Burning

Unde mai găsești oameni de calitate? Trebuie doar sa închizi puțin ochii, sa tragi aer în piept și sa te arunci. Si sa te rogi ca aripile sa ți se deschidă și sa nu trebuiască sa mai simți aceeași durere atunci când ajungi sa musti pământul.

Cum am devenit eu foc când totul e apa? Când toți oamenii își urmează cursul vieții fără a fi întinați de dorința și puterea de a-și schimba cursul? Cum de eu ma consum arzând de țelurile pe care majoritatea dintre voi nici măcar nu și-ar dori sa le înțeleagă? Cum când voi sunteți ca aerul, acoperiți totul, uitați totul, suflați ca vântul fără a va opri asupra lucrurilor mărunte dar importante? Cum de eu asimilez și las numai scrum în urma mea? De ce sunteți voi pământ, calmi și așezați, liniștiți, nemișcați și tăcuți? De ce eu sunt toate la un loc? Când eu rabd și apoi izbucnesc, când vreau sa ajung pana la cer și înapoi?
Veșnicele întrebări existențiale ma irita, dar îmi trece repede. Rar ma apuc sa scriu despre mine, dar totul are legătură cu mine.
Astăzi ma simt pe margine. Pe marginea lucrurilor care urmează sa se întâmple.