In van

Pt Ancutza, pentru mine, pentru OANA ...

E o primăvara de căcat. Verdele crud al primăverii nu reaprinde nici o speranța, e o primăvara a deznădejdii, e o primăvara a durerii, e o primăvara pierderilor, e o primăvara a despărțirilor, a distrugerii, a nepăsării.

Viata mea s-a distrus iremediabil de ceva vreme, atunci când sora mea mai mica s-a îmbolnăvit de cancer și a suferit îngrozitor pana nu a mai putut sa sufere. Cum sa te duci la 20 de ani ??? Primăvara asta nu face decât sa-mi răscolească amintiri care dor. In jurul meu vad oameni deznădăjduiți, oameni care trec prin același fel de probleme ca și mine acum un an. Primăvara e un anotimp de căcat, un anotimp în care se distrug vieți, un anotimp care dărâmă speranțe, un anotimp în care te bucuri doar ca sa fii în ton cu lumea ignorantă, nu pentru că ai avea un motiv adevărat de bucurie. Te uiți în jurul tău si nimic nu contează, nu contează școala, serviciul, prietenii, oamenii...ești doar tu și cerul spre care privești cu speranța și cu deznădejde în același timp. Timpul se oprește în loc, se scurge cu viteza melcului, nu contează timpul zilei, nu simți foame, nu simți sete, nu știi nimic, nu auzi nimic, nu vezi nimic. Aștepți ploaia care sa iți curețe durerea, care sa îți alunge temerile, care sa iți redea visele. Dar ploaia nu vine în primăvara asta de căcat. Doar durere și deznădejde.

Ce înseamnă bucurie? Ce știe un copil când rade și se joaca toata ziua pe-afara? Cat de sincer e un copil cand lacrimile ii inunda fata si te intreaba "de ce eu?"

Si dacă ați uitat cumva .... eu nu am uitat :