Pt Ancutza, pentru mine, pentru OANA ...
E o primăvara de căcat. Verdele crud al primăverii nu reaprinde nici o speranța, e o primăvara a deznădejdii, e o primăvara a durerii, e o primăvara pierderilor, e o primăvara a despărțirilor, a distrugerii, a nepăsării.
Viata mea s-a distrus iremediabil de ceva vreme, atunci când sora mea mai mica s-a îmbolnăvit de cancer și a suferit îngrozitor pana nu a mai putut sa sufere. Cum sa te duci la 20 de ani ??? Primăvara asta nu face decât sa-mi răscolească amintiri care dor. In jurul meu vad oameni deznădăjduiți, oameni care trec prin același fel de probleme ca si mine acum un an. Primăvara e un anotimp de căcat, un anotimp în care se distruge vieți, un anotimp care dărâma speranțe, un anotimp în care te bucuri doar ca sa fii în ton cu lumea ignoranta, nu pentru ca ai avea un motiv adevărat de bucurie. Te uiți în jurul tău si nimic nu contează, nu contează scoală, serviciul, prietenii, oamenii...ești doar tu și cerul spre care privești cu speranta si cu deznădejde în același timp. Timpul se opreste in loc, se scurge cu viteza melcului, nu conteaza timpul zilei, nu simti foame, nu simti sete, nu stii nimic, nu auzi nimic, nu vezi nimic. Aștepți ploaia care sa iți curețe durerea, care sa îți alunge temerile, care sa iți redea visele. Dar ploaia nu vine în primăvara asta de căcat. Doar durere și deznădejde.
Si daca ati uitat cumva .... eu nu am uitat :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu