fluxului. Adica cresc in ritm ametitor. Fiind singurul petec cu apa din tara noastra, multi sunt tentati sa aleaga litoralul romanesc in speranta ca fiind pe pamant autohton, cheltuielile cu vacanta vor fi reduse. Pe asta se bazeaza si Constanta. Eu i-am dat un sms, i-am sugerat finutz ca pe mine nu poate sa se bazeze, pe mine nu o sa ma vada prea curand la fatza. Cand nu o sa mai fie nesimtita si o sa ofere servicii la nivelul preturilor pe care le practica, atunci poate ne pupam si ne impacam. Pana atunci, merg la greci.
Momentan sunt in Germania. Daca te-ai intrebat vreodata cum arata norii de pe partea cealalta, e simplu. Arata absolut la fel. Numai ca pentru a vedea bulbuci albi in forma de spuma de mare sau de lapte, trebuie sa te uiti in jos, nu in sus. Tare, nu? Sa te uiti de sus in jos la nori. Eu nu am facut armata. Nici nu as fi vrut, avand in vedere povestile care se vehiculeaza. Dar totusi, ma intreb, cat de pregatit e statul roman in eventualitatea unui razboi, ceva? Avem armata? Ce stiu sa faca? Sa parjoleasca pasunile si sa fuga in munti? Cred ca traim in tara nimanui, nu avem servicii secrete, nu avem armata, nu avem personalitati puternice, tot ce avem sunt becalieni cocalari care au impresia ca sunt miezul si avem muritori care ar inghitzi orice ar scuipa becalienii astia.
E tarziu, ma bag la somn, inca torc dupa fusul de Romania.
Postarea va apararea abia maine dimineata, cand voi ajunge la un net ca sa o pot scoate la lumina. Pana atunci, sta cuminte pe laptopul proprietatea firmei.
Am realizat ceva zilele trecute…. Poti sa zici despre un tip ca e gay, sa te uiti la el si sa zici “bai, asta crek e gay, uite cum merge, cum vorbeste si ce gesturi are”. Eu personal nu am putut niciodata sa-mi dau seama de o gagica daca e sau nu lesbiana. Nu poti sa recunosti o lesbiana, e imposibil. Si daca e lesbiana, si daca nu, ea are acelasi comportament de nebuna. Totusi, am o teorie, eu cred ca o pitipoanca nu e lesbiana, cel mult e bisexuala. Nu are cum sa fie lesbiana si sa se pitipongeasca prin cluburi, nu o ajuta cu nimic. Nu o sa-si gaseasca niciodata o femeie-sponsor, asa ceva se intampla doar in telenovele. Sa o consideri pe una lesbiana nu e mare smen... adica daca e lesbiana, cu atat mai mult o sa aiba multi prieteni, o sa fie populara, asa in ciudatenia ei. Pe de alta parte, daca un tip e catalogat ca gay, brusc e exclus din cercul cunoscutilor tai, ca doar nu vrei sa ti se asocieze imaginea cu un tip care se arde pe la spate...
Odata cu Pastele, vacanta, gratarele, bautura, soarele, am lasat blogul mai moale. Pitipoancele au rasuflat usurate, cel putin pentru o perioada au scapat din ghearele mele de vultur. Odata cu Pastele, incepe si sezonul de imperechere la femei. Ele de obicei toamna isi incheie relatia cu fostul, iarna hiberneaza in asteptarea momentului cand vor putea sa renunte la hainutze si sa faca rost de un nou gagic, cu care sa petreaca sezonul cald pitipongesc prin diverse statiuni, prin diverse tari, prin diverse magazine. Asta pana toamna cand il parasesc, datorita schimbarii climei, datorita ploilor, datorita depresiei si mai ales datorita epuizarii fondurilor sponsorului. Anul asta, dupa multa vreme(cam vreo 7-8 ani asa), n-am avut prietena de ziua mea. Teoretic umblam cu o pitzipoanca care s-a sarit singura din schema repede in apropierea sarbatoririi subsemnatului. Dar ma bucur ca totusi in dimineatza zilei de 9 aprilie mi-a trimis un mesaj copiat de pe net, ceva cu floricele, fluturasi, iepurashi, etc. N-am apucat sa-l citesc pana la capat, l-am sters cand am realizat ca nici macar nu a putut sa scrie ceva de la ea, a dat copy-paste de pe net.
Nu inteleg muzica latino. Adica o inteleg, e energica, te pune la dans, sau poate e lenta, trista, cu versuri care traduse l-ar face sa planga si pe Zmarandescu. Dar nu intelg toate genurile. Adica ai salsa, bachata, tango, samba, rumba, mambo, bambo, gango, plm. De unde atatea stiluri, pentru mine e doar latino. Cine stie oare diferenta dintre ele? Pentru mine nu e evidenta deloc. Eu vad doar cupluri dansand din fund pe fel si fel de ritmuri care seamana. De fapt eu cred ca am o problema cu dansurile in general. Nu ma uit la “Dansez pentru a deveni vedeta“ din 2 motive:1. Nu suport pe spiridusul plangaciosul-piticot Fanica JR la pachet cu micutzul-gay Will of Mark. 2. Nu inteleg ce sincroane danseaza aia acolo. Nu inteleg genurile, stilurile, subtilitatile, miscarea cu cotul, indoirea suava a genunchiului, scosul limbii, si alte scamatorii gen. De prima problema pot sa scap usor. Daca vreau sa urmaresc dansuri, pot sa merg linistit in Bamboo, fara a fi nevoit sa ascult smiorcaielile lui Fane sau sforaiturile lui Will. Dar cu dansurile nu m-am lamurit nici pana in ziua de azi...si am o varsta destul de inaintata, dupa parerea unora.
In Constanta totul e constant. Viteza vantului e constanta, miscarea sacadata a marii e constanta. Ceea ce nu e constant e costul unei vacante. Odata cu criza te-ai fi asteptat ca tarifele sa scada. Dar nu e asa... La Constanta, tarifele sunt pe valurile fluxului. Adica cresc in ritm ametitor. Fiind singurul petec cu apa din tara noastra, multi sunt tentati sa aleaga litoralul romanesc in speranta ca fiind pe pamant autohton, cheltuielile cu vacanta vor fi reduse. Pe asta se bazeaza si Constanta. Eu i-am dat un sms, i-am sugerat finutz ca pe mine nu poate sa se bazeze, pe mine nu o sa ma vada prea curand la fatza. Cand nu o sa mai fie nesimtita si o sa ofere servicii la nivelul preturilor pe care le practica, atunci poate ne pupam si ne impacam. Pana atunci, merg la greci.
Momentan sunt in Germania. Daca te-ai intrebat vreodata cum arata norii de pe partea cealalta, e simplu. Arata absolut la fel. Numai ca pentru a vedea bulbuci albi in forma de spuma de mare sau de lapte, trebuie sa te uiti in jos, nu in sus. Tare, nu? Sa te uiti de sus in jos la nori. Eu nu am facut armata. Nici nu as fi vrut, avand in vedere povestile care se vehiculeaza. Dar totusi, ma intreb, cat de pregatit e statul roman in eventualitatea unui razboi, ceva? Avem armata? Ce stiu sa faca? Sa parjoleasca pasunile si sa fuga in munti? Cred ca traim in tara nimanui, nu avem servicii secrete, nu avem armata, nu avem personalitati puternice, tot ce avem sunt becalieni cocalari care au impresia ca sunt miezul si avem muritori care ar inghitzi orice ar scuipa becalienii astia.
E tarziu, ma bag la somn, inca torc dupa fusul de Romania.
Postarea va apararea abia maine dimineata, cand voi ajunge la un net ca sa o pot scoate la lumina. Pana atunci, sta cuminte pe laptopul proprietatea firmei.
duminică, aprilie 19, 2009
Intrebari cifrate
In primul rand, un Paste Fericit tutoror cititorilor de ganduri rele, fie ca lumina sfanta de inviere sa va lumineze calea si viata.
Gata, sa revenim cu ganduri rele. De la o vreme ma enerveaza cifra DOI. Nu o mai suport. E singurul numar par care e prim. DE CE ??? Cu doi poti sa imparti orice numar par. DE CE? De ce totul trebuie sa se raporteze la doi? E cumva vreun smecher de care n-am auzit eu?
Doi e numar de gay. Gay-i mereu isi dau doua numere, doar tb sa se termine amandoi, nu? Lesbienele la fel.
Cu doua flori nu poti sa mergi decat la inmormantare. Nu e corect! De cand doi e asa special ???
Doi e singur, doi e trist. Doi e intre unu si trei. Doi e numarul diavolului, femeile au doi sani cu care te pot ademeni. Avem doi ochi, doua maini, doua picioare. Dar de ce doi???
Ati vazut vreodata probele de microfon? „Doi, doi, doi !!” Dar DE CE DOI ? De ce nu poti sa faci probe de microfon cu patru? Cu 34810783.349? De ce mereu doi ? Am fost la manastire de pasti si chiar si acolo, la probele de microfon am auzit celebrul "DOI" de cel putin 100 de ori, si nu exagerez. Imi venea sa merg sa strig in microfon SAPTE.
Doi la pret de unu. Cum sa fie doi la pret de unu ? Adica unu e un nimic, doi se coboara la pret de unu ca sa poata fi cumparat? Adica unu nu e suficient de bun, nu e la fel de bun ca doi?
Cu o floare nu se face primavara. DAR CU DOUA SE FACE????
De ce doi? De ce nu UNU? De ce trebuie sa fii dependent de inca cineva?
Eu plec din tara asta de DOI lei. M-am saturat ca doiarul sa fie cea mai mica carte.
vineri, aprilie 17, 2009
miercuri, aprilie 15, 2009
Smack the bitch up (interzis minorelor)
Frantuzoaicele prostesteaza impotriva violului imbracate sexy
Intr-o lume normala, daca esti sanatos la cap (si e clar ca eu nu sunt), e de la sine inteles ca abuzul de forta fizica pentru a obtine sex de la o femeie reprezinta folosirea unui avantaj cu care te-a inzestrat natura pentru a obtine ceva ce nu ti se cuvine. Dar sa protestezi impotriva violului imbracata sexy pe langa faptul ca mi se pare o absurditate ce numai mintea unei femei putea sa o debiteze ridica reale semne de intrebare.
Adica forta fizica reprezinta un atu al barbatului si in competitia asta de a baga pe cineva in pat sau a-si asigura avantaje, este interzis. Dar sa fii femeie si sa te folosesti de sex pentru a-ti atinge obiectivele de ce nu e interzis? Nu e tot un avantaj pervers? Ceva ce nu poti contracara? Asa cum o femeie nu are forta fizica pentru a se apara de un barbat in timpul unui viol, la fel un barbat nu are vointa necesara pentru a isi controla impulsurile cand o femeie sta calare pe el cerandu-i o marire de salariu. Ele pot sa te violeze fara forta fizica. ASTA NU E TOT UN FEL DE VIOL ? Adica şi-n căruţă, şi-n teleguţă ? Sa stau si cuminte dar tu sa-ti faci de cap cu imaginatia mea erotica, draga?
Daca esti imbracata sexy, ce poti sa vrei? Nu sex? Nu e asa ca toate obiceiurile vestimentare la femei se leaga de sex? Nu toate au ca finalitate faptul ca vor sa fie cat mai atragatoare ? Atragatoare pentru ce? Pentru sex, clar. Si inca ceva, nu numai imbracamintea atrage sexul. Comportamentul de curva atrage sexul. Esti curva si dansezi la bara, pe cub, fara bikini, fara sutien in cluburi? Dansezi lasciv, te misti lasciv, stai cu buzele lasciv, vorbesti lasciv, mirosi a afrodisiac, stai pe canapea lasciv? Ce poti sa vrei cand faci chestiile astea pe langa un mos de 50 de ani care te asteapta cu X6-le la scara? De ce asta e permis ? De ce vezi Doamne, daca esti barbat nu poti sa te folosesti de avantajele pe care ti le-a oferit natura, pentru ca esti un idiot retardat daca faci asta, dar daca esti pitipoanca, poti sa fii idioata retardata, ca oricum obtii ceea ce vrei daca iti scoti sanii pe afara sau stai capra la un italian carunt.
Am cunoscut intr-o zi o piti. Se credea atat de importanta, nu puteai sa-i ajungi la nas. Asta pana cand i-am reamintit ca sta in camin, nu are bani de paine, si ca toti banii pe care ii primeste de la maica-sa ii investeste in toale, solare, etc. Mananca pateu la cina si bea apa plata la terasa. Merge in cluburi pentru ca intrarea e gratis pentru fete. Nu are bani sa-si cumpere cocktail si de asta danseaza toata noaptea ca apucata. Versuri care se termina in "fly", "sky" sau "high" o excita intelectual. Nu a facut nimic important in viata ei, are 5 restante la activ si cel mai important vis al ei e sa isi ia un bichon alb. Evident, nu a inteles nimic din ceea ce incercam eu sa-i explic.
Nu sunt pro viol, Doamne fereste. Sunt doar anti-pitipoance. Anti-curve care striga ca nu mai vor sa fie violate. Ele vor doar sa violeze.
Imi place sa plec cu handicap, ca la pariuri. Nimic nu ma satisface mai mult decat sa vad o pitipoanca care se considera miezul universului cum pleaca dimineata de la mine cu taxiul. Ii dau bani de taxi si o expediez. Sa se simta mizerabila, josnica, adica exact asa cum e. Eventual ii zic si un "marsh !" scurt si tandru ca raspuns la "Te Iubesc". Sunt cuvinte prea mari pentru ea, nu merita sa isi bata joc de ele, dar despre iubire e alta poveste.
PRESS FULLSCREEN
Prodigy - Smack My Bitch Up
Vezi mai multe video din Muzica »
Intr-o lume normala, daca esti sanatos la cap (si e clar ca eu nu sunt), e de la sine inteles ca abuzul de forta fizica pentru a obtine sex de la o femeie reprezinta folosirea unui avantaj cu care te-a inzestrat natura pentru a obtine ceva ce nu ti se cuvine. Dar sa protestezi impotriva violului imbracata sexy pe langa faptul ca mi se pare o absurditate ce numai mintea unei femei putea sa o debiteze ridica reale semne de intrebare.
Adica forta fizica reprezinta un atu al barbatului si in competitia asta de a baga pe cineva in pat sau a-si asigura avantaje, este interzis. Dar sa fii femeie si sa te folosesti de sex pentru a-ti atinge obiectivele de ce nu e interzis? Nu e tot un avantaj pervers? Ceva ce nu poti contracara? Asa cum o femeie nu are forta fizica pentru a se apara de un barbat in timpul unui viol, la fel un barbat nu are vointa necesara pentru a isi controla impulsurile cand o femeie sta calare pe el cerandu-i o marire de salariu. Ele pot sa te violeze fara forta fizica. ASTA NU E TOT UN FEL DE VIOL ? Adica şi-n căruţă, şi-n teleguţă ? Sa stau si cuminte dar tu sa-ti faci de cap cu imaginatia mea erotica, draga?
Daca esti imbracata sexy, ce poti sa vrei? Nu sex? Nu e asa ca toate obiceiurile vestimentare la femei se leaga de sex? Nu toate au ca finalitate faptul ca vor sa fie cat mai atragatoare ? Atragatoare pentru ce? Pentru sex, clar. Si inca ceva, nu numai imbracamintea atrage sexul. Comportamentul de curva atrage sexul. Esti curva si dansezi la bara, pe cub, fara bikini, fara sutien in cluburi? Dansezi lasciv, te misti lasciv, stai cu buzele lasciv, vorbesti lasciv, mirosi a afrodisiac, stai pe canapea lasciv? Ce poti sa vrei cand faci chestiile astea pe langa un mos de 50 de ani care te asteapta cu X6-le la scara? De ce asta e permis ? De ce vezi Doamne, daca esti barbat nu poti sa te folosesti de avantajele pe care ti le-a oferit natura, pentru ca esti un idiot retardat daca faci asta, dar daca esti pitipoanca, poti sa fii idioata retardata, ca oricum obtii ceea ce vrei daca iti scoti sanii pe afara sau stai capra la un italian carunt.
Am cunoscut intr-o zi o piti. Se credea atat de importanta, nu puteai sa-i ajungi la nas. Asta pana cand i-am reamintit ca sta in camin, nu are bani de paine, si ca toti banii pe care ii primeste de la maica-sa ii investeste in toale, solare, etc. Mananca pateu la cina si bea apa plata la terasa. Merge in cluburi pentru ca intrarea e gratis pentru fete. Nu are bani sa-si cumpere cocktail si de asta danseaza toata noaptea ca apucata. Versuri care se termina in "fly", "sky" sau "high" o excita intelectual. Nu a facut nimic important in viata ei, are 5 restante la activ si cel mai important vis al ei e sa isi ia un bichon alb. Evident, nu a inteles nimic din ceea ce incercam eu sa-i explic.
Nu sunt pro viol, Doamne fereste. Sunt doar anti-pitipoance. Anti-curve care striga ca nu mai vor sa fie violate. Ele vor doar sa violeze.
Imi place sa plec cu handicap, ca la pariuri. Nimic nu ma satisface mai mult decat sa vad o pitipoanca care se considera miezul universului cum pleaca dimineata de la mine cu taxiul. Ii dau bani de taxi si o expediez. Sa se simta mizerabila, josnica, adica exact asa cum e. Eventual ii zic si un "marsh !" scurt si tandru ca raspuns la "Te Iubesc". Sunt cuvinte prea mari pentru ea, nu merita sa isi bata joc de ele, dar despre iubire e alta poveste.
PRESS FULLSCREEN
Prodigy - Smack My Bitch Up
Vezi mai multe video din Muzica »
In van
Pt Ancutza, pentru mine, pentru OANA ...
E o primăvara de căcat. Verdele crud al primăverii nu reaprinde nici o speranța, e o primăvara a deznădejdii, e o primăvara a durerii, e o primăvara pierderilor, e o primăvara a despărțirilor, a distrugerii, a nepăsării.
Viata mea s-a distrus iremediabil de ceva vreme, atunci când sora mea mai mica s-a îmbolnăvit de cancer și a suferit îngrozitor pana nu a mai putut sa sufere. Cum sa te duci la 20 de ani ??? Primăvara asta nu face decât sa-mi răscolească amintiri care dor. In jurul meu vad oameni deznădăjduiți, oameni care trec prin același fel de probleme ca si mine acum un an. Primăvara e un anotimp de căcat, un anotimp în care se distruge vieți, un anotimp care dărâma speranțe, un anotimp în care te bucuri doar ca sa fii în ton cu lumea ignoranta, nu pentru ca ai avea un motiv adevărat de bucurie. Te uiți în jurul tău si nimic nu contează, nu contează scoală, serviciul, prietenii, oamenii...ești doar tu și cerul spre care privești cu speranta si cu deznădejde în același timp. Timpul se opreste in loc, se scurge cu viteza melcului, nu conteaza timpul zilei, nu simti foame, nu simti sete, nu stii nimic, nu auzi nimic, nu vezi nimic. Aștepți ploaia care sa iți curețe durerea, care sa îți alunge temerile, care sa iți redea visele. Dar ploaia nu vine în primăvara asta de căcat. Doar durere și deznădejde.
Si daca ati uitat cumva .... eu nu am uitat :
E o primăvara de căcat. Verdele crud al primăverii nu reaprinde nici o speranța, e o primăvara a deznădejdii, e o primăvara a durerii, e o primăvara pierderilor, e o primăvara a despărțirilor, a distrugerii, a nepăsării.
Viata mea s-a distrus iremediabil de ceva vreme, atunci când sora mea mai mica s-a îmbolnăvit de cancer și a suferit îngrozitor pana nu a mai putut sa sufere. Cum sa te duci la 20 de ani ??? Primăvara asta nu face decât sa-mi răscolească amintiri care dor. In jurul meu vad oameni deznădăjduiți, oameni care trec prin același fel de probleme ca si mine acum un an. Primăvara e un anotimp de căcat, un anotimp în care se distruge vieți, un anotimp care dărâma speranțe, un anotimp în care te bucuri doar ca sa fii în ton cu lumea ignoranta, nu pentru ca ai avea un motiv adevărat de bucurie. Te uiți în jurul tău si nimic nu contează, nu contează scoală, serviciul, prietenii, oamenii...ești doar tu și cerul spre care privești cu speranta si cu deznădejde în același timp. Timpul se opreste in loc, se scurge cu viteza melcului, nu conteaza timpul zilei, nu simti foame, nu simti sete, nu stii nimic, nu auzi nimic, nu vezi nimic. Aștepți ploaia care sa iți curețe durerea, care sa îți alunge temerile, care sa iți redea visele. Dar ploaia nu vine în primăvara asta de căcat. Doar durere și deznădejde.
Si daca ati uitat cumva .... eu nu am uitat :
Fixatii, 3
Fixatii, episodul 1(click link)
Fixatii, episodul 2(click link)
Colectionarul de monezi – Cand era mic ii placeau chestiile lucioase care de cele mai multe ori ii ajungeau in gura din neglijenta parintilor. Cum vedea o pietricica mai stralucitoare sau un ciob mai verzui se apleca si hap, in gura. A fost mereu fascinat de chestiile lucioase si rare, de margelele mamei sale, de ceasul bunicului, de inelele de pe mana matushe-sii. Pe cele mai multe dintre ele le-a lins in obiceiul lui vulgar de copil prost. Cel mai mult ii placea sa mearga la cumparaturi pentru a simtii raceala si greutatea monezilor lucitoare. Din excursii se intorcea cu o plasa de pietricele, din vacantele la mare venea mereu incarcat de scoici puturoase. Anii trecand, s-a axat mai mult pe colectia de monezi, vechi de secole, zgariate, deteriorate, etc. Mania lui l-a costat destul de mult de-a lungul timpului, de multe ori ramanand fara bani de paine pentru a-si satisface placerea de a cumpara o moneda lucitoare cu capul lui Stefan cel Mare pe o parte. Psihologic vorbind, colectionarul de monezi e o persoana singuratica, inchisa in sine. Teama lui vine firesc din teama de a-si expune pretioasa colectie, pentru a nu o pierde. Prietenii lui sunt persoane virtuale, de pe internet cu care impartaseste acelasi obicei de a tine banutzi lucitori in seif. Pentru ca colectionarul de monezi nu e o persoana sociabila, ii va foarte greu sa-si intemeieze o familie, si astfel, din fericire pentru noi, mania lui va pieri odata cu el. Pentru ca face parte din familia de colectionar pampalau-gay, la fel ca si colectionarul de timbre, nu voi mai insista cu descrierea lui pentru ca se aseamana mult cu acesta din urma.
Colectionarul de animale impaiate – Manico-depresivul colectionar de animale impaiate e un individ foarte periculos, dar a reusit sa-si transpuna furia si placerea de criminal maniac in sportul sangeros al impushcarii mistretilor prin padure. Probabil daca nu avea pasiune vanatoarea, era fie un ucigas in serie, fie agent secret CIA responsabil cu eliminarile persoanelor care deranjaza. Are o mentalitate de invingator iar de cele mai multe ori se considera superior semenilor sai. Fiind un tip inteligent, colectionarul de animale impaiate are succes in viata, la femei, la bani, la tot ce si-a propus pentru ca spre deosebire de ceilalti oameni, el isi planifica minutios fiecare pas si dispune de rabdarea necesara atingerii obiectivelor, calitati pe care si le-a antrenat de-a lungul timpului prin paduricile prin care mergea la vanatoare. Halucinant de atent poate sa indure orice pentru atingerea scopurilor, pentru simplul motiv ca poate si vrea. Fiind mereu pasionati de competitie, asemenea indivizi au aproape tot timpul un loc in care isi pastreaza suveniruri ale multiplelor victorii pe care le-au avut in partidele lor. De cele mai multe ori aceste vestigii sunt biete animale vanate si apoi impaiate care ii decoreaza o cabana din Parang, de exemplu, de unde si numele de colectionar de animale impaiate. Abilitatile de vanator il fac potrivit pentru meserii muncitoresti chinezesti gen ceasornicar, lipitor de timbre sau cusator de nasturi. Dar desi poseda aceste calitati, este suficient de inteligent pentru a ajunge in varful piramidei destul de repede. Sahist din fire, ii place sa se joace cu prada asa cum nebunul de alb se joaca cu regina. In acelasi fel poate obtine in viata absolut firesc tot ceea ce-si propune, fara efort, fara emotii, anticipand mereu ceea ce se va intampla. Copil fiind, datorita firii sale superioare, nu a avut niciodata multi prieteni, ci doar supusi, doar animale pe care isi poate testa abilitatile de colectionar de trofee. Ca si aspect fizic, colectionarul de animale impaiate este un tip curat, ordonat, mereu parfumat si aranjat, cerebral, cu o privire taioasa si o vorba calculata. Este genul de om pe care nu e bine sa-l ai nici ca dusman, nici ca prieten, ci pur si simplu sa-l eviti, pentru a nu ajunge impaiat in colectia sa generoasa. Printre personajele cunoscute care au fost colectionari de animale impaiate se numara Cesar, Napoleon, Hannibal sau Hitler. Piesa sa preferata este Ready for War, iar viata si-o conduce dupa modelul Born Alone, Die Alone
Colectionarul de manusi- sau manusarul, este o persoana excentrica, nebuna, simptomatic depresiva. Ca si origini, manusarul se regaseste de-a lungul istoriei in cele mai neasteptate locuri, la curtea regala de la Versailles, la divanul sultanului din Istanbul, poate chiar si la palatul imparatului Japoniei. Este individul care mereu poarta manusi, in fiecare zi alta pereche, nu pentru ca ar fi frig, nici pentru ca ar avea mainile de o hidosenie respingatoare, ci pentru ca pur si simplu adora sa lucreze cu mainile curate. Fiind de origine nobiliara, manusarul poseda imense colectii de manusi de diferite forme, de diferite vechimi, cu diferite imprimeuri. In secolul 20 cu precadere, manusarii si-au pierdut din statutul de nobil excentric, aceasta manie de colectionar intalnindu-se din ce in ce mai mult la persoane comune, neimportante, gen spargatori de apartamente, spargatori de muzee, masturbei in manusa, pitipoance in club, doctori, artisti, gay, emo, s.a. Din acest motiv, in opinia mea, manusarii sunt impartiti in doua clase, cei care inteleg cu adevarat arta din spatele unei manusi, si clasa a 2-a, muncitoreasca, care foloseste manusa in viata cotidiana pentru activitatile murdare pe care le intreprinde. De aceea, colectionarii de manusi tind sa devina o specie pe cale de disparitie.
marți, aprilie 14, 2009
Cum sa fii baiat(a se citi baietas)
Am fost azi la o vopsitorie sa-mi vopseasc capota pentru ca lacul e pe duca de cand am spalat-o in ianuarie la -10 grade. Sa ai o masina e chin mai ales cand ceva se strica si trebuie sa o cauti de boala. Ca orice om normal, nu mergi la reprezentanta, mai ales daca masina ta a depasit usor 10 ani de existenta. Cauti un garaj mai ferit, mai de cartier, un service care repara masini fara factura, fara stres, cu bani putini. Dar nu e asa fratioare, nu e totul asa de simplu precum pare. La service, de obicei, dai peste tot felul de babuini care mananca seminte cu unghiile negre de ulei, cu salopeta rupta in 3 locuri si ca beau bere la cutie pe post de apa. Crezi ca ai ajuns intre muncitori prosti, care o ard aiurea toata ziua laudandu-se cu ce femei au mai tras in ultima vreme. Asta e prima impresie, dar apoi iti dai seama repede ca de fapt tu esti singurul prost de acolo, ei sunt niste experti, oameni grei, cu experienta, care au trecut prin scoala vietii, au masterat in inselatorie si doctorat in smecherie. De cand te vad, ochii le sticlesc bucurosi ca le-a mai picat un fraier in plasa. Au aer arogant, se uita la masina ta de parca ei ar conduce Maybach, Porche sau Ferrari si tu esti un simplu amarat care vine cu bmw-ul sa-si dea importanta pe acolo. Vorbesc de sus, stiu exact care e problema cu masina doar din priviri, de obicei e ceva serios care costa mult. Asa ajunge un nesimtit din asta care are 10 clase, nu stie sa scrie si n-a citit mai mult de 3 pagini in viata lui, sa isi dea mare importanta cand vine vorba de masina ta. Cel mai mult te doare toata aroganta asta atunci cand iti zice ca pe langa problemele pe care le-a ghicit din priviri la prima infatisare, a mai descoperit ceva rupt, spart, fisurat, care bate, care curge, etc, intr-un cuvant care trebuie schimbat. La sfarsit te trezesti cu un scor izbitor de 16-20 de milioane pentru 2-3 zile de lucru(chestia asta mi s-a intamplat pe bune). Nu ai ce sa comentezi, nici macar nu stii daca piesele ti-au fost schimbate cu unele noi sau nu, daca ti s-a luat ceva de pe ea sau nu, daca piesele pe care le-ai schimbat chiar atat costa sau nu. Ei sunt jmecherasii care stiu tot, tu nu trebuie sa-ti faci griji, trebuie doar sa vii cu banul sa fii supus, sa taci din gura, sa crezi orice iti zice pentru ca el e expertul. Aaaa, si sa ai o atitudine umila, sa te prezinti de parca ai merge sa dai tribut, sa iti fie rushine ca ai o asa masina pe care totul e stricat (“Aaa, pai asta nu e buna, uite. Si asta, uite, daca mai stai cu ea asa te lasa in drum. Etc”), in fata LUI, a mecanicului care probabil are o masina care merge impecabil, un Lamborghini, un ford mustang, ceva la care tu nici n-ai visat. Tu esti doar un amarat, cu o masina prapadita.
Sa revin la treba cu vopsitul. Am mers azi la vopsitorie si ce sa vezi. In spatele unei scoli obscure, intr-un cariter laturalnic, unde te latra cainii si se plimba caii pe strazi, erau ascunse niste garajele ruginite in care cica se faceau vopsiri “ieftine si bune”. Tipul, pe care intamplator il cheama Bogdan ca si pe mine, mi-a explicat unde sa gasesc service-ul si mi-a zis ca vine in 5 minute. Eu credeam ca o sa vina un tip tuciuriu intr-o salopeta portocalie sa si cu aere de superioritate in fata mea. Dar nu. A venit Bogdan. Frumos imbracat, parfumat, intr-un Lincoln Navigator negru, geamuri fumurii, numere de State. Scurt mi-a zis scorul si cand sa vin dupa ea. Daca tipul asta a castigat bani cinstiti dintr-un service din spatele blocurilor incat sa-si permita un Escalade, inseamna ca eu mi-am ales gresit meseria. Azi am invatat ca pentru a fi baiat, tot ce-ti trebuie e un service undeva ferit de ochii lumii, de unde in cativa ani de munca poti sa-ti cumperi linistit o masina de 65000$. Si eu care chiar credeam ca sunt mai inteligent decat tipii astia si ca o sa ajung mai departe. La naiba !
duminică, aprilie 12, 2009
Copil
Acum câteva zile am împlinit o frumoasa vârsta, 19 anishori, 2 toamne si 4 primăveri. Datorita faptului asta și a câtorva sugestii subtile, am început brusc sa-mi pun unele (veshnicele) probleme existențiale, gen de ce merg la culcare devreme seara, de ce nu ma mai destrabalex la petreceri, de ce îmi plac pitzipoancele plasticate si răsfățate, de ce mos crăciun nu mai vine, de ce gutza cântă, etc. Am realizat ca încet încet anii au trecut și peste mine, nu doar pe lângă.
