Motto : "And one day, you'd catch yourself wishing the persons you loved had never existed... so you'd be spared of your pain."
Oamenii cad pentru că trebuie să învețe să se ridice. De cele mai multe ori, ridicarea se face cu ajutorul prietenilor, familiei. Dar câteodată cădem atât de jos și suntem atât de singuri încât trebuie sa învățăm să ne ridicăm cu propriile forțe. Şi doar uneori, ne impunem să nu acceptam nimic de la nimeni, să suferim, să stăm singuri și izolați cu durerea, doar pentru a atinge un ideal... Pe de-o parte asta te călește pentru toate loviturile pe care le ai de indurat în viaţă. Iar pe de alta parte, asta te face sa te simți mai puțin vinovat pentru că cei dragi au indurat cu putere de mii de ori mai mult, iar tu te-ai uitat fără a putea să îi ajuți să se ridice. Simți nevoia să te simți mizerabil. Îți place să te simți mizerabil. Şi mizeria are felul ei de a te găsi fix când crezi că ai putea să scapi din îngrădirea propriei gropii pe fundul căreia ai căzut și zaci de ceva vreme.
Toți care îmi zâmbesc fericiți și apoi mă compătimesc îmi provoacă greață. Îi urăsc pentru că eu nu o sa pot sa fiu niciodată ca ei. Îi urăsc pentru că nu o să poată niciodată să mă înțeleagă. Dar cel mai mult îi urăsc pentru că alții nici nu au șansa de a visa la a fi fericiți. Mă simt mizerabil acum. Dar nu regret. Deși nu am căutat asta, nu pot sa spun ca îmi pare rău ca sunt așa. Vreau să mă simt mizerabil, sa sufăr, sa fiu izolat. Vreau asta pentru a simți măcar a 1000-a parte din ce a simțit sora mea.
Câteodată orice ai face, oricât te-ai zbate, oricât ai urla disperat, și oricâtă lume ar încerca să te tragă din gura morții, nu poți să faci nimic. Doar Dumnezeu ne poate ajuta.
25 aug 2008. Ziua în care un înger s-a ridicat la cer.
Odihnește-te în pace, Oana... Te iubesc.
X-Taz - Ingerii imi vorbesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu