luni, aprilie 06, 2009

Cu ochii spre cer

Cand eram mic si ignorant, totul era frumos. In vremurile astea soarele imi zambea cu toata puterea de sus, pomii infloriti si mirosul de iarba ma chemau afara unde bateam mingea toata ziua cu prietenii, unde faceam nenumarate prostii. Puteam sa pierd toata ziua pe afara, la aer, unde nimic nu statea in calea rasetelor si jocului nostru copilaresc. Momentele astea imi revigorau spiritul, imi dadeam seama ca orice lucru rau are un sfarsit si ca vremurile bune si calde sosesc in cele din urma pentru toti. In jurul meu nu era decat bucurie, voie buna, eram strain de tot ceea ce inseamna suferinta, griji, crispare, etc. Asta pana cand am mai crescut si pana cand lucrurile astea m-au atins inevitabil si pe mine.

Desi asa pare, postarea asta nu e despre mine. E despre cei care acum zambesc cu buze strambe, cei care rad pentru a nu lasa sa se vada macinarea sufletului la suprafata. E despre cei care strang din dinti si inghit in gol, cei care ridica ochii spre cerul insorit si incearca sa gaseasca o urma de speranta si pentru lumea lor care se darama vazand cu ochii . E pentru cei care privesc lumea care ii inconjoara si realizeaza nedreptatea imensa care ii invaluie. E pentru cei care se culca noaptea in rugaciuni sperand ca totul o sa se risipeasca ca un vis urat dimineata dar care atunci cand deschid ochii intre asternuturi realizeaza ca n-au visat si ca durerea e reala, ca nu pot decat sa o ia de la capat cu greutatile.

In momentele astea nu pot decat sa imi exprim atasamentul fata de cei care trec prin momente grele acum, pentru ca nu-mi sunt straine starile pe care le traverseaza. Indiferent de cat de grele par lucrurile in clipele astea, intotdeauna Dumnezeu va veghea asupra noastra si vremurile bune vor veni. Cu speranta si credinta, poti muta si muntii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, orice e posibil.

Eu cunosc persoane care trec prin clipe grele acum. Cunosc persoane atat de puternice incat nimic nu le darama si pentru care existenta inseamna mult mai mult decat pentru noi, ceilalti. Pentru ca pe cand noi ne dorim vacante, cluburi si distractii, ele isi doresc doar sa traiasca.

Capul sus !

Niciun comentariu: