duminică, martie 15, 2009

Just no title

Vreau sa fiu singur. Nu singur in lume, dar singur in suflet nu vreau sa las pe nimeni sa se apropie de mine, desi imi doresc asta atat de mult. E o contradictie ilogica si un cerc vicios in care ma invart mereu, pentru ca pe de-o parte inca port pe suflet cicatricile tuturor lucrurilor care m-au ranit in viata. Purtand aceste cicatrici, vreau sa fiu singur pentru ca nu vreau sa imi fac mai multe, vreau sa le las sa se vindece de la sine. Pe de alta parte, cicatricile s-ar vindeca cel mai bine daca cineva(sau ceva) ar contribui la asta. Dar, mereu stau cu teama sa nu-mi creez mai multe, pentru ca deja nu as mai suporta alte pierderi. Intr-un an jumatate mi-am pierdut bunica care m-a crescut, prietena de 5 ani cu care trebuia sa ma insor, sora langa care si dupa care am suferit groaznic, prietena care m-a lasat sa duc singur greutatea suferintei mortii surorii mele, si pe deasupra, mi-am pierdut sufletul

Vreau sa fiu singur sa ma vindec, si nu prea vreau, sunt confuz si din cauza asta sunt constient ca ranesc pe cei/cele din jurul meu. Mai bine sunt singur, pentru a nu rani pe nimeni.

Sunt pierdut, depresiv, am o perioada in care ma simt nemernic pentru ca sunt nemernic. Inca simt ploaia din noiembrie

4 comentarii:

Anonim spunea...

Mereu ai stat cu teama ca ceva rau se va intampla, ca vei fi parasit si vei ramane singur, mereu ai crezut ca vei suferi si ca nimeni nu te va putea face fericit. Nu te-ai gandit vreodata ca aceste temeri din mintea ta iti influienteaza gandirea si in consecintza, existentza ta se va forma exact pe principiile acestor temeri? Si ca daca iti formezi conceptul asta, chiar asa va fi.Iti spui:..,,mi-e frica sa iubesc pt ca voi suferi din nou'', ,,mi-e frica sa-mi fac prieteni pt ca, iarasi, voi fi tradat''.Teama te face sa te retragi acolo undeva in subconstient si sa lasi totul sa treaca, orice ocazie care iti poate aduce un zambet pe buze sau care te poate face sa iti schimbi perceptia despre viata.Insa cel mai trist este ca, din frica sa nu retraiesti experiente anterioare, iti lasi timpul sa treaca, tocmai anii frumosi ai vietii de care ar trebuie sa te bucuri cel mai mult. Mai mult curaj si incredere in tine! Cu totii trecem prin perioade dificile si spunem ,,nu mai pot, simt ca cedez'', poate ca multi dintre noi clacam si se alege praful.Viata e facuta in asa fel incat sa o duci pana la capat asa cum este ea, daca o refuzam inseamna ca il respingem pe Dumnezeu pt ca el ne-a dat-o.De ce sa ducem o viata plina de lamentari si ,,ganduri rele'', la ce bun? In fine, cu asta inchei si am sa-ti las un citat la care sa reflectezi ,,Suntem ceea ce gandim, tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre, cu gandurile noastre construim lumea''Buddha.

BGD spunea...

una, crezi ca imi spui ceva nou? Problema mea e ca inca sunt in faza de negare.

PS: e bun citatul

Anonim spunea...

"Intr-o zi m-a-ntrebat inima :Suflete,de ce-a plecat si n-a mai venit?"

BGD spunea...

@laura: inca nu mi-e clar daca folosirea persoanei a 3-a in intrebare e o gresala sau nu.

ps: bine ai venit...pe blog!