Iubire si dezgust, intermezzo

Din episoadele telenovelistice trecute:
Iubesti (Iubire si dezgust, episodul 1)
Suferi (Iubire si dezgust, episodul 2)
Urasti(Iubire si dezgust, episodul 3)

Inermezzo, discutii cu mine la persoana a II-a

Motto: "Save me from myself..."

Orice om viseaza. Cred ca orice om e visator si isi doreste ceva de la viata, are un obiectiv spre care tinde. Avand vise, odata cu trecerea timpului realizezi ca obiectivele sunt din ce in ce mai putin realizabile si ti le schimbi treptat, renuntand la multe lucruri pe care ti le-ai propus. Brusc nu mai vezi departe, orizonturile ti se ingusteaza, si nu ai un plan bine conturat care sa depaseasca granitele zilei de maine. In calea ta stau mereu obstacole financiare, sentimentale, etc.

Dar hai sa vorbim despre alt gen de vise acum. Visele care te fac sa indepartezi pe toti, visele care te propulseaza dincolo de realitate, visele egoiste si arogante. Visele care pot sa-ti distruga o relatie, de exemplu. Nefiind un mare expert in relatii, fiecare experienta din trecut te-a invatat ceva. Tu esti un egoist si un arogant intr-o relatie. Intr-o relatie dintre doua persoane, trebuie mereu sa existe un sef si un supus. Supusul e asa fie pentru ca asa e firea lui/ei, fie pentru ca realizeaza ca n-ar putea niciodata sa duca relatia intr-o directie mai buna decat o duce celalalt. Tie nu-ti place sa fii supus. Esti egoist si arogant, ai impresia ca ai dreptate mereu si ca celalalt nu gandeste bine doar pentru ca nu gandeste ca tine (sau poate nu gandeste deloc). Fiind o fire energica si dinamica, mereu ti-au placut persoanele la fel ca tine. De asta nu-ti plac nici fetele slabe, care nu se implica, care nu gandesc mai departe de ziua de maine(gen pitzi). Felul tau de a fi, desi avantajos uneori, e devastator de cele mai multe ori. Pentru ca nimanui nu-i pasa sa fie o marioneta si de multe ori, din cauza felului tau de a fi, te-ai trezit cu certuri imense, despartiri, probleme, etc. E cam greu sa te schimbi mai ales acum. Pe de-o parte asta ti-e caracterul, iar pe de alta parte, e prea tarziu pentru schimbari.

Pana acum, n-ai intalnit decat 2 femei care te-ar fi putut domina. Una dintre ele era la granita dintre a te domina si a o domina tu pe ea. Tocmai de aia va si certati asa de des. Cu ea ai stat 5 ani. Cealalta te-a dominat clar, mereu te-a avut cand a vrut. Urai asta si din cauza asta te-ai indepartat. Cu ea ai stat sporadic, o perioada de cateva luni.Cel mai mult iti place de o persoana cand nu-ti da atentie si din cauza asta ajungi sa te agatzi mereu de persoanele nepotrivita. Gen pitipoanca care te suna sa o plimbi cu masina. Gen pitipoanca care nu-ti raspundea la mesaje, la telefon, etc. Gen pitipoanca de companie din micul atlas de mitocanie urbana.

Felul tau de a fi desi pare puternic cateodata e vulnerabil. Te simti ciudat cand nu esti in atentie, cand altcineva iese in evidenta inaintea ta. Ai o parere buna, poate prea buna despre tine si potentialul tau. Fiind om, esti vulnerabil cand cauti afectiune acolo unde nu o vei putea avea niciodata. Fiind om, esti un fraier atunci cand indepartezi lumea pentru ca ai impresia mereu ca tu esti seful...

Nu am un epilog potrivit al postarii, ramane in aer pentru episoadele urmatoare...

Humorus autenticus

Intrebare seaca intre automaticieni azi la lucru:

Ce e alb, negru, repede si face spume ??

Spring and garbage

In weekend nu am scris pentru ca am fost ocupat cu pitipoancele sau, ca un gunoier ce ma aflu, cu privitul la gunoaie. E uimitor cate poti afla despre lumea care te inconjoara doar dupa ce arunca la gunoi.

Nimic spectaculos, doar o poveste simpla a unui om simplu, care se uita la gunoi.

E cald, a venit primavara. S-a schimbat si ora. Odata cu venirea primaverii, oamenii si-au curatat casele de lucrurile inutile, asa-numita curatenie de primavara. Cu ocazia asta, a aruncarii lucrurilor in strada, poti sa observi linisit scheletii din dulapurile fiecaruia. Gramezile de gunoaie din strada sunt prea evidente ca sa nu le observi. Intamplator, tragand cu coada ochiului, am observat diferite chestii care mi-au atras atentia. Deasupra unei astfel de gramezi am vazut un capac de WC. Omul s-a saturat de vechiul capac ingalbenit de-a lungul timpului de umiditatea atmosferica si de propriile fese, si s-a hotarat sa-l trimita in cimitirul lucrurilor ingalbenite de-a lungul timpului de umiditatea atmosferica si de fese. Cauciucurile uzate erau si ele un lucru comun in gramezile de gunoi. Normal, si masina trebuie sa primeasca incaltaminte noua, de primavara. Crengile defrisate din pomi ca parul de pe mana unei pitipoance, la fel... in motul fiecarei gramezi trebuie sa stea crengutze micutze, dragute, aruncate ca o impopotzonare a gramezii respective. In zona in care stau, sunt multe persoane inaintate in varsta, dar inca inapoiate la minte. La o aruncare de privire in gramezile de gunoi de primavara, observi televizoare Diamant cu lampi, aparate radio la care tataia din bloc asculta odata divizia B in diminetile de weekend, roti de Pegas, o usa de dulap din anii 60, etc. Oamenii inca au pastrat vechiturile doar de dragul vremurilor de demult. Abia acum s-au hotarat sa se descotoroseasca de ele. Langa o gramada, intr-o oglinda mare si antica isi faceau freza 3 aurolaci zambind cu dintii stricati. Ceea ce mi-a adus aminte de alta chestie... Cautatorii in gunoaie. Spre deosebire de mine, care doar priveste si gandeste, unii chiar actioneaza. Isi iau familia, puradeii si piranda si ies sa trieze gunoiul, sa adune fiarele, sa adune lucruri pe care inca le-ar putea folosi. Papusi de pe vremea lui ceasca, robinete ruginite, ochelari fara lentile, pantofi fara toc, caramizi sparte, saltele uzate de la sex, etc, etc. Sunt asa-numitii romi, oameni de nimic care nu fac nimic si traiesc din ceea ce altii arunca. Ba nu, am gresit, mai fac cate ceva... din cand in cand mai violeaza in haita(gen gangbang) cate o italianca.

De ce trebuie sa existe momente prestabilite pentru curatenie? Adica nu poti la fel de bine sa faci curatenia iarna de exemplu? De ce trebuie sa facem curatenie doar de Craciun, de Pasti, de ziua mea, de Valentines, de etc, etc...?Nu stiu, dar e primavara si n-am subiecte de revolta. Doar de observat. Hai ca ma intorc la munca, v-am pupat

Atlas de Mitocanie Urbana

Piesa serii:

Vremuri murdare

DMX - Good Girls Bad Guys
Asculta mai multe audio Muzica »

Eu sunt un tip scurt. Gandesc repede, vorbesc repede. Mananc repede, ma imbrac repede. Citesc repede, scriu repede. Cand am nevoie la WC, merg repede, scurt, rapid. Quick-and-dirty. De obicei cand imi golesc resturile de la masa de aseara, imi ia maxim 5 minute. Nu stau pe ganduri, nu focalizez, nu meditez. Nu citesc ziarul, nu citesc prospectul la tampon. Nu fac un ritual din asta pentru ca face parte din activitatile mele placute.

Postarea asta e despre treburi murdare. Gen treaba mare. Eu fiind un tip scurt si rapid, ma minunez mereu de cate se pot face la WC. Tot ce urmeaza sa va povestesc e din propria experienta, oamenii astia exista in realitate, dar pentru a le proteja o sa folosesc pseudonime, o sa generalizez si o sa dezvolt in stilul meu caracteristic umoristic.

In viata mea lunga si roditoare, am intalnit diferite tipuri de cacanari ciudati...cam 4 la numar Gen:

Cititorul : Merge cu ziarul, cu cursurile, cu orice pe care e insirat un text. Cat isi face treaba, focalizeaza toata atentia lucrului scris in foile pe care intentioneaza sa le foloseasca la stersul fundului. Stie ca sunt ultimele lui clipe: "Ziarule, mai ai vreo 10 minute de viatza, dupa care iti fac cunostiinta cu bomba biologica de la spatele meu". Sincer nici nu conteaza ce scrie pe ziar. Nu textul e important, ci placerea de a fi ultima data cand il citeste. Mintea lui se transpune dintr-un WC puturos in textul pe care il citeste. Ajunge sa citeasca despre cuplul Brangelina. Sau despre piticotul Boc-poc. Sau poate despre Jiji. Nu conteaza. E gagica si citeste prospectul la OB? E a suta oara cand face asta, dar o face pentru a evada din prezentul urat mirositor. Daca intentioneaza sa-l foloseasca la sters, e important textul. E importanta poza. In curand persoana in cauza va face virtual cunostiinta cu dosul cititorului de presa la WC. Cititorul pe WC mereu va spune ca e o adevarata placere sa citesti, mereu isi va aduce aminte ceea ce a citit la scaunul de dimineata, dar numai pana a doua zi, cand va avea alt scaun si implicit un nou text de memorat. Unii isi invata cursurile la WC. Asta pentru ca la examen ii va fi mai usor sa-si aminteasca: "Leucemia..hmm... parca imi aduc aminte, eram in faza in care eu chircit deasupra trebii scoteam motzul...da da, acum imi aduc aminte, in emotia facerii tin minte ca am citit despre leucemie".

EU? n-am citit niciodata la wc, nu mi se pare o activitate demna de intelectul meu elevat...na ca am zis-o :D

Meditatorul: Meditatorul e acea persoana care merge la WC cam cat timp eu ma uit la un film. Bine, nu chiar atat de mult, dar suficient de mult incat sa uiti unde e. Meditatorul ar putea la fel de bine sa faca yoga. Dar nu...lui ii place sa mediteze la WC. Acolo ii vin cele mai interesante idei, cele mai adevarate simtiri ii trec prin vene doar acel loc. Daca nu l-as cunoaste mai bine, as zice ca trage pe nas, intra in transa sau isi face o l***. Meditatorul dispare de obicei neanuntat(acum sincer, cine anunta ca merge la WC). Problema e ca dispare atat de mult incat absenta lui devine evidenta. La inceput, nimeni nu stie unde e si se ingrijoreaza. Meditatorii sunt acele persoane care fumeaza mult la WC. Mie nu mi-ar ajunge timpul pe care il petrec acolo sa fumez o tigara. Lor nu le ajunge pachetul pentru timpul pe care il petrec acolo. Meditatorul se aseaza frumos in pozitie, si sta acolo intr-o transa profunda. Meditand, el poate rezolva probleme de matematica complexe, poate gasi raspunsul la foametea si razboiul modial. Sunt aproape convins ca Einstein a gandit teorema relativitatii restranse, in timp ce statea restrans pe vine si medita profund. Meditatorul poate gasi raspunsurile pe care le astepta toata viata in timp ce din fundul lui, motzul iese linistit. Problema la care inca meditatorul nu a gasit raspuns e legata de trezirea din transa. De obicei asta e violenta, si de multe ori, tot ceea ce a rezolvat in timpul meditatiei se pierde ca intr-un fum. Nu sunt inca sigur, dar cred ca meditatorul sta pe wc cu ochii deschisi. Asta pentru ca poate. Si nu clipeste, nu stramba din nas. Nu se screme, nu se vaita. Nimic nu-l clinteste. Fiziologic, meditatorii s-ar putea sa aiba probleme, s-ar putea ca actul pe care il fac acolo, in sinea lui, sa le cauzeze dureri. Sau poate mananca mereu ce nu trebuie. Probabil alta e explicatia. Dar dupa mine, explicatia e o farama din ceea ce am scris mai sus

Magnificul. Magnificul e un om mandru. Fizic, e bine facut, puternic, musculos, de aia e si mandru. Merge la sala, e cu nasul pe sus, are creme, citeste reviste gen "Men's Health". El e mandru de orice parte a corpului sau. Chiar si de partile pe care le elimina. Magnificul iubeste sa mearga la wc, pentru ca acolo poate sa-si observe reactia corpului sau magnific la mancarea plina de E-uri pe care i-o da. Magnificul isi priveste mereu cu admiratie motzul din WC, il admira si-l iubeste ca pe propriul copil. E atat de narcisist incat dupa ce face minunatzia cu motz, nu trage apa si merge sa se laude la toata lumea cu "creatura". In timpul conceperii, isi incordeaza toti muschii pentru a da tot ce e mai bun din el. Nimic nu trebuie sa stea in calea lui si a creaturii cu motz careia urmeaza sa-i dea nastere. Magnificului ii ia mult timp sa "conceapa" dar nu cat i-ar lua de exemplu meditatorului. Magnificii sunt primele specimene de oameni care au trait pe pamant. El e opusul pisicii care isi acopera stingher treaba. El o elogiaza. Daca ar putea, si-ar fotografia toate produsele si le-ar tine intr-un catalog-album-ceva. Ar fi genul de colectionar de poze.

Femeia. Femeia e acea persoana care face treaba mica in acelasi fel in care face si treaba mare. Pentru ca cele 2 activitati sunt identice ca pozitie, gestica, mimica, etc, niciodata nu poti sa stii ce a facut o femeie la WC. Femeia e prin definitie, cel mai inselator folositor de WC cu putinta. Anii indelungati de studiu, analize, observatii si incercari de demonstratie stiintifica nu au dus la nici un rezultat plauzibil. Nici astazi nu se stie exact pentru ce merge o femeie la toaleta. Cercetarile au demonstrat ca nu exista o legatura intre timpul pe care il petrece la WC si treaba pe care tocmai a facut-o. De asemenea nici cantitatea de hartie folosita nu e relevanta in acest scop. Numai o cercetare olfactiva amanuntita a locului faptei poate conduce la o concluzie pertinenta. Ritualul unei femei, desi diferit de la exemplar la exemplar, contine cateva elemente comune. Femeia merge la WC absolut normal, fara sa ascunda chestia asta, constienta fiind ca nimeni nu se poate prinde pentru ce anume merge. Se scuza pentru a-si da cu gel pe muian sau a-si pudra nasul, apoi se furiseaza la WC. Odata ajunsa acolo, meticulos insira jumatate de sul pe colacul WC-ului, pentru protectie, dupa care se urca cu picioarele pe el. Fiind obisnuita cu durerea multa si lunga, nu scoate nici un sunet in timpul actului, lucru care o face si mai disimulata. Apoi, ingenios, parfumeaza incaperea de 1x1 pentru a sterge orice urma. Timpul pe care il petrece e de obicei foarte scurt, pentru ca se stie ca femeilor nu le place sa mediteze, sa adimire rezultatele lor, sau sa citeasca presa. Zambitoare si triumfatoare, ea se intoarce in cercul din care a plecat acum 5 minute, convinsa ca nimeni nu i-a sesizat absenta.

Spor la treaba, natiune invizibila, CIUS

UPDATE: Urmeaza o seara grea hihihi...


Parazitii-Bitza-vorbeste vinul
Asculta mai multe audio Muzica »

Oribil

Exista oameni urati pe lume. Da!! Chiar exista oameni urati. Si ei sti u asta

Un urat stie mereu ca e urat. Stie ca moaca lui provoaca cosmaruri, stie ca privirea lui tampa nu face ca persoanele de sex opus sa pice ca avioanele in patul lui, stie ca mirosul lui indeparteaza chiar si mustele. Nu e cazul sa descriu ce inseamna urat, normal toata lumea stie ca o persoana urata e cea care nu are un aspect placut, o persoana dupa care n-ai intoarce capul pe strada niciodata.

Caracterul uratilor e cel mai important. De cele mai multe ori o persoana urata nu e proasta. Adica oricum Dumnezeu l-a lasat hidos, nu avea sens sa-l faca si prost. Stie ca e urat si uraste asta, ii uraste pe cei frumosi. Incearca sa compenseze uratenia prin inteligenta. O persoana urata e parsiva. Anii intregi de umilinte din generala, liceu si facultate, cand era catalogat drept tocilarul/tocilara clasei, era batut in fiecare zi, i se furau banii de pachet, i se dadeau castane in timpul orelor fiindca era singurul care nu chiulea cu toata clasa la biologie, si-au pus amprenta adanc asupra caracterului sau. A adunat rautate in toti acesti ani, lucru care l-a schimbat pentru totdeauna. Fiind urat, n-a avut prieteni niciodata. Iubita, nici atat. Un motiv in plus pentru a uri pe toata lumea. Fiind o persoana inteligenta, dar rea si parsiva, uratul e un animal periculos. Pentru ca uraste pe toata lumea si pentru ca nu stie ce inseamna prieten, nu se va da in spate de la nimic pentru a deveni stapanul frumosilor. Vrea sa-i ingenuncheze, sa-i picure cu lumanarea, sa le distruga imaginea frumoasa printr-o viata mizerabila, asa cum a avut si el in copilarie.

Ajunsi la varsta maturitatii, uratii au inceput sa-si faca prieteni. Tot urati, bineinteles. Urati si cu mult ura fatza de cei mai frumosi. Sunt uniti de un scop comun: sa triumfe asupra celor frumosi si doriti. Stau si planuiesc dulcea razbunare. Momentul cand lumea isi va apleca capul in fata lor, a uratilor, le va recunoaste meritele, le va pupa talpile jegoase. Asta viseaza un urat in fiecare noapte. Visul ii e spulberat in fiecare dimineata cand se priveste in oglinda. Pentru ca oricat s-ar chinui un urat nu poate sa scape de imaginea lui. Probabil Dumnezeu a avut un motiv cand l-a lasat urat.

Mie imi sunt simpatici uratii. Asta pentru ca pe mine nu ma ating. Imi sunt simpatici cand ii vad cum sunt frustrati de statutul lor. II vezi in jurul tau la tot pasul. E ala care n-a reusit sa agate nimic intr-o seara in club desi tu ai plecat cu un ciorchine de nr de telefoane. E aia care a stat toata noaptea sorbind din cocktail dar nimeni n-a chemat-o la dans probabil pentru ca n-ar fi putut sa o cuprinda cu mainile amandoua. E ala care vrea sa para inteligent, vorbeste pompos, e frustrat pe tot ce-l inconjoara si uraste pe toata lumea. E ala arogant si cu nasul pe sus, dar e mai stramb ca o coasa. E ala care atunci cand rade zici ca-si inghite voma. E aia care vorbeste mult si prost incercand sa para inteligenta si agreabila. E aia care uraste pitipoancele. E ala care are matreata mai mult ca Alba-ca-Zapada.

Hidosenia fetei lor se transmite si caracterului. Oricat mi-ar fi de simpatici, eu cred ca uratii sunt manifestarea raului. Nimic nu ma enerveaza mai tare decat un urat arogant, razbunator, care planuieste momentul cand EL, uratul, va avea putere asupra mea.

Dream on, fraiere, tot ce-mi poti provoca e un zambet sec si o zgarietura pe retina si timpane.

Nesimtirea evadarii

Motto: Oh, How I wish you were here...



Tuturor ni se pare dura viata. Viata te crispeaza de durere cand vezi cat de nedreapta e cu cei care nu merita. Suntem imprevizibili. Desi loviti de probleme, in momentele cele mai grele, reusim sa adunam forta si curaj pentru a tine fruntea sus. Curajul e ceea ce ne lipseste pentru a fi cu adevarat mareti, magnifici. Curajul merge in fata noastra si impune respectul celorlalti. Curaj!? E un cuvant prea mare pentru mine. Eu totusi cunosc o persoana care a avut curaj mai mult decat as fi putut eu sa am vreodata. E vorba de sora mea, care dupa mine, e cel mai curajos om de pe pamant.

Ca alternativa la curaj, semenii nostri se scufunda in mediocritate si-si dau viata pe nimic. Ma simt ca un nesimtit. Sunt un nesimtit pentru ca nu apreciez ce am, cat de norocos sunt ca sunt sanatos, cat de nesimtit si ignorant sunt cand eu am ceea ce unii n-au avut nici macar pe jumatate. Cum dau cu piciorul la lucrul asta si imi fac singur rau cand mai trag cate o tigara. Cum pot sa nu imi dau seama cat ar da unii ca sa fie sanatosi, desi nu e vina lor ca nu sunt. Cat de nesimtit sunt cand imi bat joc de mine si ea ma vede de acolo de sus?

Cand viata te plictiseste si crezi ca nu e de tine, te apuci sa o trantesti, sa te plasezi in situatii extreme, de orgasme intelectuale cu ganja, coca sau hero. Te duci naiba pe mana ta, ii bagi vise ieftine si ireale in cap. Viata e aici, in fata ta, nu intr-un joc pe calculator, nu intr-o sticla de bere, nu intr-o tigara, o liniuta sau o seringa. Viata e aici, doare, se bucura, zambeste, rade, te ridica si te doboara. Ochii pot vedea lucruri care sa iti dea senzatii mai puternice decat orice altceva. Daca vrei sa evadezi, evadeaza in realitate, razi si bucura-te de viata si de ceea ce ai, iubeste si fii iubit. Mergi la biserica. Viziteaza piramidele. Munceste, fii mandru de munca ta si de ceea ce ai creat in realitate. Viseaza mult, doreste-ti mult. In Danemarca, dependentii de heroina sunt finantati de stat cu doua doze de heroina pe zi. Asta ca sa vezi ce amploare a luat problema. Cum pot oamenii aia sa creeze? Sa dezvolte societatea, sa munceasca sa aiba copii? Sunt morti pe jumatate, pentru ca asa au ales.

Sunt multi care viseaza departe...dar pe care Dumnezeu i-a chemat prea repede ca sa guste din bucuriile vietii. Ei nu au ales asa. Iar eu sunt un nesimtit si imi bat joc de ele.

Vis urat

Cum dai cu ochiu pe geam te orbeşte o lumina puternica,vezi blocuri lucitoare, mugurei si ciucurei pe la pomişori. Cupluri fericite se plimba prin parcuri, copii se dau cu rolele, cu skateboard-ul. Îmi plac fetele pe role. Îmi plac pentru ca stau puţin aplecate in fatza pentru a putea merge, si astfel fundul li se încordează mai tare ca botul de pitipoanca, plus ca poziţia asta mă duce cu implicit cu gândul la sex.

Lumea e fericita, zâmbitoare, parca toate problemele se risipesc in soarele care desenează zâmbete tâmpe pe fetzele celor pentru care anotimpurile mai înseamnă ceva. Pitipoancele stau cu gândul la destrăbălarea de vara, din club, la bazin, pe strada in haine putinţe si decoltee adânci. Abia se asteapta vara, pentru fitze, ochelari de soare, mare, plaja, etc. Asta e siungura voastră preocupare ?!? Permiteţi-mi sa merg sa vărs după coltz.

Am avut un vis. O viziune mai degrabă. Imaginaţi-va cum mergi într-o seara in Heaven, si aduni frumos toate pitipoancele care au orgasm la bemveuri si cocktailuri, le iei de pe boxa, asa bete, euforice, dezbracate, cu botul roz, fără chiloţi sau cum o mai fi moda acum si le duci dimineata la SAPA. Da, la sapa, pentru ca vine primăvara si ogoarele trebuiesc muncite. Sa vezi o ceata de pitipoance cum dau cu sapa si cum aduna buruieni. Cum se duc sa hraneasca porcii sau vacile. Asta e viziunea mea. Daca suntem mai multi poate o sa reuşesc sa imi duc planul diabolic la capat.

Ma mai sustine cineva? Numai impreuna putem reusi :))

UPDATE: O piesa marfa rau, enjoy !

Sondaj

Din curiozitate, am atasat in partea dreapta un sondaj.

Deci..daca ai ajuns aici pentru ca ai vrut sau din gresala, te rog sa raspunzi.

O zi frumoasa, natiune invizibila

Drumuri de oltean

Visam. Eram cu ochii inchisi si visam ceva frumos, atat de frumos incat aveam batzul tzapan. Nu mai stiu ce visam pentru ca imediat ce mi-a sunat ceasul, visul s-a dizolvat in norul uitarii si subconstientul s-a retras incet ca apele unui val care uda nisipul dar nu-l pot distruge dintr-o singura lovitura. Am deschis ochii si in jurul meu era o camera mica de camin, semiobscura. M-am ridicat repede rememorand toate lucrurile pe care le am de facut, toate locurile in care trebuie sa merg, si timpul scurt pe care il aveam la dispozitie. La mine totul e dupa ceas, planificat, putine sunt la voia intamplarii. Pe masa zaceau niste hartii imprastiate pe langa laptop, trei mere si doua banane intr-un castron, lucru care imediat mi-a amintit ca am un stomac ce trebuie hranit. Afara se auzeau pasarile cantand, iar cand m-am uitat dupa perdea, am observat ca pe pomi se instalasera mugurii. "Vine primavara", mi-am zis. M-am imbracat repede pentru ca timpul lupta impotriva mea, am facut patul, ordine pe masa, am mancat repede, m-am spalat pe fatza, pe dinti, si am inchis usa in urma mea.

Caminul era ca orice alt camin, camere pe ambele parti, miros de mancare iesind de sub o usa, ceasul sunand la alta. Iesind din camin, m-am uitat la el. Era mic, cocotat pe un deal, dar se pierdea in peisaj pe dupa casele multietajate. "Nu e timp de asta, o sa analizez mai bine zona alta data", mi-am zis.
Luand-o la pas am observat ca eram singur pe drum. Nu se auzea nici un zgomot, nu latra nici un caine, doar pasii mei si cantatul pasarilor deranja linistea diminetii. Coborand de pe deal, am observat o casa cu un intreg perete din sticla. Alta avea jumatate din acoperis la fel, din sticla, transparent. Scurt, mi-am imaginat cum e sa iti iei micul dejun cu fata spre lac. Sau cum e sa te prin acoperisul de sticla la cer, in timp ce ploua. "Trebuie sa imi fac si eu asta la casa mea", am concluzionat, mergand mai departe. Printre pomii semi-verzi, de departe, din lac se vede doar o oglinda stearsa in lumina slaba a diminetii. Un vanticel subtire isi face simtita prezenta pe piele si brusc tot parul mi se ridica, semn ca nu m-am imbracat corespunzator, cel putin pentru dimineata. "In tren trebuie sa fie mai cald", imi zic si grabesc pasul spre statie. In stanga mea e lacul. Suprafata lui perfecta nu e deranjata decat de 4 rate care in drumul lor au crestat cateva valuri micute. Se aude un zgomot ascutit, semn ca un tren tocmai a ajuns in statie...

Stradutele inguste sunt pietruite, asfaltate, iar din cand in cand, la poarta unei case se vede cate o masina parcata.

In statie, constat ca totusi nu sunt singurul care s-a trezit duminica de dimineata cu noaptea in cap. Cativa oameni zgribuliti sunt insirati pe lungimea peronului. Ma uit pe afisajul de langa linie. Urmatorul tren vine in 10 minute.

Un cuplu isi face aparitia pe peron. Nimic deosebit in afara de culoarea pielii lor. Sunt negri. Taciune. Africani.

Da... mi-am adus aminte... sunt la Orsay-Ville, si trebuie sa iau trenul rapid spre Paris. Sunt departe, ce caut aici?

Metaforic, abisul

Pamantul nostru micutz, rotundutz si albastrutz are in mod evident diferite forme de relief....evident. Forme de relief medii, dar si forme de relief extreme, cum ar fi muntii inalti si abisurile oceanice. Tuturor ne place muntele, dar nimanui abisul. Abisul e un loc unde lumina nu patrunde. Abisul e un loc al lucrurilor necunoscute, al fenomenelor extreme, locul in care nu poti sa mergi iar daca mergi, cu siguranta nu poti sa te mai inotorci. Mentalitatea noastra colectiva vede adancimea ca pe un lucru “rau”(ex: mergi in jos, o iei la vale, cobori in iad, etc), iar prin opozitie, culmile inalte ca pe un lucru “bun”, pozitiv. Privim in sus cu speranta si in jos cu tristete.

Revenind la planeta noastra, chestia asta te deprima si mai tare cand realizezi ca, abisurile sunt mai numeroase si mai adanci decat muntii inalti. Prin analogie, poti sa crezi ca oricat ai incerca sa urci, tot timpul un abis mai adanc va fi acolo in spatele tau, asteptandu-te sa faci un pas gresit si sa pici.

Ducand analogia mai departe, privind femeile si barbatii putem sa asociem femeii imaginea de abis, iar barbatului, imaginea de munte(bineinteles cu conotatii sexuale). Si, bineinteles, oricat ai avea muntele de mare, intotdeauna se va gasi un abis mai adanc care sa-l depaseasca. Asa cum am scris si in alte postari(seria Lucruri inutile la femei), se stie ca obiceiurile vestimentare la femei au intotdeauna conotatii sexuale: tocuri, fuste, chestii lucioase, cercei, unghii de pitipoanca, machiaj(tencuiala), decolteu, sutien, si, bineinteles genti. Geanta e extensia abisului dintre picioare. In geanta pot sa-si bage diferite chestii inutile, groase, mari, multe, de toate formele si culorile fara ca sa-i strige cineva: “bai ce curva e aia, uite cate isi baga in geanta”, in opozitie cu abisul real pe care il poarta dupa ea, in care daca si-ar baga atatea chestii ar parea direct curva (exista o diferenta majora intre curva-pitipoanca si tarfa-prostituata, pentru documentare puteti sa-l cititi pe Badea, avand aere de academician, aici). Psihologic, lucrurile pe care o femeie le baga intr-o geanta, simbolizeaza lucrurile pe care le-ar baga in alta parte, daca nu ar exista pericolul sus-amintit. Geanta purtata evolueaza cu varsta si cu apetitul sexual. Din aceasta cauza, pornind de la o geanta micutza la varsta de 14 ani, ajung la o gentoaie imensa pe la 20, o geanta in care ar putea sa-si bage chiar si un sac de cartofi, ca mai apoi, sa revina la genti mai mici si mai practice spre sfarsitul carierei de femeie-fatala care mai poate fi dorita de cineva(undeva spre 30-35 de ani).

Atentie, natiune, aveti grija la abisul care va ateapta sa-i cadeti in plasa, cu siguranta nu o sa reusiti sa il dominati.

Marimea, bat-o vina

Deci...

Se ia o problema mai veche a barbatului : MARIMEA...

Se creeaza o metoda idioata menita sa rezolve problema: antrenament/exercitii

Why Exercise Your Penis?
Because just like any part of your body, if you don't consistently stretch, stimulate, or exercise your penis, it will begin to deteriorate over time as you begin to mature.

Remember, if you do nothing, you will see nothing. If you exercise each day, you WILL see results, so don't fall "short" when you can be the man you've always wanted to be (or the man your partner has always wanted you to be). Don't kid yourself, SIZE DOES MATTER!

These exercises will keep you in top notch shape and sexual potency will throughout be there all of your life, regardless of age.

Si se vinde pe bani multi fraierilor care chiar cred ca pot sa isi modifice partile nemodificabile.

Simplu,nu ? Exercitii.... pt putza. Mergi la sala, si in loc de 10 abdomene, bagi 10 tractiuni cu putza. Flotarile nu le mai faci in brate, le faci in putza.

De fapt metoda cea mai eficienta, dupa spusele celor ce pe site-ul de pe care am luat citatul consta in cu totul altceva. E o metoda pasiva, nu necesita sa va incordati membrul. Ei ne sugereaza o metoda in care iti agatzi pur si simplu niste greutati si umbli asa prin casa. Pentru inceput poti sa-ti agati un ghiveci cu o planta. Daca e planta agatatoare o sa te bucuri cand simti gadilatul frunzulitelor pe fund.

Cu timpul, o sa-ti agati o greutate din ce in ce mai mare pana cand o sa ajungi la marimea dorita. Atentie insa, sa nu iti agati o greutate prea mare pentru ca se poate rupe organul si atunci ati belit-o...literalmente.

Daca esti femeie, nu esti complexata pentru ca nu ai probleme de marime in partea de jos, iar marimile mici la voi se ajusteaza cu bisturiul, nu agatzandu-ti o planta de ea.

Sincer eu inca prefer antrenamentul clasic, cu o femeie in forma. E mai putin dureros, si in orice caz mai placut.

Spor la treaba, natiune invizibila.

No fire

N-am chef sa scriu...

S-a terminat smecheriaaaaaaa, gata nu mai pun manele, asta seara o piesa de fitze...pitzipoancele stie de ce



Play & Win ft. Alessia & Bob Taylor - Deja Vu
Asculta mai multe audio Muzica »


Si pentru delectarea cititorului meu cult, o fata gen "lucrez la night club"

Sange

Un sfert de piesa jmekera:

Fixatii, 2

Fixatii, episodul 1(click link)

Baza de date a fixatiilor cel putin bizare pe care si le imagineaza mintea mea se mareste astazi cu inca doua. Enjoy!

1. Colectionarul de papusi. Profilul psihologic al colectionarului de papusi il impinge pe acesta la marginea nebuniei. Copil fiind, e posibil sa fi fost agresat fizic(batut excesiv) de catre unul din parinti, drept pentru care si-a creat o lume imaginara, a papusilor, a soldateilor, acolo unde el e za-master-of-za-iunivers, unde poate sa isi modeleze supusii, sa-i manipuleze cum vrea el. Prima lui femeie a fost rece, nu scotea nici un sunet si avea miros de plastic, si, probabil, colectionarul de papusi inca pastreaza in rama prezervativul de atunci. Cel mai bun prieten al lui e un Napoleon in miniatura, si i-a fost alaturi de la varsta de 9 ani. In viata de zi cu zi, colectionarul de papusi e o persoana singuratica, izolata, dar poseda o agresivitate pasiva, pentru ca fiind la marginea nebuniei, planul real si cel imaginar risca sa se intrepatrunda deseori, cauzand asftel mentinerea iluziei de puppet-master si in realitate, lucru care de multe ori nu e adevarat. Puppet master are tendinte pasiv-agresive de dirijor al lumii din care face parte, ceea ce il recomanda pentru o pozitie de superior la locul de munca, dar care in acelasi timp e un lucru riscant, pentru ca se poate ca in orice moment sa dezmembreze pe unul din subalterni, sa faca schimb de angajati cu un prieten papusar care lucreaza la o companie rivala, sau, mai rau, sa plece neanuntat, crezand ca jocul s-a terminat pentru azi, iar el isi ia jucariile si pleaca acasa. Colectionarul de papusi e straniu si ciudat intr-un mod periculos pentru ca nu poate sa isi separe obsesia de viata reala. Filmele lui preferate sunt, in ordine, “Chuckie, papusa ucigasa” si “Iluzionistul”, de unde si teama mea instictiva fata de genul asta de fixist neadaptat. A nu se confunda colectionarul de papusi cu colectionara de plus. Colectionara de plus e alt specimen, diferit atat prin sex cat si prin profil psihologic, si va fi tratata in alt capitol.

2. Pasionatul de benzi desenate. La fel o pasiune neinteleasa de unii, cu radacini adanci in trecutul de mic abuzat, neinteles, agresat, pampalau. Crescand intr-un mediu in care cuvantul lui avea fix valoarea 0, evadarea din realitate s-a produs in desenele animate cu Superman, Batman, Captain Planet, Voltron, Spiderman, Transformers si alti super-eroi, cu super-puteri, dar super-inexistenti. Pasiunea lui a avut la un moment dat un drum comun cu cea a colectionarului de papusi, in sensul ca ambii au inceput prin a-si stresa parintii cu cerinte excesive de figurine cu eroii lor preferati. Provenind dintr-o familie in general instarita, pasionatul de benzi desenate nu a avut probleme cu parintii, care s-au straduit in alinarea tuturor suferintelor micutului abuzat de colegi la scoala pentru ca era singurul care a venit in clasa a 4-a imbracat intr-un costum de Batman. A respectat in general cerintele parintilor in masura in care si parintii ii respectau limitele camerei bizare cu icoana vreunui supererou desenata pe tavan. Ca si profil psihologic, pasionatul de benzi desenate e un tip destul de sociabil, cu logoree verbala si multi prieteni, genul de persoana pe care o urasti pentru ca apare cand nu ai chef de el si dispare cand ai nevoie de prezenta lui. Traieste o viata episodica, bine pusa la punct, la fel ca si benzile lui desenate, este mandru de colectia lui(care dealtfel probabil valoreaza destul de multi bani), e un tip organizat, curat, un tip care isi manipuleaza colectia cu manusi chirurgicale, si care face regulat sex cu nevasta, in fiecare joi, iar cu amanta in fiecare marti. In general, pasionatul de benzi desenate duce o viata linistita, are o familie numeroasa si o cariera de succes. Filmul lui preferat e cel in care eroul sau preferat e ecranizat.

Just no title

Vreau sa fiu singur. Nu singur in lume, dar singur in suflet nu vreau sa las pe nimeni sa se apropie de mine, desi imi doresc asta atat de mult. E o contradictie ilogica si un cerc vicios in care ma invart mereu, pentru ca pe de-o parte inca port pe suflet cicatricile tuturor lucrurilor care m-au ranit in viata. Purtand aceste cicatrici, vreau sa fiu singur pentru ca nu vreau sa imi fac mai multe, vreau sa le las sa se vindece de la sine. Pe de alta parte, cicatricile s-ar vindeca cel mai bine daca cineva(sau ceva) ar contribui la asta. Dar, mereu stau cu teama sa nu-mi creez mai multe, pentru ca deja nu as mai suporta alte pierderi. Intr-un an jumatate mi-am pierdut bunica care m-a crescut, prietena de 5 ani cu care trebuia sa ma insor, sora langa care si dupa care am suferit groaznic, prietena care m-a lasat sa duc singur greutatea suferintei mortii surorii mele, si pe deasupra, mi-am pierdut sufletul

Vreau sa fiu singur sa ma vindec, si nu prea vreau, sunt confuz si din cauza asta sunt constient ca ranesc pe cei/cele din jurul meu. Mai bine sunt singur, pentru a nu rani pe nimeni.

Sunt pierdut, depresiv, am o perioada in care ma simt nemernic pentru ca sunt nemernic. Inca simt ploaia din noiembrie

Dor de ....

Motto: Sa-mi bag, ce tarantula am in spate...

Cand ploua imi vine sa merg la mine acasa in Targu Jiu sa vad daca acolo ploua cu aceiasi stropi mici si reci ca aici. M-am trezit intr-o zi ca m-am uitat sa vad daca mai e zapada pe munti. Instant mi-am adus aminte ca sunt in timisoara si aici nu pot sa ma uit sa vad muntele. Mi-am adus aminte azi de cei 19 ani petrecuti in Targu-Jiu, cum mergeam in fiecare zi la scoala cate 10 minute pe jos si mai tarziu cate 15 minute, tot pe jos, la liceu. Liceul era mai departe decat generala, dar mi-au crescut picioarele intre timp si aveam pas mai mare, implicit viteza mai buna. Mi-am adus aminte de barul unde ma mai opream in drumul meu spre liceu, cand n-aveam chef de prima ora de mate. Mi-am adus aminte cum uram prima ora, de la 7.30, mai ales iarna. Drumul era groazic, imi inghetau oasele, dar din datorie pentru patrie si din dorinta de a ma educa il parcurgeam cu inima deschisa (aiureeeeeeeeea, numai asta nu aveam eu in cap atunci). Mi-am adus aminte de serile de vineri cand eram printre ultimii din liceu care plecam acasa, din nou pe intuneric. Atunci era ca acum. Doar sfarsitul saptamanii conta, in rest era o rutina, dar una placuta pentru ca zilnic se intampla ceva deosebit.

