vineri, martie 13, 2009

Dor de ....

Motto: Sa-mi bag, ce tarantula am in spate...

Cand ploua imi vine sa merg la mine acasa in Targu Jiu sa vad daca acolo ploua cu aceiasi stropi mici si reci ca aici. M-am trezit intr-o zi ca m-am uitat sa vad daca mai e zapada pe munti. Instant mi-am adus aminte ca sunt in timisoara si aici nu pot sa ma uit sa vad muntele. Mi-am adus aminte azi de cei 19 ani petrecuti in Targu-Jiu, cum mergeam in fiecare zi la scoala cate 10 minute pe jos si mai tarziu cate 15 minute, tot pe jos, la liceu. Liceul era mai departe decat generala, dar mi-au crescut picioarele intre timp si aveam pas mai mare, implicit viteza mai buna. Mi-am adus aminte de barul unde ma mai opream in drumul meu spre liceu, cand n-aveam chef de prima ora de mate. Mi-am adus aminte cum uram prima ora, de la 7.30, mai ales iarna. Drumul era groazic, imi inghetau oasele, dar din datorie pentru patrie si din dorinta de a ma educa il parcurgeam cu inima deschisa (aiureeeeeeeeea, numai asta nu aveam eu in cap atunci). Mi-am adus aminte de serile de vineri cand eram printre ultimii din liceu care plecam acasa, din nou pe intuneric. Atunci era ca acum. Doar sfarsitul saptamanii conta, in rest era o rutina, dar una placuta pentru ca zilnic se intampla ceva deosebit.

Era intuneric si frig mereu la primele ore, dar mai ales frig. Tin minte cum in pauze ne strangeam la soba. Soba nu era destul de mare ca sa putem toti sta linistiti langa ea, si mereu cate unul mai fraier(uneori si eu), nu aveam loc desi as fi vrut sa-mi incalzesc fesele. Tin minte cum de multe ori nu eram deloc genlemani si alungam fetele de pe locurile noastre(ba nu, le trageam efectiv de acolo). Mi-am adus aminte cum un coleg i-a dat foc parului unei colege intr-o pauza, din gresala. Mi-am adus aminte de bulgareala de iarna, de grupul fetelor vesele(4) care au facut schimb de prieteni intre ele de mai multe ori, pana cand fiecare a fost cu fiecare(aproape, nu stiu sigur). Bineinteles ca prietenul nu era la liceu, asta era o prostie, era undeva de varsta mea actuala. Tin minte cum echipa de fotbal a clasei mele(din care eu nu faceam parte) era cea mai buna din liceu. Tin minte cum mergand intr-o dimineata de iarna spre scoala, am trecut pe langa o masina parcata langa trotuar, si am simtit caldura prin geamul intredeschis. Am zis ca trebuie sa-mi iau si eu o masina care face asa caldura iarna(dacia nu era asa calduroasa, intre timp mi-am luat bmw). Tin minte cum mergeam la meditatii, doar pentru a avea note mari la matematica. Sincer nu m-au prea ajutat meditatiile alea nici la bac, nici la admitere, am reusit pe bostanul meu(destul de mic, dealtfel). Nu cred ca am nici cea mai mica admiratie pentru profesorul respectiv, intre timp am aflat ca i-a fost aplicata o mica "corectie". Din punctul meu de vedere, probabil a meritat-o. Mi-am mai adus aminte si de motivatul absentelor in catalog(nu aveam prea multe, in general am fost o clasa si o promotie buna, dar dosarul trebuia sa fie impecabil).

Si tocmai cand incepusem sa cred ca am fost un mic pampalau tocilar, mi-am adus aminte de majorate, motiv de destrabalare si deteriorare a conditiei umane pentru persoanele neobisnuite cu genul asta de viata. Mai ales a fetelor. Atunci mi-am dat seama ca eu de fapt am dus genul asta de viata incepand cu terminarea scolii generale. Atunci am inteles ca eu nu am fost atras de spiritul de turma al colegilor mei pentru ca aveam o conditie materiala mai modesta, dar una spirituala mult mai dezvoltata. Cand ei isi etalau mobilele, masinile sau toalele, eu eram obosit pentru ca cu o noapte inainte fugeam sarind garduri, beat, urmarit de o ceata de tarani furiosi. Cand ei dormeau in patut, pe mine ma apuca dimineata spargand seminte la coltul strazii cu golanii din cartier. Tigani, romani, smecheri din oras, cu femei la produs in spania, in general oamenii la marginea legii, la marginea supravietuirii, la marginea constientei. De ce am fost mereu atras de viata asta? Nu stiu. Poate pentru ca nu mi-am permis luxul de a ma trezi mereu cu ce vreau de la tati. Poate pentru ca nu mi-a placut niciodata monotonia vietii, pentru ca ma plictiseam teribil la discutii filozofice deontologice (deontolog = persoana care spune un cacat cu cuvinte complicate).

Ce concluzie trag de aici? Nici una, inca imi caut concluzia...

O zi ploioasa iti doresc, natiune invizibila !

Un comentariu:

Anonim spunea...

si mie....