Zic au trecut peste mine pentru ca din tot ce a trecut am rămas cu ceva. Ca sa nu fii un amărât ignorant, e bine ca din tot ce experimentezi sa ți se întipărească ceva în capul ala cu ceafa lata.
Lumea moderna e distrusa. Copiii cresc în fatza monitorului, nu ies la aer, nu se joaca pe afara pana seara târziu, prefera sa bage un counter, sa descopere toate prostiile din lume pe internet. Părintii sunt obsesiv de atenți sa nu se îmbolnăvească "ala micu", sa nu se lovească, sa nu îl muste albina sau sa nu ii intre praf în ochi. Ei considera ca pentru a-l feri de toate chestiile astea, trebuie sa fie ultraatenti cu el, sa il tina permanent in casa sub observație. Din cauza asta peste câțiva ani, copiii ăștia o sa ajungă inadaptații societății, o sa ne trezim cu cazuri gen State, când un retardat din asta, frustrat pe un coleg, isi ia kalasnikov-ul și sa se creadă în jocurile lui de pe calculator și sa facă măcel în școala unde învață. Trist dar adevărat, lumea moderna e distrusa pentru ca copilăria lor e furata. Deși mulți zic ca generația mea a avut o copilărie furata, eu cred ca nu puteam sa am o copilărie mai furata decât copiii din ziua de azi.
Eu am copilărit cu guma Turbo și hrana pe cartela. Era bucurie mare când aveam bani sa merg la coltz sa iau suc la dozator. Era bucurie în casa când taică-miu venea de dincolo cu dulciuri și nimicuri care îmi luminau ziua. Era bucurie când câștigam la fotbal, când jucam pac-pac pe după colțurile gri ale blocurilor, când făceam cazemate unde ne jucam pana noaptea. Era bucurie când iarna oamenii își aruncau brazii pentru ca noi ne făceam sabii din ei și ne credeam muschetari. Era bucurie când venea iarna cu multa zăpada și, împărțiți în tabere, ne jucam toata ziua cu bulgari. Era bucurie când de revelion puteam sa ne uitam la televizor la tot felul de umor și urări comuniste. Ma uitam la "Dallas", nu mai țin minte exact care era povestea dar eram tare incantat.
Asta ma face acum sa apreciez tot ce am obținut, sa vad lumea având în spate un model pentru comparație. Cu toate greutățile, cu toate toate lacrimile cu toate pierderile, cu toate gândurile rele, mereu trebuie sa existe un vis frumos sa te ridice, sa-ti dea forță, sa te împingă de la spate. Într-o zi ar trebui sa încep încă o blognovela care sa facă o retrospectiva a vieții mele, acum cât încă mi-o amintesc
Zic au trecut peste mine pentru ca din tot ce a trecut am rămas cu ceva. Ca sa nu fii un amărât ignorant, e bine ca din tot ce experimentezi sa ți se întipărească ceva în capul ala cu ceafa lata.
Lumea moderna e distrusa. Copiii cresc în fatza monitorului, nu ies la aer, nu se joaca pe afara pana seara târziu, prefera sa bage un counter, sa descopere toate prostiile din lume pe internet. Părintii sunt obsesiv de atenți sa nu se îmbolnăvească "ala micu", sa nu se lovească, sa nu îl muste albina sau sa nu ii intre praf în ochi. Ei considera ca pentru a-l feri de toate chestiile astea, trebuie sa fie ultraatenti cu el, sa il tina permanent in casa sub observație. Din cauza asta peste câțiva ani, copiii ăștia o sa ajungă inadaptații societății, o sa ne trezim cu cazuri gen State, când un retardat din asta, frustrat pe un coleg, isi ia kalasnikov-ul și sa se creadă în jocurile lui de pe calculator și sa facă măcel în școala unde învață. Trist dar adevărat, lumea moderna e distrusa pentru ca copilăria lor e furata. Deși mulți zic ca generația mea a avut o copilărie furata, eu cred ca nu puteam sa am o copilărie mai furata decât copiii din ziua de azi.
Eu am copilărit cu guma Turbo și hrana pe cartela. Era bucurie mare când aveam bani sa merg la coltz sa iau suc la dozator. Era bucurie în casa când taică-miu venea de dincolo cu dulciuri și nimicuri care îmi luminau ziua. Era bucurie când câștigam la fotbal, când jucam pac-pac pe după colțurile gri ale blocurilor, când făceam cazemate unde ne jucam pana noaptea. Era bucurie când iarna oamenii își aruncau brazii pentru ca noi ne făceam sabii din ei și ne credeam muschetari. Era bucurie când venea iarna cu multa zăpada și, împărțiți în tabere, ne jucam toata ziua cu bulgari. Era bucurie când de revelion puteam sa ne uitam la televizor la tot felul de umor și urări comuniste. Ma uitam la "Dallas", nu mai țin minte exact care era povestea dar eram tare incantat.
Asta ma face acum sa apreciez tot ce am obținut, sa vad lumea având în spate un model pentru comparație. Cu toate greutățile, cu toate toate lacrimile cu toate pierderile, cu toate gândurile rele, mereu trebuie sa existe un vis frumos sa te ridice, sa-ti dea forță, sa te împingă de la spate. Într-o zi ar trebui sa încep încă o blognovela care sa facă o retrospectiva a vieții mele, acum cât încă mi-o amintesc
sâmbătă, aprilie 11, 2009
vineri, aprilie 10, 2009
Cariera unei pitipoance
Munca in club – animatoare, dansatoare la bara sau cum s-o mai numi e primul pas. Programul e lejer, oricum in intervalul orar respectiv, pitipoanca e in club la dans, daca mai primeste si bani pentru a sta pe cub si a se dezbraca, atunci cu atat mai bine. In felul asta va putea fi observata si eventual se va putea lipi de un sponsor, asa cum viseaza inca de mica.
Strandista – e acea pitipoanca care e tot timpul la bazin, cu sanii goi si siliconati, facand plaja si mergand unduindu-si fundul ademenitor. La bazin sunt sanse mai mici de lipire cu un sponsor, dar acolo e mereu in centru atentiei fraierilor cu burta care saliveaza dupa ea.
Modelul - din liceu a avut colege cu pasiune pentru fotografie. Ea fiind mai aratoasa, de felul ei, s-a lipit repede de colegele ei mai uratele dar cu talent la fotografie. A devenit modelul preferat pentru ele, si-a facut deja portofoliu de poze, asteapta ca prietena din liceu sa aiba o cariera de succes ca si fotograf pentru ca mai apoi ea sa fie apreciata, laudata, luata la prezentari, sesiuni de fotografie, etc.
Ordinara - lucreaza la night-club, face sex pe bani cu persoane importante, asteapta sa gaseasca un sponsor care sa o scoata de acolo si sa o intretina intr-un apartament, sa ii dea bani de tzoale si vacante in insule exotice. Daca are noroc, reuseste sa desparta pe sponsor de sotie si sa isi concentreze toata atentia (a se citi banii) spre ea. Ordinara e o persoana pe care o apreciez, pentru ca e cinstita, sincera, se vinde pentru bani si nu ascunde asta, spre deosebire de celelalte care au impresia ca sunt miezul pamantului si ca existenta lor trebuie notata in cartile de istorie.
Diseara, e chef de ziua mea... fara pitipoance :)
joi, aprilie 09, 2009
Azi e ziua mea
.... si "I feel good", tanananananana
UPDATE: si Craiova a batut pe Dinamo, tananananana
e clar, sunt cel mai fericit :)
UPDATE: si Craiova a batut pe Dinamo, tananananana
e clar, sunt cel mai fericit :)
miercuri, aprilie 08, 2009
Falsssssss
Bai vine vara, e prea cald afara. Eu nu am facut vacanta niciodata in alta tara. Acum chiar as vrea sa merg pe undeva, pana nu imi trece timpul si ma ofilesc si ma blochez in tara asta si in orasul asta.
Unde ar fi mai bine sa merg ? Ieftin, distractie garantata, servicii garantate, peisaje garantate, etc. In gandul meu e Grecia :)
Fuck, nu am chef de scris, sunt solicitat de terase cu toata primavara asta, rar mai stau in casa. Voi care ma cititi, mai scoateti nasul pe afara, nu mai pierdeti vremea aiurea pe net cu bloguri inutile.
GO OUT !!!!!
Unde ar fi mai bine sa merg ? Ieftin, distractie garantata, servicii garantate, peisaje garantate, etc. In gandul meu e Grecia :)
Fuck, nu am chef de scris, sunt solicitat de terase cu toata primavara asta, rar mai stau in casa. Voi care ma cititi, mai scoateti nasul pe afara, nu mai pierdeti vremea aiurea pe net cu bloguri inutile.
GO OUT !!!!!
luni, aprilie 06, 2009
Cu ochii spre cer
Cand eram mic si ignorant, totul era frumos. In vremurile astea soarele imi zambea cu toata puterea de sus, pomii infloriti si mirosul de iarba ma chemau afara unde bateam mingea toata ziua cu prietenii, unde faceam nenumarate prostii. Puteam sa pierd toata ziua pe afara, la aer, unde nimic nu statea in calea rasetelor si jocului nostru copilaresc. Momentele astea imi revigorau spiritul, imi dadeam seama ca orice lucru rau are un sfarsit si ca vremurile bune si calde sosesc in cele din urma pentru toti. In jurul meu nu era decat bucurie, voie buna, eram strain de tot ceea ce inseamna suferinta, griji, crispare, etc. Asta pana cand am mai crescut si pana cand lucrurile astea m-au atins inevitabil si pe mine.
Desi asa pare, postarea asta nu e despre mine. E despre cei care acum zambesc cu buze strambe, cei care rad pentru a nu lasa sa se vada macinarea sufletului la suprafata. E despre cei care strang din dinti si inghit in gol, cei care ridica ochii spre cerul insorit si incearca sa gaseasca o urma de speranta si pentru lumea lor care se darama vazand cu ochii . E pentru cei care privesc lumea care ii inconjoara si realizeaza nedreptatea imensa care ii invaluie. E pentru cei care se culca noaptea in rugaciuni sperand ca totul o sa se risipeasca ca un vis urat dimineata dar care atunci cand deschid ochii intre asternuturi realizeaza ca n-au visat si ca durerea e reala, ca nu pot decat sa o ia de la capat cu greutatile.
In momentele astea nu pot decat sa imi exprim atasamentul fata de cei care trec prin momente grele acum, pentru ca nu-mi sunt straine starile pe care le traverseaza. Indiferent de cat de grele par lucrurile in clipele astea, intotdeauna Dumnezeu va veghea asupra noastra si vremurile bune vor veni. Cu speranta si credinta, poti muta si muntii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, orice e posibil.
Eu cunosc persoane care trec prin clipe grele acum. Cunosc persoane atat de puternice incat nimic nu le darama si pentru care existenta inseamna mult mai mult decat pentru noi, ceilalti. Pentru ca pe cand noi ne dorim vacante, cluburi si distractii, ele isi doresc doar sa traiasca.
Capul sus !
Desi asa pare, postarea asta nu e despre mine. E despre cei care acum zambesc cu buze strambe, cei care rad pentru a nu lasa sa se vada macinarea sufletului la suprafata. E despre cei care strang din dinti si inghit in gol, cei care ridica ochii spre cerul insorit si incearca sa gaseasca o urma de speranta si pentru lumea lor care se darama vazand cu ochii . E pentru cei care privesc lumea care ii inconjoara si realizeaza nedreptatea imensa care ii invaluie. E pentru cei care se culca noaptea in rugaciuni sperand ca totul o sa se risipeasca ca un vis urat dimineata dar care atunci cand deschid ochii intre asternuturi realizeaza ca n-au visat si ca durerea e reala, ca nu pot decat sa o ia de la capat cu greutatile.
In momentele astea nu pot decat sa imi exprim atasamentul fata de cei care trec prin momente grele acum, pentru ca nu-mi sunt straine starile pe care le traverseaza. Indiferent de cat de grele par lucrurile in clipele astea, intotdeauna Dumnezeu va veghea asupra noastra si vremurile bune vor veni. Cu speranta si credinta, poti muta si muntii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, orice e posibil.
Eu cunosc persoane care trec prin clipe grele acum. Cunosc persoane atat de puternice incat nimic nu le darama si pentru care existenta inseamna mult mai mult decat pentru noi, ceilalti. Pentru ca pe cand noi ne dorim vacante, cluburi si distractii, ele isi doresc doar sa traiasca.
Capul sus !
sâmbătă, aprilie 04, 2009
vineri, aprilie 03, 2009
Par in ochi
Se stie ca femeile investesc prea mult timp in lucruri inutile. Parul nu face exceptie si e mare cunsumator de timp. Cat timp o femeie isi aranjaza parul poti sa bei linistit 2-3 beri. Poti sa faci sex de 2 ori. Poti sa tricotezi un ciorap sau sa bagi un 'counter-strike'.
Eu nu inteleg cine a hotarat ca femeile sa aiba parul lung. Adica, na, imi place chestia asta, nu neg, dar cum si cand s-a stabilit ca femeile sa aiba par lung? Normal, nu le ajuta. Iarna nu isi fac parul caciula in jurul urechilor sau fular in jurul gatului.
Lor nu le convine niciodata parul. De parca din cauza parului se intampla toate prostiile din lumea lor, de parca din cauza asta stau singure in fata televizorului plangand si urmarind "inima de tiganca" cand altele sunt in actiune cu vreun cocalar. Fiinca mereu e nemultumita de parul ei, o pitipoanca isi va schimba des lungimea, culoarea sau forma parului. Daca are parul cret, si-l va indrepta cu presa in fiecare dimineata. Daca e drept, si-l va ondula sa para creata. Daca e saten, dar nu chiar negru, se va vopsi ca sa para negru. Ca sa fie mai interesanta si-l poate face blond. Daca nu-i place cum ii cade pe umeri, si-l va prinde in coada, si-l va prinde cu agrafe, cu orice, dar nu se va gandi niciodata sa renunte la el. Poti purta conversatii interminabile despre asprimea, desimea, culoarea, degradarea, cararea, bretonul, lungimea, mirosul, grosimea firului, bla, bla, bla...
Parul la femei e acompaniat de tot felul de gesturi care mai de care mai bizar, menit sa distraga atentia de la o conversatie, la fel ca si decolteul adanc sau muianul tuguiat si mozolit in roz. In numeroasele mele conversatii cu pitipoance(in care mai mult eu vorbeam, normal), din 3 in 3 minute, pitzi trebuia sa isi treaca mana prin par, sa si-l dea dupa urechile de maimutica, sau sa faca gesturi bruste din cap(gen Parkinson sau Spitalul 9) ca sa si-l indeparteze din ochi.
Intr-o bataie de fete, parul e calcaiul lui Ahile, kriptonite-ul lor. Se trag de par ca nebunele, fac spume la gura, tipa dar nu renunta la inclestare. Intr-un final, fia una din ele va ceda, fie nu va mai exista par(in afara de cel de pe maini) de care sa se traga.
Desi nu inteleg ce relevanta are parul la o femeie, recunosc ca parul la un barbat e oribil. Adica frate, cum poti sa ai parul mai lung decat gagica-ta? Esti emo? Gay? Roackar? Oricat de cretin ai fi, si oricat de banderas te-ai crede, esti oribil. Lasa meseria asta pentru pitipoance, nu te degrada intr-atat. Oare ti-l indrepti cu placa si tu? Sau iti tresare inima cand nevasta-ta iti lauda podoaba capilara? Duci discutii interminabile pe tema asta cu ea? Dumnezeule!!! Te-as tunde ca pe oaie, ciudatule.
In final, doresc sa fac o dedicatie pentru o pitzi speciala :
Oh, tu pitzi care-ti dai parul pe spate la fel de des cum iti dai ochii peste cap simuland orgasme, imi doresc in fiecare seara ca dimineata cand te trezesti si cand te uiti in oglinda sa te vezi cheala, dar nu la zero. Sa ai par in smocuri, de lungimi diferite. Sa-ti stea smocurile sculate ca si cand ai fi dormit la trei-optzeci toata noaptea. Sa iti miroasa parul a caine ud, sa isi prinda mustele aripile in ele ca in panza de paianjen. Sa-ti curga clei din urechi pe par toata noaptea si sa nu il mai poti descalci. Sa te uiti la parul din cap asa cum te uiti la un fund paros (de femeie :D)! Asta iti doresc eu tie !!!
Eu nu inteleg cine a hotarat ca femeile sa aiba parul lung. Adica, na, imi place chestia asta, nu neg, dar cum si cand s-a stabilit ca femeile sa aiba par lung? Normal, nu le ajuta. Iarna nu isi fac parul caciula in jurul urechilor sau fular in jurul gatului.
Lor nu le convine niciodata parul. De parca din cauza parului se intampla toate prostiile din lumea lor, de parca din cauza asta stau singure in fata televizorului plangand si urmarind "inima de tiganca" cand altele sunt in actiune cu vreun cocalar. Fiinca mereu e nemultumita de parul ei, o pitipoanca isi va schimba des lungimea, culoarea sau forma parului. Daca are parul cret, si-l va indrepta cu presa in fiecare dimineata. Daca e drept, si-l va ondula sa para creata. Daca e saten, dar nu chiar negru, se va vopsi ca sa para negru. Ca sa fie mai interesanta si-l poate face blond. Daca nu-i place cum ii cade pe umeri, si-l va prinde in coada, si-l va prinde cu agrafe, cu orice, dar nu se va gandi niciodata sa renunte la el. Poti purta conversatii interminabile despre asprimea, desimea, culoarea, degradarea, cararea, bretonul, lungimea, mirosul, grosimea firului, bla, bla, bla...
Parul la femei e acompaniat de tot felul de gesturi care mai de care mai bizar, menit sa distraga atentia de la o conversatie, la fel ca si decolteul adanc sau muianul tuguiat si mozolit in roz. In numeroasele mele conversatii cu pitipoance(in care mai mult eu vorbeam, normal), din 3 in 3 minute, pitzi trebuia sa isi treaca mana prin par, sa si-l dea dupa urechile de maimutica, sau sa faca gesturi bruste din cap(gen Parkinson sau Spitalul 9) ca sa si-l indeparteze din ochi.
Intr-o bataie de fete, parul e calcaiul lui Ahile, kriptonite-ul lor. Se trag de par ca nebunele, fac spume la gura, tipa dar nu renunta la inclestare. Intr-un final, fia una din ele va ceda, fie nu va mai exista par(in afara de cel de pe maini) de care sa se traga.
Desi nu inteleg ce relevanta are parul la o femeie, recunosc ca parul la un barbat e oribil. Adica frate, cum poti sa ai parul mai lung decat gagica-ta? Esti emo? Gay? Roackar? Oricat de cretin ai fi, si oricat de banderas te-ai crede, esti oribil. Lasa meseria asta pentru pitipoance, nu te degrada intr-atat. Oare ti-l indrepti cu placa si tu? Sau iti tresare inima cand nevasta-ta iti lauda podoaba capilara? Duci discutii interminabile pe tema asta cu ea? Dumnezeule!!! Te-as tunde ca pe oaie, ciudatule.
In final, doresc sa fac o dedicatie pentru o pitzi speciala :
Oh, tu pitzi care-ti dai parul pe spate la fel de des cum iti dai ochii peste cap simuland orgasme, imi doresc in fiecare seara ca dimineata cand te trezesti si cand te uiti in oglinda sa te vezi cheala, dar nu la zero. Sa ai par in smocuri, de lungimi diferite. Sa-ti stea smocurile sculate ca si cand ai fi dormit la trei-optzeci toata noaptea. Sa iti miroasa parul a caine ud, sa isi prinda mustele aripile in ele ca in panza de paianjen. Sa-ti curga clei din urechi pe par toata noaptea si sa nu il mai poti descalci. Sa te uiti la parul din cap asa cum te uiti la un fund paros (de femeie :D)! Asta iti doresc eu tie !!!
miercuri, aprilie 01, 2009
DIY: Do It Yourself
Motto: ALL MY DAEMONS ARE HEAVEN SENT
Eu sunt inca la scoala pentru ca desi am terminat facultatea si sunt inginer, m-am mai apucat din prostie de un master micutz si batut de soarta, neacreditat, dar bugetat de Politehnica minunata din Timisoara. Nimic spectaculos pana aici. Doar ca la master nu e cum m-as fi asteptat eu sa fie.
Adica, nu mergi ca la spectacol odata la 2 luni ca sa vezi cum iti mai merge. Nu fratioare, nu e asa simplu, asa cum m-as fi asteptat si eu sa fie. Trebuie sa mergi sa faci prezenta, sa duci proiecte, sa dai examene. E aiurea, acolo dai peste aceeasi profi comunisti, pe sistem batranesc, fara o viziune clara si realista a ceea ce inseamna scoala in ziua de azi. Adica cui ii place sa mearga si sa scrie 2-4 ore niste prostii pe care un profesor le citeste obosit de la catedra? Cine e atent? Cine stie ce scrie acolo in foile alea? Bai fratilor, bashinosii astia batrani ne duc de rapa. Ei nu s-au conformat la realitatile secolului in care traim. Ei nu stiu ca educatia nu se face cu forta. Ei nu inteleg de ce toata lumea copiaza la examene, de ce exista oameni care termina facultatea si habar nu au ce s-a studiat acolo.
Azi la scoala a fost ceva unic. Adica am reusit sa discutam deschis cu un profesor(professoara), blonda,, micutza, pe la vreo 50 de ani care intamplator e si decana facultatii la care activez. Ea e mai "open-minded" daca pot sa spun asa, in sensul ca isi face vacantele in paris, barcelona, africa de sud, brazilia, japonia, etc, e mereu bronzata, plina de aur, cu gesturi care arata ca la viata ei a fost mare bagaboanta. O fi fost ea asa, dar cel putin a iesit in lume si mai stie cate ceva. Azi am ajuns sa deviem de la curs si am interactionat povestind diferite experiente din scoli.
Subiectele si concluziile pe scurt:
Oameni care nu stiu nimic termina facultatea cu bursa pt ca au copiat mereu, cum mersul la facultate e o moda, si nu o dorinta a fiecaruia, cum valoare diplomei tale e fix ZERO la angajare. Asta pentru ca intotdeauna valoarea facultatii e data de valoarea absolventilor ei. Daca din facultatea noastra ar fi provenit ultimii 10 presedinti ai Romaniei, puteam sa fiu sigur ca diploma mea imi atesta capacitatea si imi deschide usile tuturor firmelor.
Daca in liceu ar exista consilieri de absolvire si invatamant superior, poate noua ni s-ar explica si am sti ce presupune facultatea de automatica, facultatea de constructii, facultatea de litere, facultatea de geografie, facultatea de stiinte economice, am stii oportunitatile, am descoperi ce caracteristici trebuie sa ai pentru diferitele cariere, am alege mult mai usor ce e bine si ce e rau si nu ne-am lua dupa tendinta generala.
Cursurile si seminariile din facultate sunt comuniste. Nu exista interactiune, comunicare. In momentul in care pui intrebari, cand prezinti cursul intr-o maniera care sa capteze atentia, poti sa fii sigur/a ca profesor ca ai realizat de zece ori mai multe decat un boshorog care citeste o carte in fata ta, lucru pe care ai putea sa-l faci si acasa, singur/a. Cursurile trebuie sa fie interactive, cu exemple concrete, cu exercitii aplicative, cu practica, etc.
Comunicarea e o reala problema a societatii noastre. Noi avem oroare si reticenta absoluta la a vorbi despre noi, la a vorbi deschis fara emotii in fata unei multimi/auditoriu. Asta ni se cultiva de mici, prin faptul ca trebuie sa fim ascunsi, sa nu povestim din casa, sa nu vorbim prea multe, sa ne ferim de toti. La americani exista asa-numitul "Show and tell", unde inca din gradinitia, copiii trebuie sa faca prezentari orale in fata clasei a unor lucruri care lor li se par interesante. Asta ii ajuta sa isi dezvolte abilitatile de comunicare, si de aia vedem ca americanii, nemtii, francezii, etc, nu au nici o problema de comunicare, pot sa vorbeasca liber, tare, sa-si spuna parerile, sa asculte si sa participe la proactiv la conversatii.
Multi dupa ce termina facultatile au reale probleme de angajare, pentru ca noua in facultate nu ni se prezinta realitatile din mediul business, realitatile din piata, cerintele intr-o companie, cerintele unei cariere, etc.
Cursurile gen "Istoria civilizatiei europene", desi la prima vedere n-are ce cauta la o facultate tehnica, e foarte folositoare in scopul dezvoltarii culturii generale. Ce rost are sa traiesti si sa fii incult, sa nu ai habar de Decebal, de Caesar, de Hitler, etc. Sa fii ignorant sa iti traiesti viata cum isi conduce manelistul masina: la bara din fatza. Sa nu vezi in lateral, sa nu vezi orizonturile, sa nu stii in ce lume traiesti. Acelasi lucru si cu limba romana. Tara noastra e din ce in ce mai plina de analfabeti care nu stiu sa scrie, sau sa vorbeasca. Imi vine greata cand vad ca o persoana nu stie sa scrie. Cum a trecut el in clasa a 5-a? Cum poate sa aiba pretentia sa fie o persoana importanta, educata, inteligenta cand el nu stie sa scrie?? Cat de idiot analfabet poti sa fii?
Cam asta si alte subiecte gen politica, interviuri de angajare, etc s-au discutat azi la curs. Sincer daca ar fi asa de fiecare data, as merge cu mare placere la scoala.
Scoala e facuta pentru a invata ceva. Nu pentru a scoate diplome.
Eu sunt inca la scoala pentru ca desi am terminat facultatea si sunt inginer, m-am mai apucat din prostie de un master micutz si batut de soarta, neacreditat, dar bugetat de Politehnica minunata din Timisoara. Nimic spectaculos pana aici. Doar ca la master nu e cum m-as fi asteptat eu sa fie.
Adica, nu mergi ca la spectacol odata la 2 luni ca sa vezi cum iti mai merge. Nu fratioare, nu e asa simplu, asa cum m-as fi asteptat si eu sa fie. Trebuie sa mergi sa faci prezenta, sa duci proiecte, sa dai examene. E aiurea, acolo dai peste aceeasi profi comunisti, pe sistem batranesc, fara o viziune clara si realista a ceea ce inseamna scoala in ziua de azi. Adica cui ii place sa mearga si sa scrie 2-4 ore niste prostii pe care un profesor le citeste obosit de la catedra? Cine e atent? Cine stie ce scrie acolo in foile alea? Bai fratilor, bashinosii astia batrani ne duc de rapa. Ei nu s-au conformat la realitatile secolului in care traim. Ei nu stiu ca educatia nu se face cu forta. Ei nu inteleg de ce toata lumea copiaza la examene, de ce exista oameni care termina facultatea si habar nu au ce s-a studiat acolo.
Azi la scoala a fost ceva unic. Adica am reusit sa discutam deschis cu un profesor(professoara), blonda,, micutza, pe la vreo 50 de ani care intamplator e si decana facultatii la care activez. Ea e mai "open-minded" daca pot sa spun asa, in sensul ca isi face vacantele in paris, barcelona, africa de sud, brazilia, japonia, etc, e mereu bronzata, plina de aur, cu gesturi care arata ca la viata ei a fost mare bagaboanta. O fi fost ea asa, dar cel putin a iesit in lume si mai stie cate ceva. Azi am ajuns sa deviem de la curs si am interactionat povestind diferite experiente din scoli.
Subiectele si concluziile pe scurt:
Oameni care nu stiu nimic termina facultatea cu bursa pt ca au copiat mereu, cum mersul la facultate e o moda, si nu o dorinta a fiecaruia, cum valoare diplomei tale e fix ZERO la angajare. Asta pentru ca intotdeauna valoarea facultatii e data de valoarea absolventilor ei. Daca din facultatea noastra ar fi provenit ultimii 10 presedinti ai Romaniei, puteam sa fiu sigur ca diploma mea imi atesta capacitatea si imi deschide usile tuturor firmelor.
Daca in liceu ar exista consilieri de absolvire si invatamant superior, poate noua ni s-ar explica si am sti ce presupune facultatea de automatica, facultatea de constructii, facultatea de litere, facultatea de geografie, facultatea de stiinte economice, am stii oportunitatile, am descoperi ce caracteristici trebuie sa ai pentru diferitele cariere, am alege mult mai usor ce e bine si ce e rau si nu ne-am lua dupa tendinta generala.
Cursurile si seminariile din facultate sunt comuniste. Nu exista interactiune, comunicare. In momentul in care pui intrebari, cand prezinti cursul intr-o maniera care sa capteze atentia, poti sa fii sigur/a ca profesor ca ai realizat de zece ori mai multe decat un boshorog care citeste o carte in fata ta, lucru pe care ai putea sa-l faci si acasa, singur/a. Cursurile trebuie sa fie interactive, cu exemple concrete, cu exercitii aplicative, cu practica, etc.
Comunicarea e o reala problema a societatii noastre. Noi avem oroare si reticenta absoluta la a vorbi despre noi, la a vorbi deschis fara emotii in fata unei multimi/auditoriu. Asta ni se cultiva de mici, prin faptul ca trebuie sa fim ascunsi, sa nu povestim din casa, sa nu vorbim prea multe, sa ne ferim de toti. La americani exista asa-numitul "Show and tell", unde inca din gradinitia, copiii trebuie sa faca prezentari orale in fata clasei a unor lucruri care lor li se par interesante. Asta ii ajuta sa isi dezvolte abilitatile de comunicare, si de aia vedem ca americanii, nemtii, francezii, etc, nu au nici o problema de comunicare, pot sa vorbeasca liber, tare, sa-si spuna parerile, sa asculte si sa participe la proactiv la conversatii.
Multi dupa ce termina facultatile au reale probleme de angajare, pentru ca noua in facultate nu ni se prezinta realitatile din mediul business, realitatile din piata, cerintele intr-o companie, cerintele unei cariere, etc.
Cursurile gen "Istoria civilizatiei europene", desi la prima vedere n-are ce cauta la o facultate tehnica, e foarte folositoare in scopul dezvoltarii culturii generale. Ce rost are sa traiesti si sa fii incult, sa nu ai habar de Decebal, de Caesar, de Hitler, etc. Sa fii ignorant sa iti traiesti viata cum isi conduce manelistul masina: la bara din fatza. Sa nu vezi in lateral, sa nu vezi orizonturile, sa nu stii in ce lume traiesti. Acelasi lucru si cu limba romana. Tara noastra e din ce in ce mai plina de analfabeti care nu stiu sa scrie, sau sa vorbeasca. Imi vine greata cand vad ca o persoana nu stie sa scrie. Cum a trecut el in clasa a 5-a? Cum poate sa aiba pretentia sa fie o persoana importanta, educata, inteligenta cand el nu stie sa scrie?? Cat de idiot analfabet poti sa fii?
Cam asta si alte subiecte gen politica, interviuri de angajare, etc s-au discutat azi la curs. Sincer daca ar fi asa de fiecare data, as merge cu mare placere la scoala.
Scoala e facuta pentru a invata ceva. Nu pentru a scoate diplome.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)