Era intuneric si frig mereu la primele ore, dar mai ales frig. Tin minte cum in pauze ne strangeam la soba. Soba nu era destul de mare ca sa putem toti sta linistiti langa ea, si mereu cate unul mai fraier(uneori si eu), nu aveam loc desi as fi vrut sa-mi incalzesc fesele. Tin minte cum de multe ori nu eram deloc genlemani si alungam fetele de pe locurile noastre(ba nu, le trageam efectiv de acolo). Mi-am adus aminte cum un coleg i-a dat foc parului unei colege intr-o pauza, din gresala. Mi-am adus aminte de bulgareala de iarna, de grupul fetelor vesele(4) care au facut schimb de prieteni intre ele de mai multe ori, pana cand fiecare a fost cu fiecare(aproape, nu stiu sigur). Bineinteles ca prietenul nu era la liceu, asta era o prostie, era undeva de varsta mea actuala. Tin minte cum echipa de fotbal a clasei mele(din care eu nu faceam parte) era cea mai buna din liceu. Tin minte cum mergand intr-o dimineata de iarna spre scoala, am trecut pe langa o masina parcata langa trotuar, si am simtit caldura prin geamul intredeschis. Am zis ca trebuie sa-mi iau si eu o masina care face asa caldura iarna(dacia nu era asa calduroasa, intre timp mi-am luat bmw). Tin minte cum mergeam la meditatii, doar pentru a avea note mari la matematica. Sincer nu m-au prea ajutat meditatiile alea nici la bac, nici la admitere, am reusit pe bostanul meu(destul de mic, dealtfel). Nu cred ca am nici cea mai mica admiratie pentru profesorul respectiv, intre timp am aflat ca i-a fost aplicata o mica "corectie". Din punctul meu de vedere, probabil a meritat-o. Mi-am mai adus aminte si de motivatul absentelor in catalog(nu aveam prea multe, in general am fost o clasa si o promotie buna, dar dosarul trebuia sa fie impecabil).

Si tocmai cand incepusem sa cred ca am fost un mic pampalau tocilar, mi-am adus aminte de majorate, motiv de destrabalare si deteriorare a conditiei umane pentru persoanele neobisnuite cu genul asta de viata. Mai ales a fetelor. Atunci mi-am dat seama ca eu de fapt am dus genul asta de viata incepand cu terminarea scolii generale. Atunci am inteles ca eu nu am fost atras de spiritul de turma al colegilor mei pentru ca aveam o conditie materiala mai modesta, dar una spirituala mult mai dezvoltata. Cand ei isi etalau mobilele, masinile sau toalele, eu eram obosit pentru ca cu o noapte inainte fugeam sarind garduri, beat, urmarit de o ceata de tarani furiosi. Cand ei dormeau in patut, pe mine ma apuca dimineata spargand seminte la coltul strazii cu golanii din cartier. Tigani, romani, smecheri din oras, cu femei la produs in spania, in general oamenii la marginea legii, la marginea supravietuirii, la marginea constientei. De ce am fost mereu atras de viata asta? Nu stiu. Poate pentru ca nu mi-am permis luxul de a ma trezi mereu cu ce vreau de la tati. Poate pentru ca nu mi-a placut niciodata monotonia vietii, pentru ca ma plictiseam teribil la discutii filozofice deontologice (deontolog = persoana care spune un cacat cu cuvinte complicate).

Ce concluzie trag de aici? Nici una, inca imi caut concluzia...

O zi ploioasa iti doresc, natiune invizibila !

Just do it ......jump already

Pac pac, din moment ce nu am mai scris de cateva zile, probabil ca era cazul sa bag o postare noua. Sunt ocupat, sunt plecat 11 ore pe zi, si practic nici nu am vrut sa zic nimic nou...am vrut ca postarea anterioara sa ramana un timp.

O noua zi, acelasi rahat e vorba mea de duh din ultimul timp, ceea ce inseamna ca m-am saturat de viata mea actuala. Se spune ca fara schimbare nu exista progres, asa ca pentru a progresa, si din moment ce nu imi mai place viata actuala, ar trebui sa schimb ceva, nu? Am stat, m-am gandit la lucrurile pe care as putea sa le schimb. Nu am ajuns la nici o concluzie acceptabila cel putin pentru moment

Lumea are probleme. Nu cu capul ca alea sunt evidente....lumea are probleme cu viata. Acum cand ajung la o varsta la care incepe sa se faca simtita apasarea vietii si a responsabilitatilor, acum incep sa constate ce presupune viata si reusita in viata(acum e un termen relativ, depinde foarte mult de perspectiva, pentru unii acum inseamna 15 ani, pentru altii 35). Ideea e ca toti ajung la acum, mai devreme sau mai tarziu.
Nimeni nu-i suporta pe aia care ajung la acel moment mai tarziu, ii privesc cu invidie ca au mereu tot ce si-au dorit si ca datorita parintilor/bunicilor/extraterestrilor/sponsorilor, au tot ce le trebuie fara sa faca nimic. "uite si la ala, are 30 de ani, sta cu prietena si ii face ma-sa de mancare, ii spala ma-sa hainele. nu are serviciu, sta si se scarpina in cur toata ziua". Bai eu nu sunt invidios pe ei, pe cuvant. Mie imi pare bine ca am fost nevoit de mic sa stiu valoarea banului, muncesc ca orbul, dar intr-un final stiu ca asta o sa dea roade. Trebuie, nimeni nu s-a trezit bogat, toti au muncit, mai putin hotii...dar riscul de a trai in spatele gratiilor e prea mare si eventualele castiguri nu ma atrag

Lumea are probleme in familie de exemplu. Vezi lume trista, lume care vine sa ceara un sfat, lume daramata psihic. La toti incerc sa le spun ceea ce fac eu pentru a supravietui. Asta nu inseamna neaparat ca o sa mearga si in cazul lor, dar e mai bine sa vada ca cineva are probeleme si mai mari decat ale lor, poate asa o sa sa se ambitioneze sa depaseasca momentele grele.

Lumea are probleme cu capul...pitipoancele mai ales. Pentru ele totul se invarte in jurul genitalelor. Au sexul potrivit, au tot ce vor. E o problema de abordare. Ele stiu ca un barbat vrea sa le arda, si de aici pleaca mereu cu un avantaj psihologic. E ca un joc intre vanator si prada. Prada se transforma in vanator pentru ca are puterea de a-l selecta pe cel care mai tarziu ii va cadea in plasa. Urasc avantajul asta psihologic, e ca si cum ar juca DOTA cu coduri. Eu ma chinui sa cuceresc castelul iar ea, cand i se pune pata, baga codul si-si mai toarna 5 turete pe latura pe care atac eu, dar isi deschide flancul pe unde ataca cocalarul cu BMW la scara. Din sictireala, ii poate pune sa se lupte intre ei pana crapa, la portile castelului, doar asa de amuzament.

O femeie are nevoie de cel putin 2 barbati odata. Ala care o plimba de mana si care ii cumpara flori, ala care e langa ea cand ii e greu, ala care ii face cadouri scumpe si sta cu gura cascata la orice poveste de adormit fraierii ii toarna ea. Si mai e celalalt, ala care o trateaza ca pe un gunoi, ala care o jigneste si o lasa sa astepte in ploaie, ala care o suna la 2 noaptea si o cheama sa-i faca clatite, dupa care i-o trage si o trimite acasa cu taxiul. La atacul asta al printesei cu castel si coduri, celalalt are megacodul, ala care anuleaza orice, are portita lui prin care ajunge mereu sub fusta domnisoarei.

Hai gata ca ma culc, las gandurile rele pe maine...bye natiune invizibila.

Povestile toamnei ...

proza seaca, by Gusti

O zi mohorata de toamna tarzie, inca e suficient de cald incat sa nu ninga, dar ploaia imi loveste fata sacadat si rece, iar vantul mi-o taie in zeci de bucatele. Masina zace in parcare, numerele provizorii i-au expirat, iar abilitatea cu care statul roman nu reuseste sa se lupte cu birocratia si sa grabeasca procesele firesti inca uimeste pe toata lumea. Ma grabesc spre casa, de parca acolo mi-ar astepta raspunsurile la toate problemele pe care le am, de parca adapostul nesigur si neconfortabil al garsonierei 4x4, full option, de la etajul 3 ma poate adaposti nu doar de intemperiile toamnei de afara ci si de cele din sufletul meu. Parca in casa, in care stau eu si colegii mei, 5 paianjeni si 2 muste care au uitat ca trebuie sa adoarma pentru ca imediat va incepe iarna, gasesc ceea ce mi-a lipsit mereu, sufletul meu isi va inceta zbuciumul si se va putea elibera de greutatile care imi zac in suflet precum 2 saci grei de plini cu ciment. Am ales drumul prin ploaie pentru ca atunci cand ma simt mizerabil in suflet am nevoia sa transpun asta in exterior si sa ma simt mizerabil si fizic. Ploaia marunta mi-a udat deja parul, picioarele sunt imbibate in apa rece. Nu cred in umbrela. Umbrela e pentru emo. Eu vreau sa-mi infrunt furtuna cu seninatate, fara umbrela, fara hanorac, vreau sa ma simt mizerabil. Ajung intr-un final acasa, primitoare ca de obicei. Ciudat, cand intru, nu ma invaluie siguranta pe care o asteptam, mai degraba ma invaluie cu peretii ei reci si goi, care nu imi vorbesc si nu-mi povestesc cum a fost ziua lor. Pe marginea patului zace tricoul in care am dormit azi-noapte si pe care l-am aruncat in graba de dimineata. Intru i n casa, ud si dezolat, si firesc gasesc geamul de la bucatarie exact cum il lasasem de dimineata, deschis. Vantul si ploaia si-au facut de cap toata ziua cu perdeaua mea, iar acum ea zacea cu un capat intr-o balta pe masa din bucatarie. Fluturasii de pe frigider au inghetat si ei in zbor. E frig in casa, frigul ma cuprinde si pe mine pentru ca apa imbibata in hainele mele incepe sa-mi arate ca nu m-am nascut scafandru. Imi pornesc tacticos laptopul, pentru a auzi si alt zgomot in afara de cele facute de propria persoana. Pe desktop, imaginea sorei mele zambind sub un cer albastru de vara, langa un lac si mai albastru imi umple ochii de lacrimi. Doar acolo o mai pot vedea zambind. Desi in poza zambeste, in capul meu nu aud decat ecourile de durere si plansetele. Sufletul sfasiat si singur mi se crispeaza si se strange intr-un punct mic. Pentru ca punctul in care s-a strans e prea mic pentru a contine tot sufletul meu, pieptul incepe sa ma doara si ma asez pe pat intr-o strangere similara celei din sufletul meu. Iau din raft o carte veche cu coperti negre din care mai citesc 3 rugaciuni pentru sora mea mai mica care s-a dus. Mi-e atat de dor de rasul ei, culmea e ca nici in vise nu imi mai zambeste. O visez doar indurerata, doar induiosata, pentru ca desi si-a dorit atat de multe, a primit atat de putine de la viata. Incep sa tremur, semn ca trebuie sa merg la dus, nu mai pot sa zac ud pe pat.

In baie, un chip barbos ma priveste trist de dincolo de oglinda. Nu mai am nici o bucurie in lumea asta devastata de plecari. Ma simt gol si parasit, la fel ca si casa in care locuiesc. Nu stiu cat va mai trece pana voi vedea din nou o raza de soare. Imi amintesc cuvinte care dor : “Peste un an o sa ma uitati, nici nu o sa va mai amintiti de mine”. Nu Oana, nu vreau sa uit. Nu vreau sa uit nimic, te-am tinut de mana si ti-am promis ca nu te las.

Nu o sa te las....

O zi din viatza lui Gusti.

Motto: Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui


Forgotten hopes

Gusti e prietenul meu imaginar, piticul care imi sopteste sa tin in picioare un bloguletz micutz care e pe moarte...

Gusti se trezește în fiecare dimineață deodată cu mine. Când îmi suna telefonul, el îl oprește. Când vreau sa ma ridic din pat, el îmi închide pleoapele și ma împinge la loc. Gusti se lupta cu mine sa rămân, eu ma lupt cu Gusti sa ma ridic. Când eu aleg țoalele pe care sa le îmbrac, Gusti îmi arata numai haine naspa. Cat timp eu ma spăl pe dinți, el folosește WC-ul. Când eu vreau sa-mi aranjez freza cât mai bine, Gusti e ocupat sa mi-o aranjeze cat mai naspa. Ma încalț și Gusti îmi înnoadă șireturile. Merg pe strada și Gusti îmi pune piedica. Ajung la lucru și îmi dau seama ca Gusti mi-a mutat cartela de acces în cealaltă geaca. Îmi vine sa-l omor...

Vreau sa muncesc și Gusti îmi închide ochii de oboseala. Vreau sa scriu un document pentru lucru și Gusti ma trage de urechi și ma îmbârliga sa bag pe blog un subiect cu pitipoance.

Ies in oras, caut si eu o felina de agatzat si Gusti imi arata pitipoance. Ies a doua zi cu pitipoanca care mi-a aratat-o Gusti si ma goleste in portofel. O aduc acasa si realizez ca Gusti mi-a ascuns prezervativele doar ca sa ma facă de ras. Cu măciuca tzapana, îmi vine sa-l OMOR !!!

Gusti e elementul negativ din viata mea, ala care imi arata ca viata e neagra desi eu incerc sa o vad roz. Gusti se joaca cu sentimentele mele, Gusti imi indeparteaza prietenii si iubitele. Gusti vrea sa devina cel mai important lucru din viata mea.

Acum o luna jumate am hotărât ca trebuie sa scap de el. Am început sa-l fac poshta pe net, sa-l expun în toata splendoarea lui, sa-l măscăresc public. E înverșunat si deocamdată nu cedează, încearcă sa-mi facă viata și mai grea.

Ehe, Gusti, nu cedezi tu, nu cedez nici eu... TE OMOR FRAIERE !!!

Gura care sparge pumnul

Subiecte de abordat. Poate o sa le detaliez vreodata

Gandirea si comportamentul colectiv reuseste si in anul 2009 ca sa subjuge majoritatea populatiei in interesele grupurilor care conduc lumea.

Vreau sa vad un SF. Un SF asa de tare incat sa cred ca lucrurile alea se pot intampla in realitate. Sa cred ca mintea bolnava a regizorului a avut un moment de clarviziune si a conceput o capodopera a uitarii, a cufundarii intr-o realitate alternativa, a evadarii din prezentul jegos.

Mereu mi-am dorit sa dau un backshot. Daca nu stii ce-i aia, da un google, ca sa te lamuresti.

Femeile gandesc ilogic si de aici nu stii la ce te poti astepta si ai impresia ca sunt fiinte complexe.

Orasul asta e o mizerie.

Eu nu exist in realitate.


ma bag la somn, bye natiune invizibila.

Lucruri inutile la femei, partea 3

Partea I, aici(click link)
Partea II, aici(click link)

Subiectul de azi : cerceii


Aia din urechi. Cerceii sunt cel mai intalnit si cel mai inutil lucru pe care poti sa-l gasesti la o femeie. Cerceii definesc o femeie la fel de mult ca parul lung sau fusta, de exemplu.

Fizic nu le ajuta cu nimic. Nu le ajuta sa stea suspendate in copaci. Nu pot sa gaseasca nordul cu cerceii(nu ar putea sa gaseasca nordul nici cu busola/gps-ul). Cu cerceii nu pot sa asculte radio, civilizatiile extraterestre nu comunica cu ele prin intermediul cerceilor. Nu gasesc apa in desert, nu absorb radiatiile solare, nu pot sa detecteze radarul din trafic cu ei. Nu pot sa care nimic agatat de cerceii toarta. Singura utilitate? Urechilor mari, de elefant le trebuie cercei mari ca sa distraga atentia de la ceea ce e cu adevarat important.

Cu toatea astea toate trebuie sa aiba cercei, de diferite forme, de diferite marimi, de diferite materiale, cercei de seara, cercei de zi, cercei pentru micul dejun, pentru cina, cercei pentru club, cercei pentru sex, etc. Mintea lor feminina trebuie sa asorteze urechea cu pantoful si unghiutele. Se asteapta sa iti dai seama cand si-a cumparat o pereche de cercei noi si se lauda cu cerceii intre ele.

Pe vremuri ajuta la deosebirea femeilor de barbati, pentru ca nepieptanata, neepilata, nemachiata, fara tocuri, unghii, ruj si alte prostii, o femeie e jalnica si putea fi deseori confundata cu un barbat daca n-ar fi fost fusta sau cerceii.
In zilele noastre cerceii au conotatie sexuala, ca orice alt lucru feminin dealtfel. Practic ele cred ca niste cercei mai deosebiti le ajuta sa ajunga mai repede in pat.

Efectul lor asupra mea? Nu ma intereseaza ce cercei ai cand incerc sa te agat. Nu m-ar deranja totusi un piercing in limba, in sfarc, buric sau mai jos...

Cineva sa o omoare pe tanti din filmuletz:

La cersit

Scriu mai rar, chiar cu riscul de a-mi pierde fanii invizibili, pentru ca am un program foarte incarcat.

Urasc cersetorii. Aia care stau la coltul strazii cu cate un afis in brate cum ca ar avea o tumoare inoperabila sau aia care vin la masa ta intr-un local sa-ti ceara un leu sau o tigara. Sunt asa de nesimtiti ca nu pleaca, stau acolo si asista vreo 5 minute la discutiile tale private, pana se plictisesc, pana le dai o tigara sau un sut in muie. Prefer varianta 3 pentru ca te scapa repede de stress. De multe ori cersetorii sunt copii, ii vezi cum isi cumpara tigari din banii castigati. Imi vine sa-i bat pana ii lesin cand vad ca au 5 ani, fumeaza ca nesimtitii, incep sa te injure sau sa faca misto de prietena ta daca nu le dai bani. Complexul studentesc TM e plin de bulangii din astia mici. Eu va recomand sa-i scuipati cum ii vedeti ca se pun in calea voastra ca nesimtitii. Eu personal prefer varianta cu sutul cu spitzul in muie, e mai de efect.
In Paris :P, e plin de ei pe metrou, langa Notre Dame, in magazine, la cersit, la furat la orice, numai la munca nu. De obicei astia sunt tigani, dar de multe ori mai vezi si romani decazuti moral care fac asta. La tigani e de inteles, ei nu au nici un scop pe lumea asta, ei n-au construit nimic niciodata, doar au distrus, dar la un roman ma astept la mai mult, ma astept la o oarecare demnitate, nu la intins mana. Muciosii astia merg afara, ne fac tara de ras, apoi se intorc in Romania si sunt full de bani. Au o atitudine de maimuta, cand incearca sa se laude cu ce mare personalitate e el, de parca ar fi pictat capela sixtina si trebuie sa-i aratam respect. El de fapt a scuipat si a lustruit pantofi 3 ani si acum are zeci de mii de euro in cont.

Chiar si aici, daca stau sa ma gandesc, un frecangiu din asta e mai castigat decat mine de exemplu. Castiga mai bine, are program flexibil, de cele mai multe ori scurt, imbina munca efectiva cu distractia, are echipament de lucru la alegere, presteaza o munca in aer liber, curat. Mai sunt aia din intersectii care vin, iti dau un smecleu pe parbriz si ti-l lasa acolo daca nu le dai bani. Pe astia i-as pune sa-l linga de acolo, si apoi sa-mi curete cauciucurile cu limba astfel imbibata. Boschetarii astia sunt produsul societatii noastre totusi. Cum sa fie altfel cand fetele toarna puradei de pe la 16 ani, ii depun frumos la o casa de copii, apoi merg sa toarne altul. Fapt real, am auzit ca la un liceu din Petrosani, in clasa a 11-a, cateva fete au deja copil, altele sunt maritate, altele nu sunt maritate dar sunt bortoase. Mi s-a parut incredibil. Ne asemanam din ce in ce mai mult cu natiile africane din ghetourile din New York sau Paris. Bai asa am ajuns, sa ne comparam cu neanderthalii aia?

