Nesimtirea evadarii

Motto: Oh, How I wish you were here...



Tuturor ni se pare dura viata. Viata te crispeaza de durere cand vezi cat de nedreapta e cu cei care nu merita. Suntem imprevizibili. Desi loviti de probleme, in momentele cele mai grele, reusim sa adunam forta si curaj pentru a tine fruntea sus. Curajul e ceea ce ne lipseste pentru a fi cu adevarat mareti, magnifici. Curajul merge in fata noastra si impune respectul celorlalti. Curaj!? E un cuvant prea mare pentru mine. Eu totusi cunosc o persoana care a avut curaj mai mult decat as fi putut eu sa am vreodata. E vorba de sora mea, care dupa mine, e cel mai curajos om de pe pamant.

Ca alternativa la curaj, semenii nostri se scufunda in mediocritate si-si dau viata pe nimic. Ma simt ca un nesimtit. Sunt un nesimtit pentru ca nu apreciez ce am, cat de norocos sunt ca sunt sanatos, cat de nesimtit si ignorant sunt cand eu am ceea ce unii n-au avut nici macar pe jumatate. Cum dau cu piciorul la lucrul asta si imi fac singur rau cand mai trag cate o tigara. Cum pot sa nu imi dau seama cat ar da unii ca sa fie sanatosi, desi nu e vina lor ca nu sunt. Cat de nesimtit sunt cand imi bat joc de mine si ea ma vede de acolo de sus?

Cand viata te plictiseste si crezi ca nu e de tine, te apuci sa o trantesti, sa te plasezi in situatii extreme, de orgasme intelectuale cu ganja, coca sau hero. Te duci naiba pe mana ta, ii bagi vise ieftine si ireale in cap. Viata e aici, in fata ta, nu intr-un joc pe calculator, nu intr-o sticla de bere, nu intr-o tigara, o liniuta sau o seringa. Viata e aici, doare, se bucura, zambeste, rade, te ridica si te doboara. Ochii pot vedea lucruri care sa iti dea senzatii mai puternice decat orice altceva. Daca vrei sa evadezi, evadeaza in realitate, razi si bucura-te de viata si de ceea ce ai, iubeste si fii iubit. Mergi la biserica. Viziteaza piramidele. Munceste, fii mandru de munca ta si de ceea ce ai creat in realitate. Viseaza mult, doreste-ti mult. In Danemarca, dependentii de heroina sunt finantati de stat cu doua doze de heroina pe zi. Asta ca sa vezi ce amploare a luat problema. Cum pot oamenii aia sa creeze? Sa dezvolte societatea, sa munceasca sa aiba copii? Sunt morti pe jumatate, pentru ca asa au ales.

Sunt multi care viseaza departe...dar pe care Dumnezeu i-a chemat prea repede ca sa guste din bucuriile vietii. Ei nu au ales asa. Iar eu sunt un nesimtit si imi bat joc de ele.