Just no title

Dupa ce mi-am luat la revedere de la Melanie, Miro, Mathias, Martin si ceilalti, azi o sa revin in tara. Despre cei sus-mentionati poate o sa povestesc vreodata.

Nimeni nu vrea sa vada oameni slabi, doborati de greutatile pe care trebuie sa le duca. Tuturor le plac invingatorii. Mi s-a sugerat ca traiesc in trecut. Nu traiesc in si din trecut. Dar nu uit nimic, mai ales ce mi-a facut rău. Daca nu știi cine ai fost si de unde ai plecat, uiti unde vrei sa ajungi si te pierzi pe traseu. Mai ales cand esti singur, asa cum am fost mereu. Drumul poate fi inselator, instinctul meu epic ma poate trada, asa cum a mai făcut-o de 2 sau 3 ori. Pentru tot ce am dobandit, a trebuit sa platesc scump, dar asta numai eu stiu. Semnele trecutului imi brazdeaza sufletul in acelasi fel in care o cicatrice ramane pe fatza unui veteran de razboi. Orice ai face, nu o sa dispara niciodata. A uita ce s-a intamplat inseamna a fi un ignorant. Iar pe ignoranti ii urasc cel mai mult. Ei sunt motivul pentru care tara noastra e de cacat.

Ok, ok, dupa principiul una pentru mine, una pentru voi, urmatoarea postare e pentru voi. Aia care nu pot sa faca sfoara ar fi bine sa isi infasoare banda adeziva pe picioare, pentru a evita supra-cracanarea din cauza rasului.

UPDATE: La mulți ani unei persoane foarte speciale mie. Ma bucur nespus ca ai găsit liniștea si fericirea. Nu voi uita niciodată cât insemni pentru mine.
La multi ani, Oana !
28.10.1984 - 28.10.2009

Piesa in ton (și)cu vremea(cel putin cu vremea din Germania).
"Marcas de ayer" - "Semnele trecutului"