Dumnezeule, ce am fost si ce am ajuns ....

Ana, reloaded

Motto: "Pentru ca nimeni nu merita nimic. Chiar si tu mi-ai demonstrat asta"

Soarta e ironica mereu. Blamez femeile si le consider fiinte inferioare, care se pierd in complexitatea lor neinteleasa de nimeni pentru a sfarsi in mediocritate sau a-si dedica viata imbecilizandu-se, imbracandu-se, parfumandu-se, aranjandu-se imperechandu-se,etc, si pentru a nu realiza nimic concret Soarta vine si in ironia ei imi demonstreaza ca cele mai importante persoane in viata mea, cele care m-au ajutat cel mai mult, cele care m-au sustinut cand mi-a fost greu, cele de la care am avut cel mai mult de invatat si cele pe care le respect cel mai mult sunt femei. Da ati auzit bine, sunt femei. In primul rand mama mea si sora mea(Dumnezeu sa o odihneasca in pace ¡). Ele m-au invatat ce inseamna viata, ce inseamna durerea, ce inseamna lupta, taria de caracter, increderea, sacrificul si multe alte lucruri despre care nu are sens sa vorbesc acum. Deci, cele mai importante persoane in viata mea sunt mama si sora, iar cele mai bune prietene sunt femei. Nu stiu cum se face ca persoanele de sex opus sunt singurele care pot discuta deschis si de la care pot sa aud o opinie pertinenta si dezinteresata(cel putin asa cred). Postarea asta e despre o foarte buna prietena de-a mea, sa-i zicem Ana, pentru ca e mai usor de scris. Ana e una din exceptiile de la regula mea care spune ca toate femeile sunt pitipoance, nu gandesc prea mult si sunt interesate de bani, si ca partea materiala e mai importanta decat multe alte lucruri cand aleg cui sa isi deschida picioarele. Pe Ana am cunoscut-o acum 3 ani, pe net si doar atat. Suna patetic si cocalaresc, dar asta e adevarul. Nu am cunoscut-o pe hi5, matrimoniale sau alta retea sociala in care indivizii si individele isi scot in evidenta tot soiul de calitati(mai putin cele intelectuale) in incercarea de a se agatza reciproc. Pe Ana am cunoscut-o absolut intamplator, datorita sortii, aceeasi soarta ironica facand ca mai apoi sa ajungem sa vorbim. Prietenia intre noi nu a inceput brusc, relatia noastra incepand ca orice alta relatie normala intre un cocalar si o pitipoanca, adica eu cautand-o in disperare si incercand fel si fel de trucuri pentru a ii intra pe sub piele(pentru ca eram atras fizic de ea – am uitat sa zic ca arata foarte bine), ea fiind prea ocupata cu expedierea mea si a celorlalti(pentru ca era pitipoanca care arata bine). Spun ca era pitipoanca pentru ca in perioada aia, fiind studenta, la fel ca si mine dealtfel, ea era aproape in fiecare seara in club, pe boxa, cu cocktailul in brate. Traia intr-o lu Intre timp, a schimbat cativa iubiti, baieti cu bani, baieti care plecau in vacante in thailanda, sau isi faceau revelioanele in poiana. In mare, ducea o viata de pitipoanca, nu e nevoie sa intru in detalii despre toate prostiile inutile pe care le facea. Totusi, era desteapta(inca este). Si-a mai pierdut din farmecul personal, din frumusetea de alta data, dar inteligenta nu i-a disparut.

Treptat, am inceput sa vad in ea altceva, nu mai incercam sa o agat, mi-am dat seama ca e in zadar, dar obsesia mea legata de ea nu a fost in zadar, pentru ca am castigat un prieten. Ana mi-a influentat viata intr-o mai mica sau mai mare masura, a fost alaturi de mine timp de 3 ani si ma cunoaste probabil mai mult decat multi din prietenii mei. Am avut de invatat de la ea, nu m-a ajutat material cu nimic, nu mi-a dat sfaturi prea consistente mereu, dar avea capacitatea ca de fiecare data dupa ce vorbeam cu ea sa imi revin din cine stie ce depresie mai eram, sa ma ambitionez, sa merg mai departe. Nu e o persoana pe care sa o intalnesti la tot pasul, e inteligenta, asculta muzica buna si are ambitii mari. Una dintre ele e sa plece din groapa de gunoi care e Romania.

Recent, a decis sa se marite. Cum nimic la ea nu e banal, ea a decis sa se marite cu un arab-american, pe care il stie de 4 ani dar pe care l-a cunoscut personal doar o saptamana. S-a indragostit prea tare, e jumatatea ei, e minunat, au o piesa care ii defineste ca cuplu. A intrat si ea in randul femeilor care atunci cand intalnesc pe cineva care le pot propulsa viata spre ceva ce doar au visat, fara mult efort, aleg calea asta. A cunoscut pe cineva care nu e roman, pe cineva cu alta gandire, alta mentaltitate, cineva care vede lucrurile altfel si are un evident aer de superioritate stramband din nas la mirosul de balega de la noi din tara si a fost impresionata la maxim, atat de impresionata inca s-a hotarat sa-si schimbe radical viata si sa plece in State. Cum naiba pisi, daca tu ai trait in romania toata viata, e normal ca atunci cand cineva vorbeste nativ engleza, e elegant si rafinat, e inteligent si amuzant, pai cum naiba sa nu-ti placa de el. Daca in jurul tau au fost numai dobitoci tot timpul normal ca un astfel de tip ti se pare mana cereasca. Adevarul e ca daca nu face pasul asta acum, poate nu o sa-l mai faca niciodata. As putea sa fiu pornit impotriva ei, pentru ca nu demonstreaza ca e decat o alta pitipoanca care si-a gasit un fraier care sa o intretina. In inteligenta ei sper sa nu o afecteze prea tare statutul asta de femeie intretinuta, dar pe de alta parte...e femeie asa ca nu o sa ii fie greu sa se acomodeze.

As putea sa o dau drept exemplu negativ in ceea ce priveste dorintele si aspiratiile unor pitipoancelor. Dar pentru ca azi sunt indulgent, pentru ca o cunosc prea bine incat sa stiu ca nu s-ar juca cu viata ei daca nu ar iubi cu adevarat si pentru ca, ironia sortii, e cea mai buna prietena a mea, nu pot decat sa ma bucur pentru ea si sa ii urez succes in viata ei viitoare.

Postarea asta e despre tine, Ana. Bravo, l-ai gasit pe Ion. De acum inainte o sa se scrie anecdotic despre voi doi.

PS

Cu dedicatie :

Unu:

Doi

Trei


Acum dispari ca Houdini

Fixatii, 1

Fixatiile sunt acele lucruri pe care cineva le face in mod repetat pentru ca i se pare ca este mai deosebit decat ceilalti, ii creaza o falsa impresie de importanta, transpuse in viata de zi cu zi, nu il ajuta cu nimic. Unii le numesc vicii, eu le zic fixatii pentru ca suna mai cul. Oamenii simt nevoia sa faca ceva, in timpul ramas liber dupa lucru sau dupa scoala pentru ca existenta lor banala zilnica nu e suficient de palpitanta. Trebuie sa faca ceva deosebit, ceva in care sa investeasca multa pasiune, ceva cu care sa poata sa se intalneasca cu cei 10 ciudati care mai fac lucrul asta si sa vorbeasca lucruri pe care majoritatea nu le inteleg. Reuniunea aste de freak-steri se numeste comunitate, club, grup, asociatie, ACR, militie, bar gay, etc. O sa incep sa insuri fixatiile pe care le cunosc, multiepisodic, asa cum v-am obisnuit. Incerc sa amestec obsesiile comune cu cele bizare(sau prea putin recunoscute). Here goes:

1) Timbre. Daca esti pampalau, poti sa colectionezi timbre. Mergi frumos la cutia postala din scara blocului si aduni scrisorile care le poti scoate cu talentul de hacker de cutii(cutii-hacker), le iei timbrul si le pui frumos inapoi, pentru ca nu te intereseaza continutul. Colectia se mareste, faci clasoare, cauti pe net comunitati de pampalai care se aseamanna cu tine. Cand ajungi sa castigi suficienti bani, poti sa cumperi timbre scumpe, de acum 100 de ani, pe care si-a pus flegma Eminescu, de exemplu, in celebrele scrisori catre Veronica Micle. Obsesia e amplificata de faptul ca e o ocupatie de gay-people, nu prea poti sa te lauzi cu asta pentru ca esti automat catalogat. Nu recomand nimanui sa adune timbre, dar e o modalitate de a iti umple timpul si de a iti stresa vecinii.

2) Pescuitul. Inca din stravechile timpuri, omul are instincte de vanator si pescar. In zilele noatre cand porcii si puii se produc pe benzi rulante, practic nu mai e nevoie de specialisti care sa fenteze un animal si sa-l prinda intr-o capcana. Pescuitul e o fixatie destul de solicitanta. Implica mult timp liber, nervi, unelte scumpe, masina si inca vreo 2-3 prieteni care impartasesc aceeasi pasiune. Poti sa te pierzi de lume, sa petreci chiar si mai multe zile pe balta. E si o modalitate de a pleca de acasa de la gagica-ta si de a merge la gratar cu alta. Ii spui ca esti la pescuit cu baietzii, oricum stie ca esti groaznic si nu prinzi nimic deci nu trebuie sa te justifici cand ajungi acasa ca in loc de peste mirosi a parfum de femeie.

3) WOW. E un joc, World of Warcraft, in care controlezi un presonaj fictiv si unde poti sa te bati, sa fii cel mai tare, sa ai multi bani, sa violezi anal pe unul mai smecher ca tine si sa te simti bine. Totusi, e destul de obsesiv, impatimitii pot sa piarda efectiv zile intregi in lumea lor virtuala. La fel este o fixatie, pentru ca implica mult timp pierdut, putine castiguri in viata reala, oboseala psihica, etc. Ca si toate jocurile pe calculator, de cele mai multe ori cei care le practica sunt pampalai in viata reala, au nevoia de a se refugia intr-o existenta virtuala unde toate problemele lor dispar si unde sunt stapanii lumii/semizei/master of the universe. Cateodata fixatia se transforma in dependenta si atunci toata energia lor e canalizata spre lumea virtuala, un mic mordor cu elfi, orci, pitici, hobiti, si alte animalute ciudate, dar unde personajul controlat de catre fixist este capabil sa fie cel mai jmeker cocalar din cartier.

4) Sex-fixation. Practicantii sunt de ambele sexe, numai ca metodele fixatiei lor sunt diferite. Femeile ajung de cele mai multe ori sa fie cele mai abile practicante, pentru ca in mod natural au avantajul ca fixatia lor nu necesita mult efort. E simplu: esti nimfomana, poti lejer sa practici sexul ca pe un sport, cu necunoscuti, prin wc-urile de club, in camere de hotel, pe banchetele din spate, oriunde te apuca subit nevoia de a iti exprima fixatia. Pentru barbati e mai greu, pentru ca implica fie talent nativ la agatzat, fie profesioniste platite. Ca si orice fixatie, ai o comunitate in care poti sa intri in competitie cu cei care iti impartasesc obsesia. De multe ori, si femeile si barbatii aleg sa fenteze jocul si sa-si satisfaca singuri fixatia, caz in care nu te poti lauda in comunitea din care faci parte cu performanta atinsa. Cateodata extremistii se transforma in devoratori de pornoshaguri si sex-fixationul lor se transforma in laba-fixation. Daca in comunitatea din care faci parte auzi pe unul ca nu a mai avut o femeie de jumate de an, trebuie sa ai grija cand dai noroc cu el, si sa iti pui semne de intrebare cand merge la baie cate 10 minute de fiecare data cand vede o femela dornica. Ar fi de preferat ca acesti membri sa fie exclusi din clubul vostru exclusivist.

5) Ciorapi. Murdari. Acum esti cu adevarat deosebit. Ai colectia ta de ciorapei, de la cei rosii cu dungulitze, pana la cei albastri cu degetzele. Ciorapeii nu trebuie sa fie curati, atunci nu mai e nici un farmec, ei trebuie sa fie purtati de cel putin o data, si daca se poate de un picior celebru. Unicatele sunt la mare cautare. “Ultimul ciorap purtat de soldatul Paraschivescu in cel de-al doilea razboi mondial inainte ca sa-i fie amputate picioarele”. Asa ceva e piesa de colectie. Ciorapeii cu rupti in dreptul degetului mare sunt de asemenea de colectie. Sau ciorapeii rupti in dreptul tuturor degetelor si a calcaiului. Uzura indelungata ii face mai valorosi. Asa ajungi sa ai ciorapi in rama in loc de tablouri de rembrandt. Te gandesti ca ai putea impreuna cu prietenii tai ciorapishti sa faceti un muzeu al ciorapului murdar. Parintii nu mai vin la tine acasa pentru ca miroase a picioare mereu. Femeile te ocolesc pentru ca porti un ciorap pe cap iarna, in loc de caciula. Ultima data cand ai facut sex, ai folosit un ciorapel pe post de durex. Te gandesti ca ai putea sa faci genti in forma de ciorap, incaltaminte cu imprimeu de ciorap, scaune in forma de ciorap, cercei in forma de ciorap, si exemplele pot continua. De asemenea fixatia asta e de evitat pentru cei care vor o viata sociala bogata.

Atat, pentru prima data.

Pupici

Pupiceii in fund sunt la moda in zilele noastre la fel cum au fost intotdeauna. Calea cea mai simpla pentru a ajunge sus e sa cunosti persoanele potrivite si sa ai buzele umezite mereu, pregatite de a satisface orgoliul sefului.
Se pot forma clasamente, ierarhii intregi de pupicei inlantuiti in sarutul iubirii dorsale, pornind de la cel mai mare nivel si coborand pana la licuricii obisnuiti care pupa in fund seful ca sa ajunga un sef mai mic. Exemplificativ, conducatorii tarii ne arata procedura prin care poti pleca de jos si poti ajunge sus daca pupi fundul care trebuie.
































Ca sa fii pupicel, nu trebuie doar sa ai un basesc care sa te conduca spre glorie. E totusi greu sa fii un pupicel bun, atat de bun incat limba din fundul celui pe care il pupi sa nu devina prea evidenta si deranjanta, pentru ca atunci se poate descotorosi de tine. Nu oricine poate sa fie pupincurist, trebuie sa te nasti cu talentul asta. Unii au talent nativ pentru asta, iar altii doar se chinuie sa invetze meserie dar nu reusesc. Altii, asa ca mine sunt dezgustati de meseria asta murdara si la propriu si la figurat.

Apoi, cei nativi se impart la randul lor in mai multe categorii. Categoria de top e reprezentata de cei care pupa in fund, dar sunt atat de convinsi ca nu fac lucrul asta incat reusesc sa ii convinga pe toti din jurul lor ca ei joaca curat si reusesc prin propriile forte. Chiar sunt convinsi ca nu sunt pupicei. Categoria asta, first class de pupicei nativi si inocenti, e foarte raspandita in jurul nostru si de multe ori ne e greu sa ii recunoastem, pentru ca au o mare abilitate in ceea ce fac.

Nu suport sa vad linguseala ieftina si gadilatul orgoliului. Limba in cur ma dezgusta, ca si pe majoritatea oamenilor, de altfel. Sigurii perversi care adora asta sunt cei care fac asta constant si cu o placere deosebita, si, bineinteles cei al caror dos e zilnic alintat de una sau mai multe buze umede.

Iubire & dezgust, episodul 3

Din episoadele telenovelistice trecute:
Iubesti (Iubire si dezgust, episodul 1)
Suferi (Iubire si dezgust, episodul 2)

Motto: “Experienta este numele pe care fiecare il da greselilor sale.” Oscar Wilde


How we became fire

Dupa perioada de incertitudine si ratacire cauzata de pierderile importante din viata ta de mic anonim in care esti in cautarea adevarului absolut despre femei, realizezi ca nu exista asa ceva. Nu exista un adevar absolut. Descoperi incet ceea ce stiai si auzeai mereu la altii in jurul tau: toate femeile sunt la fel. Din cauza asta incepi sa le tratezi pe toate la fel, acum ai experienta necesara capatata in aventurile de fucker. Te-ai schimbat aproape irevocabil intr-un insensibil misogin, fara suflet, o persoana care nu mai cauta la o femeie lucruri care evident(pentru tine) sunt inexistente. De aici si pana la o agenda plina nu e mult si incet incet chiar incepi sa detii controlul vietii tale sentimentale. Fiindca ca ti-ai dat seama ca e incontrolabila, iti propui sa devina absenta. Orice relatie cu o femeie devine implicit lipsita de sentimente si atunci problema e cvasi-rezolvata(din punctul tau de vedere). Atunci cand nu iti mai irosesti energia incercand sa fii pe placul pitipoancelor, ti-o redirectionezi spre lucrurile care cu adevarat ar trebui sa fie importante in viata ta. Asa incepi sa petreci mai mult timp cu familia, te preocupa cariera si te implici mai mult in munca ta, practic iti dai seama ca cel mai important lucru pentru tine trebuie sa fii tu, si de aici iti imbunatatesti vizibil viata. Pitzipoancele au cazut pe locul 10 in lista ta de prioritati. Din momentul asta insa incepi sa ai din ce in ce mai multe. Pur si simplu sunt niste legi nescrise, ale lui "Murphy" daca vrei, care probabil spun ca atunci cand nu cauti un lucru, el te gaseste singur. Atunci cand iti cautai pitipoance, investeai atata energie in chestia asta, nu se concretiza si de aici porneau o gramada de frustrari in viata ta, erai nervos mereu, aveai momente de depresie si urai tot ce te inconjoara. In momentul in care persoana ta devine mai importanta, pitipoancele rasar in jurul tau ca ciupercile. Esti un cocalar care are grija de propria persoana, esti finutz, ai glume inteligente, ambitii mari si ai un aer de superioritate in prezenta femeilor. Ele nu sunt importante pentru tine, le tratezi cu indiferenta, le consideri fiinte inferioare. Pentru ca sunt frustrate si ofticate de chestia asta, incearca sa se faca importante prin faptul ca le doresti la pat, ceea ce de multe ori se si intampla.


Losing my religion

Pentru ca esti obisnuit cu pretentiile, fitele si feminismele ieftine, totul ti-e deja cunoscut si pitzipoancele nu te mai surprind. Stii cum trebuie procedat ca sa-ti atingi scopul, dar de multe ori nici macar nu vrei sa faci asta, esti prea scarbit de usurinta cu care poti obtine ceea ce inainte era intangibil. Daca nu obtii nimic, esti la fel de indiferent, pentru ca nimic nu te mai atinge, prioritatea 10 e prea putin importanta, diferenta dintre prezenta si absenta unei femei langa tine intr-o seara in oras e nesimnificativa, tu esti la fel in ambele situatii. Esti in perioada de apogeul al sinelui, momentul in care dezgustul a luat locul iubirii. Chestia e ca dezgustul iti place la fel de mult ca si iubirea. Dezgustul iti da putere, te face indiferent, prin dezgust privesti femeile/lumea cu alti ochi, te vezi si te crezi superior. Dezgustul iti da aripi mai mult decat iubirea si decat redbull-ul cu whisky. Din cauza dezgustului, numerele de telefon diferite care iti apar pe ecranul mobilului in decursul unei zile pot sa varieze lejer intre 2 si 10.

Acum iti dai seama ca femeile te pot transforma in ceea ce urasc. Esti misoginul dezgustat, asasinul perfect, "za smud criminal".

Totusi mai exista sperante pentru tine... totul in episoadele urmatoare